Pe criza asta… Cred că nici pe lună nu sunt lichidităţi…

Mă bucur că v-a plăcut. Ar mai fi unele…
Un volum? Pe când mi-o aproba finanţarea tipăriturii. Încă n-am întrebat, dar sigur o să-ntreb

Nici nu stii cat de bine iti inteleg “drama” literara. Revin (insistent) cu recomandarea de a citi “A New Earth” a lui Eckhart Tolle. O carte uimitoare care i-a adus autorului faima, succes si bani. Abandonase o cariera rezonabila si emigrase in America (dintr-o tara din care astfel de emigrari au devenit o raritate in ultimii 200 de ani) si s-a apucat de scris traind din foarte micile economii cu care venise de acasa. Cu o luna inainte de a termina cartea si-a terminat banii. A castigat 1000 de dolari la loterie adica exact cat sa-i ajunga pentru supravietuire pana la terminarea cartii care a avut un succes neasteptat. Dar desigur cartea merita citita pentru continutul ei. Este plina doldora de lucruri si limpeziri de care ai si tu nevoie. Inca o data succes!

a-haaaa… Deci aşa…. Asta aşteptaţi cu toţii… Am înţeles.
Acuma mi-e somn. Dar, sigur că ştiu că personajele mă aşteaptă acolo.
La parterul blocului unde locuim, e un magazin. Cum intru cel puţin odată pe zi în el şi sunt un om comunicativ, m-am împrietenit cu doamnele care lucrează acolo. Sunt nişte femei de treabă, cu vieţile lor, cu grijile lor şi îmi sunt dragi. Le-am lăsat manuscrisul de la Filomela, tocmai ca să testez dacă are vreun sens să mă ţin de povestea asta. De atunci, din vreme-n vreme, ca să nu pară pisăloage, mă întreabă: “N-aţi mai scris la Filomela?”. Şi mă întreb şi eu: mai scriu la Filomela?
Aseară, una dintre doamnele mele, Viorica cea cu ochii de peruzea, îmi zice: Da’ de ce nu vă lăsaţi de serviciu sau nu vă pensionaţi, ca să scrieţi? Ce să-i spui? Spune şi tu, Cella mea dragă, ce să-i spui, că nu se poate trăi din asta? Că, dacă vrei să publici o carte, trebuie să găseşti vreun binevoitor cu bani, să-ţi plătească tipăritura? Asta în timp ce alţii… dar să nu vorbim de alţii.
Maria mi-a dat mai demult o leapşă. Ritualul de lectură. Nu am in ritual de lectură, pot să citesc şi-n copac, dar un ritual al scrisului am. Mai ales când scrisul nu-i un fel de joacă, de dragul jocului. Ei, şi ritualul acesta nu poate fi respectat. Pentru că nu-i cum. Pentru că nu-i ordine în univers, în jur, în preajmă. Sau e ordine, dar n-o văd eu, n-o receptez ca pe o ordine; e mai mult o ieşire din ordine.

faină adaptare. S-ar preta şi la rigorile scenei. Cum teatrul este cum este iar arta la noi e una fără măreţie şi entuziasm… suntem şi noi epigonii lui Don Quijote. Duci bine fraza şi asta nu-i puţin lucru. Ai putea încerca s-o scrii.