Etichete
Nu, nu mă refer la cei doi biscuiţi alungiţi lipiţi cu un strat de cremă de cacao sau vanilie, Eugenie care costa 60 de bani, pe vremea copilăriei mele.
Mă refer la politica de exterminare aplicată pensionarilor de către acest nou guvern. Pensionarii noştri, care au construit România multilateral dezvoltată – şi nu sunt ironică deloc. Pensionarii noştri – nu vorbesc de cei de lux, care se pensionează prin legi speciale – au construit toate bunurile achiziţionate astăzi de nouă burghezie a tranziţiei. Pensionarii noştri, părinţii noştri şi bunicii noştri care abia îşi duc zilele dintr-o pensie de mizerie impozitată şi ea. Pensionarii noştri, ca nişte obiecte inutilizabile pe care guvernul Boc, adică guvernul Traian Băsescu, îi împinge cu buldozerul înspre cimitir, scoţându-i înafara societăţii. Singurii care ştiu bine meseriile pe care le-au practicat de-a lungul vieţii active, singurii care nu pot fi îndoiţi şi manipulaţi, care nu pot fi determinaţi să nu mai fie buni români. După ce societatea românească i-a folosit şi i-a stors de puteri timp de 30 de ani, îi aruncă astăzi, printr-o ordonanţă peltică a unui piţigăiat isteric şi profund prost, pe toboganul morţii. Un om care nu mai are nimic de făcut, care nu-şi foloseşte capacităţile şi abilităţile, de care nu mai este nevoie, este un om îndreptat cu faţa înspre moarte. Valoarea vieţii unui om este valoare de întrebuinţare socială a individului respectiv. Dacă aceasta nu mai există, omul nu mai are niciun rost.
Ordonanţa cu pricina a stârnit vii reacţii printre pensionarii cu notorietate sau printre mediile care pot genera o ştire inedită. Nimeni nu a descifrat sensul pervers şi profund imoral al acestei ordonanţe. Faptul că ea spune, într-un limbaj juridic abstract, următorul adevăr devenit politică de stat: “Pensionari, la cimitir cu voi! Nu mai avem nevoie de voi! Ne consumaţi bugetul inutil!” Acesta este adevărul acestei ordonanţe. Pe care a năşit-o şi a trimis-o Traian Băsescu guvernului său, nu numai pentru definitiva compromitere a Partidului Social Democrat reprezentat în guvern ci şi pentru alte efecte. Justificarea acestei ordonanţe prin necesitatea decapitării pensionarilor de lux este o gogoriţă. Este un artificiu demagogic de dezinformare şi manipulare. Dacă voiau cu adevărat să îndrepte aceste excese modificau sau abrogau legile speciale. Efectul psihologic asupra massei este unul de descătuşare. “Uite, îi belesc pe ăia care iau şi pensii şi salarii de sute de milioane!!!” Ordonanţa creează asupra visceralului mulţimii un moment de satisfacţie sublimă. În spatele acestei satisfacţii aşteaptă rânjind efectul pervers asupra întregii societăţi româneşti. Bătrânii vor fi asimilaţi în totalitate cu un regn imoral, inutil, care încarcă în mod fraudulos nota de plată a cheltuielilor sociale. Printre altele, această ordonanţă mizerabilă este încă o lovitură (pe lângă arestarea lui Victor Atanasie Stănculescu) aplicată cadrelor militare ale defunctei Armate Române de către noile sisteme…
Manipularea societăţii româneşti prin ditirambele şi giumbuşlucurile juridice ale micuţului şi ambiţiosului Boc vor continua. Folosind lăcomia de putere, lăcomie patologică a câtorva personaje din PSD, Traian Băsescu va face ce va dori cu această ţară, având un guvern docil la dispoziţie, un Parlament obez şi greoi, ai cărui reprezentanţi vor aproba orice pentru a-şi conserva timp de patru ani privilegiile şi pentru a-şi “scoate pârleala” pentru sumele cheltuite la uninominal.
Am spus mai demult că Partidul Social Democrat este o hidră cu mai multe capete. Încep să cred că nu are capete ci doar mai multe gâturi. Iar capul este unul şi acelaşi, demontabil şi ataşabil. Al lui Traian Băsescu. Societatea românească a venit într-un moment în care democraţia, diversitatea de opinii şi pluripartidismul i se par obositoare. În percepţia publică – manipulată vag înspre acest concept – ar fi necesară doar o singură voce şi suficient un singur conducător.
Partidul Social Democrat, de la care o parte a societăţii conştiente aştepta soluţii şi coerenţă decizională, fermitate şi un proiect explicit de traversare a crizei economice, s-a comportat şi se comportă haotic, este mânat de lăcomia de putere, este dezlânat şi a intrat în subordinea retoricii juridice fără sfârşit, respectiv sub incidenţa planului lui Traian Băsescu de a recâştiga încă un mandat şi de a-şi lărgi prerogativele constituţionale. În acest demers se înscriu şi defăimarea, decredibilizarea, ridiculizarea continuă a celorlalte Puteri în Stat, cea Legislativă (Parlamentul) şi cea Judecătorească (Magistratura). Parlamentarii şi magistraţii sunt vânaţi sistematic mediatic. În acest timp, odată cu feudalizarea României, de care am mai vorbit, conducătorii Ţinutului Secuiesc se pregătesc de autonomie.
Aştept cu interes următoarele umilinţe la care va supune Traian Băsescu partenerii mai negri şi mai urîţi ai acestei guvernări.
Un prieten îmi spunea că acest guvern este plătit să creeze anarhie şi dezordine în ţară.
Voi ce ziceţi?
