Salcâmi

Sursa foto:

Parcă sunt nişte ciorchini albi atârnaţi de copaci.

Nu sunt aşa spectaculoase ca florile de platan sau de castan. Sunt hieratice şi modeste. Discrete.

M-am uitat în treacăt la televizor şi am văzut, fulgurant, o pată de cerneală roşie întinsă pe tot ecranul, cum s-ar vărsa călimara pe coala de sugativă. Vă amintiţi sugativa? Tandră, cretoasă şi pufoasă, aleanul temelor de casă când, din greşeală, stiloul îşi depunea o lacrimă pe un cuvânt deja scris… Era lansarea unor candidaţi. În altă secvenţă, am văzut o tălăzuire portocalie. Culoarea e frumoasă şi spectaculoasă în sine, făcând trecerea dinspre roşu spre galben în spectrul lungimilor de undă ale luminii, dar din pricina asocierii ei ideologice fortuite, nu mă mai atrage. De la roşu prin orange-ul vivace spectrul nostru sucombă în galbenul trist şi entuziasmat cu mănuşi.

Roşu ar trebuie să fie atrăgător, dacă n-ar avea gâtul strâmbat şi n-ar fi atât de violent şi agramat.

Orange-ul a căzut în plasa automulţumirii şi a fanfaronadei schimbărilor de dragul schimbărilor.

Iar galbenul tace molcom în decupajul lui pregătind o jerbă de steluţe.

Mi-aş fi dorit o lansare nestandardizată. Dacă tot s-au făcut sondaje, şi ele indică numărul de europarlamentari ai fiecărui partid consideraţi eligibili, se putea organiza o lansare sub culorile României. Roşu, galben şi albastru. Vă mai amintiţi cum arată steagul Republicii România? Aşa s-ar fi justificat şi prezenţa preşedintelui într-o adunare electorală. Altfel, prezenţa lui ar fi fost stânjenitoare şi neruşinată.

Dar, cum vă spuneam la început, au înflorit salcâmii. E un miros adormitor. Mai ales în răcoarea serii, printre mirosul laptelui proaspăt muls, al florilor de regina-nopţii, de iarbă bătută de soare se strecoară şuviţa mirosului de salcâm.

Nimic nu-i mai frumos decât să închizi ochii şi să simţi cum te invadează mireasma aceasta dulce şi răcoroasă deopotrivă.