L-am ascultat aseară la RRA pe academicianul Răzvan Theodorescu vorbind – cu știința și farmecul proprii și cu acea graseiere care-l fac inconfundabil – despre calitățile și defectele poporului român. Fără încrâncenare, cu blândețe și erudiție. Mi-au mers la inimă cuvintele lui. Pentru că nu e zi să nu aud, citesc, văd, despre câtă turpitudine târăște acest popor după sine, de-a lungul istoriei. Am obosit și să contrazic, am obosit și să ascult asemenea aserțiuni ale unor oameni care sunt și ei cetățeni români și, în funcție de cât de bine sau de rău le merge la un moment dat, dau vina pe poporul român.
Mă uit la ce s-a întâmplat în acești 20 de ani: 1989 – 2009. Se împlinește termenul “fatidic” de care vorbea Silviu Brucan? Nu cred. Această privire a mea, insistentă și neîntreruptă, a început să se ațintească într-o zi de decembrie, atunci, în ‘89. Înainte de mitingul de la București – cel care a pus capăt regimului Ceaușescu – în noaptea aceea, lipisem afișe împotriva sistemului în câteva puncte din oraș, făcând slalom printre patrulele militare care cutreierau orașul,cu aerul lor marțial și înfricoșător. Adică mi-am riscat, la propriu, libertatea. A doua zi am văzut la televizor,ca instinctul meu nu m-a înșelat. Regimul acela apunea. În zilele următoare, grupuri de oameni, diverse, aveau să se răfuiască. Nu pot să uit o adunătură mare și pestriță vociferând în fața birourilor de la Intreprinderea de comerț locală, care strigau: ”Jos Țibu! Jos Țibu!” Unul din grup a avut ideea să meargă cu toții acasă la Țibu. Mulțimea s-a pus în mișcare clătinându-se, aglutinându-se. M-am dus și eu după mulțime, cum mergeau și mulți alții, din curiozitate. Ajunsă acolo, mulțimea furioasă a dărâmat porțile și a intrat în casă. Am rămas afară. Cineva a scos niște lăzi cu portocale alterate. ”Noi murim de foame și el mănâncă portocale! Copiii noștri nu au portocale! Comunistul! Ticălosul! Să-i dăm foc! Făcea băutură din portocale! Uite și o umbrelă chinezească! Îmbuibatul! Trăiește pe spinarea noastră!” …
Zile în șir mulțimile îmboldite de câte un nemulțumit se buluceau când într-un loc, când într-altul. Îndeobște, oameni fără căpătâi, gură-cască, oportuniști, mânați de alții, interesați. A fost spart sediul Miliției, abandonat, au fost arse dosare, unii fugeau cu televizoarele și cu covoarele persane în spinare. Probabil astăzi au certificat de revoluționar.
Deși aveam doar 21 de ani, atunci am înțeles că oamenii nu trăiesc visând o lume perfectă, bună și morală. Oamenii au o violență latentă și nu și-o manifestă doar pentru că sunt constrânși de legi și reguli, arareori din bun-simț. Eu, cu alți câțiva visători, umblam să fac o revistă – Bucovina liberă - am și scos câteva numere. Astăzi, nebunia de atunci, exaltarea și bucuria oamenilor de a fi împreună pare o prostie, o naivitate. Am interpretat-o și prin lentila lui Elias Canetti. Acum, după ce ne-am delectat cu binefacerile ”democrației”, râdem și ne ridiculizăm pe noi cei curați atunci, ieșiți prin zid din dictatură. Din frică. Din teroare. Când, copii fiind, ne măsuram cuvintele pe care le auziserăm de la cei mari și despre care știam că nu trebuie multiplicate. Când existau atâtea aspecte ale vieții și emoții dispărute astăzi sau fosilizate.
Ce s-a întâmplat în toți acești ani? S-a întâmplat ce se întâmplase în mic, atunci, când mulțimea a fost redirijată de la sediul ICECOM spre casa lui Țibu – un mărunt funcționar. Mereu atenția și energiile ne-au fost deturnate de la esența răului spre puncte mișcătoare mici. În acest timp, cei care dirijau sau stăteau în umbră s-au așezat în fruntea bucatelor, au luat pâinea și cuțitul. În România nu mai există solidaritate. Suntem sparți în 18 milioane de cioburi care nu mai pot fi lipite și nu mai pot închipui niciodată oglinda care eram. Suntem chinuiți. Suntem în sclavia neliniștii și nesiguranței. Anarhia, dezordinea învelită în aparența politicilor sociale, lipsa criteriilor și principiilor, toate acestea ne îndreaptă pe nesimțite spre ceva. Nu pot să numesc acel ceva, dar această anarhie va duce la explozie. Iar după explozie sau implozie, cineva, acel cineva extraordinar de deștept și de meticulos, va impune un alt sistem. Suntem ”în calea răotăților de tot felul„ – vorba cronicarului. Mai ales al celor nevăzute. Una dintre ele este insidioasa și persistenta idee vehiculată și impregnată de unii în diverse medii sociale că am fi tarați, blestemați, un popor de nimic, hoți, ticăloși, leneși, șmecheri. Iar întreg cortegiul relelor sociale bine organizat (tot felul de imbecili în funcții de decizie hotărând prost sau greșit, impostori în posturi cheie, clanuri care controlează decizia politică, neantizarea individului aflat singur în confruntarea cu sistemul, încurajarea delațiunii și strâmbătății, mizeria morală atotstăpânitoare) pune o presiune extraordinară asupra cetățeanului obișnuit. Confruntat cu acest Moloh, el trebuie ori să tacă și să consimtă, ori să îl înfrunte și să-și riște siguranța. Pentru că nimeni nu câștigă războiul, chiar dacă va câștiga o bătălie.
Nu-i credeți pe cei care vă spun că poporul român e unul pierdut, e cel mai rău dintre toate popoarele. Nu este așa. Poporul român nu e mai rău decât cel german sau cel austriac, sau decât cel sârb sau decât aborigenii din Australia. Învățați-vă copiii să-și iubească patria și să nu-și renege istoria. Învățați-i că patria înseamnă acasă și înseamnă locul în care fiecare ne legăm cu Cerul și cu Pământul. Nu există oameni fără rădăcini. Nu există istorie personală demnă înafara istoriei celorlalți concetățeni și înafara istoriei locului în care respiri. Toată această dezordine este una creată cu un scop anume. Rămâneți lucizi. Nu vă batjocoriți poporul și istoria pentru că vă batjocoriți pe voi înșivă.
41 raspunsuri Până acum ↓
Dragoş Sorin Nicula // 21/05/2009 la 18:42
Romanii sunt ( preponderent …)
necinstiti
superficiali
dezordonati / dezorganizati
nepunctuali
nerealisti
fara initiativa
indisciplinati
iresponsabili
nerabdatori
aroganti
nu isi tin promisiunile
au un sentiment de superioritate
iau decizii hazardate.
Si eu sint un pic nationalist, dar nici nu pot sa ignor tot timpul, toate cele de mai sus, din pacate.
Lucia Verona // 21/05/2009 la 20:44
Imaginea a circulat pe net şi pe mail prin octombrie, există şi la mine pe undeva. România ca un nor… frumoasă imagine, dar mă întreb dacă aşa este…
20 de ani… E puţin, nu?
paul gabor // 21/05/2009 la 21:19
Gabriela, stimate scrib, oazele de luciditate sunt un prilej enorm de bucurie pentru mine, de aceea ma infioara intalnirea cu aerul proaspat pe care il degaja… Nu poporul poarta vina, el numai da din umeri, nestiutor… Mii de salutari…
Lisandru Cristian // 21/05/2009 la 21:21
Eu nu am mai văzut această fotografie până acum, am rămas profund impresionat… Sper că nu este vorba despre vreo prelucrare a cuiva…
Gabriela Savitsky // 21/05/2009 la 21:59
Dragoș,
Românii (pe care-i cunosc eu și-i stimez) sunt:
- veseli, cu simțul umorului
- în relație directă cu infinitul și eternitatea
- imaginativi
- adaptabili
- generoși
- ospitalieri
- inteligenți
- răbdători
- comunicativi.
Sunt ”Vii”.
Eu nu sunt naționalistă dar sunt foarte mândră de patria mea și de oamenii ei – de cei remarcabili și de cei simpli, din glie, de care nu știe nimeni, sunt bucuroasă că avem atâtea frumuseți și poate ne vom trezi într-o zi să le prețuim și să le respectăm.
Suntem conduși prost ca să devenim niște roboți stupizi, ăsta era mesajul subliminal dar observ că nu l-ai văzut. Mie nu mi-a spălat nimeni creierul încă. Suntem o insulă ”de latinitate” într-o mare slavă. Ne-am păstrat, timp de 1990 de ani !!!! o limbă distinctă de vecini. Asta ar trebui să spună ceva despre poporul acesta.
Gabriela Savitsky // 21/05/2009 la 21:59
Lucia,
acum am văzut-o prima dată, e absolut minunată.
Gabriela Savitsky // 21/05/2009 la 22:00
Paul,
te salut și mă bucur că suntem pe aceeași lungime de undă
Gabriela Savitsky // 21/05/2009 la 22:02
Cristian,
nici eu n-am mai văzut-o. Cred că nimic nu e întâmplător.
De vreo câteva luni întâlnesc numai oameni bine intenționați care vor să-mi deschidă ochii asupra poporului român…
Probabil scrie pe mine cu tricolor sau ce știu eu…
Mihnea Georgescu // 21/05/2009 la 22:15
Suntem o insulă de… latinitate… cam slavă!
spedy // 21/05/2009 la 22:27
Am invatat sa cred ca,din toata enumerarea de mai sus ,sa retin doar ca SUNT:
-ca vin dintr-o stirpe a carei origine-i de-o data cu lumea,
-ca inaintasii mei ,asa cum au fost,nu sunt cu nimic mai prejos decat altii,
-ca numai de noi depinde sa ne ridicam fruntea,sa indreptam grumazul si sa facem pasul mai departe.
Daca lucrurile ar fi stat asa cum sant prezentate in anumite medii,sau in enumerarea de mai sus,sau daca am pleca urechea la toti cei ce-si rumega neputinta, prostia si ura,inproscand cu zoaiele gandului lor murdar inprejur,demult,de forte demult ne-am fi neantizat ca natie,ca popor,ca entitate.`
Respecta-te daca vrei sa fii respectat,munceste daca vrei sa fii apreciat,gandeste daca vrei sa fii ascultat.
Cat priveste fotografia,nu-i asta o tara ca un nor de fum in bataia vantului…si cat de cuprinzatoare-i umbra ei pe pamant…chiar daca nu mai stim sa ne aflam reperele,chiar daca nu se vad factori de coagulare ,chiar daca multi se straduie si de aiurea, dar mai ales DIN INTERIOR sa stearga orice nazuinta de afirmare,vom avea si puterea si priceperea necesare pentru a perpetua alaturi de toti ceilalti,fie ca le place sau nu.
Multa sanatate si impliniri pentru cei ce isi sarbatoresc ziua numelui astazi.
Sa ne traiasca!.
spedy/21,05,2009
Lorena // 21/05/2009 la 22:28
Sunt in total de acord cu DSN, romanii au toate noncalitatile insirate de el.
Insa cum nimeni nu are numai noncalitati, ci si calitati, sunt de acord si cu Gabriela.
si ma interb acum , oare nu se poate face chiar nimic pentru a ne schimba in mai bine catusi de putin?
Gabriela Savitsky // 21/05/2009 la 22:36
Spedy,
nu pot decât să te admir dacă așa crezi și dacă așa cutezi.
Binecuvântat ești.
Bine ar fi să fie mulți cei ca tine.
Și cred că sunt destui.
Dacă sunt Nouă, Dumnezeu nu va dărâma Cetatea.
Gabriela Savitsky // 21/05/2009 la 22:39
Mihnea,
dacă slavii ar fi vrut și ar fi considerat necesar să ne biruie și să ne topească, ar fi făcut-o. Poate că înțelepții lor sunt mai profunzi decât vrem noi să credem sau bănuim. Ți s-a părut că fac apologia slavismului? A negocia în picioare nu-i totuna cu a căuta pricină, deși știi că n-ai nicio șansă de izbândă.
Gabriela Savitsky // 21/05/2009 la 22:43
Lorena,
în primul rând trebuie să credem nesmintit în destinul nostru ca popor. Apoi, să realizăm că suntem manipulați și să pricepem consecințele manipulării și să nu consimțim. Și să spunem ce avem de spus atunci când avem de spus.
spedy // 22/05/2009 la 00:20
Personal VREAU SA CRED ACEST LUCRU SI ASA AM INVATAT SA PRIVESC LUCRURILE.Putinul de care am cunostinta,mi l-am agonisit in timp,solitar ,dar nu pare a fi chiar asa de stramb cum vor sa ma lamureasca altii.
Va multumesc pentru atentia acordata.
spedy/22/05/2009
Publius // 22/05/2009 la 01:02
1. Celor care mai cred in priculici le dau o veste proasta. Poza e veche si e facatura. Intre timp s-a inventat Photoshop-ul.
1 si 1/2 – Inteleptii slavi aun incercat sa slavizeze tot ce le-a stat in cale. Daca n-au slavizat ceva este pentru ca n-au ajuns acolo, pentru ca n-au avut impresia ca le-ar sta in cale sau pentru ca n-au putut. N-au reusit sa slavizeze suficient, pe cat isi doreau si pe cat planuisera (adica de tot) nici macar limbile ucrainiana, ceha, poloneza, bielorusa sau bulgara. Le-a reusit ceva mai bine cu moldoveneasca. Un mare pas inainte va fi insa cand Rusia va trece la grafia latina.
2. Este o indeletnicire uzuala in a emite enunturi depre cum este si cum nu este poporul roman si despre relatia intre respectivele atribute si destinul aceluiasi maret popor. E mai mult decat o indeletnicire e o tentatie creia putin ii rezista. Evident ca eu insumi m-as deda risipei daca n-as fi in tura de noapte, obosit si catranit. Poate maine, poimaine o sa revin si o sa spun posteritatii care e problema cu poporul roman. Pana atunci va aduc in atentie o parere de gata. Sunt sigur ca veti ghici usor a cui este:
“Nu te-a intrebat nimeni daca vrei sa te nasti roman si n-ai fost declarat roman de un juriu care ti-a evaluat, in prealabil, virtutile. Te-ai trezit roman, asa cum te-ai trezit barbat sau femeie, brunet sau blond, inalt sau scund. A spune, asadar, “sunt mandru ca sunt roman” e totuna cu a spune “sunt mandru ca am nasul carn”, sau “sunt mandru ca am ochi albastri”. Intrucat a fi roman nu e o alegere personala si nici un premiu acordat prin concurs, ci o determinare innascuta, nici mandria, nici jena, nici recunostiinta, nici insatisfactia n-au ce cauta aici. Mai departe: nu poti fi mandru de a apartine unei categorii atat de largi, incat ea contine, inevitabil, elemente contradictorii. Nu poti spune “sunt mandru ca sunt om”. Exista oameni care justifica, eventual, mandria de a fi om, dar exista si cazaturi, ticalosi, rebuturi, care fac specia de ras. La fel, exista romani de a caror concetatenie poti fi flatat, si exista altii care ne strica firma.
Poti fi mandru de Eminescu, dar nu poti fi mandru de Alexandru Draghici sau de Ramaru. In cel mai bun caz, ai putea fi deci indreptatit sa fii mandru ca esti om cumsecade (nu om in general), sau roman de isprava (nu roman in general), desi a fi “mandru” de o calitate proprie, chiar reala, e oricum un comportament discutabil. Pe de alta parte, e cu totul nedrept ca romanii nereusiti sa se simta mandri ca fac parte din aceeasi categorie cu romanii reusiti. E scandalos ca Mischie sa fie mandru ca e din neamul lui Stefan cel Mare. Daca romanii sunt P.P.Carp, Bratienii, Maniu, Elisabeta Rizea, Enescu si Brancusi, ma bucur sa fac parte din aceeasi comunitate cu ei. Dar daca romanii sunt Ionescu-Caion, Horia Sima, Emil Bobu, Aurelian Bondrea si altii ca ei, nu sunt prea incantat de vecinatate.
Romanii de anvergura, romanii de buna calitate slujesc frecvent de paravan, sau de instanta legitimatoare pentru tot soiul de derbedei, grabiti sa-si asume merite cu care n-au nimic in comun. Unii se comporta ca si cum meciul castigat de o echipa romaneasca e o victorie personala, o isparava a muschilor proprii. Copiii care se disting la olimpiade, gimnastele, campionii, muzicienii, scriitorii care ajung la o notorietate transnationala sunt resimtiti ca alibiuri ale valorii proprii. Chibitul e mandru de talentul celui din teren si ajunge sa se identifice cu el.
Au castigat “ai nostri”, i-au batut “romanii nostri”, “suntem cei mai buni” sunt expresiile candide, dincolo de care se ascunde convingerea absurda ca cel care le profereaza e el insusi subiectul succesului. Nea Ghita il aplauda pe Ilie Nastase, ca pe un delegat al competentei proprii. Ilie nu e decat prelungirea pe teren a lui nea Ghita, instrumentul lui de lupta, mana lui dreapta. Romanul e cand Hagi, cand Nadia Comaneci, cand Tiriac, cand Brancusi, cand Mircea Eliade. Epuizat de atatea performante, el adoarme, in cele din urma, obosit, dar mandru. A invins pe toate fronturile. In dimineata urmatoare, lucrurile reintra, pentru o vreme, in normal: mici chiuluri si triserii cotidiene, stazi cu gropi, preturi mari, politicieni mincinosi etc. (“Treaba romaneasca…”) Intrebat, in particular, ce mai face, romanul raspunde cu obida: “Fac pe dracu! Nu vezi in ce hal suntem? Ce tara e asta?”. Dar intrebat de un reporter, in fata camerei de luat vederi, el se recompune, isi aduce aminte de stramosi si zice, fara sa clipeasca: “Sunt mandru ca sunt roman!”.
Cata vreme vom trai de pe urma meritelor altor romani, ale marilor romani, nu vom face din Romania o tara de care sa fim mandri. Fiecare roman ar trebui, dimpotriva, sa-si puna problema meritelor sale personale, a succeselor lui, a efortului lui. Mandria de a fi roman e ceva care trebuie luat nu ca punct de plecare, ci ca scop de atins. Altfel, in loc sa fie un combustibil energizant, ea va ramane ceea ce este de multa vreme: un drog si un somnifer.” – Ghici!
Dragoş Sorin Nicula // 22/05/2009 la 02:41
Da , sintem “vii”, dar nu tot ce e viu e bun, din nefericire !
Si eu cunosc cateva exemplare din acelea pe care le enumeri tu, dar sint din ce in ce mai putine ! Vor fi si mai putine! Si asta din cauza felului acela defectuos in care zici ca sintem condusi !
Dar stii ce, eu m’am cam saturat sa’i aud pe oameni plangandu’se de cei care ii conduc !
Noi chiar nu avem nicio vina ca ne conduc astia ? Ba eu zic ca avem!
Ceea ce ma face sa cred ca mai degraba am dreptate eu cand spun ca sintem, majoritatea, asa cum spuneam mai sus !
“Suntem conduși prost ca să devenim niște roboți stupizi, ăsta era mesajul subliminal dar observ că nu l-ai văzut.” – Nu sint de acord cu asta !!!
Sintem condusi prost pt ca asta este ceea ce a scos la suprafata societatea asta, astia sunt oamenii pe care am ales sa ii scoatemin fata si da ne reprezinte, iar ei sint oglinda poporului astuia, oricat am incerca sa ne ascundem si sa nu recunoastem asta.
Daca romanii ar fi asa de minunati precum spui, nu ar mai fi condusi de oameni atat de imbecili !
Sintem in mare masura responsabili de faptul ca sintem condusi spre nicaieri, noi ii punem acolo sus pe oamenii aia care ne conduc prost !
Aduceti’mi un milion de argumente impotriva a ceea ce am zis, nu imi schimbati parerea, pentru ca ea imi este confirmata in fiecare zi !
Eu vad in fiecare zi un om din aceia despre care spuneam, tu vezi in fiecare zi un om din aceia de care vorbeai ?
Ideea e ca nu ma vei putea convinge prea curand de faptul ca sintem un popor minunat intr’o tara minunata! Chiar nu sintem!
Putem si trebuie sa fim mandri ca sintem romani, dar nu imi cere sa fiu mandru de Romania asta in intregime si de toti oamenii ei, pentru ca ar insemna sa ma mint pe mine, iar asta nu o voi face niciodata !
Daca ai placerea, citeste asta:
http://dragossorinnicula.wordpress.com/2009/04/26/gigi-becali-pleaca-la-bruxelles/
Mircea Suman // 22/05/2009 la 09:51
Stiti cum se formeaza o “amprenta genetica”? Prin super-multipla repetare a unui semnal receptionat de sistemul nervos si prin super-repetarea “raspunsului” la acel semnal. Unul dintre semnalele primite de comunitatea romanilor in devenire, iar mai tarziu a romanilor “finalizati”, a fost compromisul. Am inceput de la cucerirea de catre romani a Daciei si continuam si azi. Chiar daca unii numesc aceste compromisuri: “diplomatie”, ele raman compromisuri si aduc rezultate prin cedari, prin transformarea in “principiu de viata” a cedarii, a nerespectarii propriei demnitati. Cu cat perioada istorica in care se formeaza “amprenta genetica” este mai lunga, cu atat amprenta este mai solida, in unele cazuri ea a devenit instinct. Putem iesi din acest proces, care ne-a adus faima de care se vorbea mai sus, numai prin impotrivirea cu curaj la modul in care se incearca de catre diversi sa foloseasca aceasta “amprenta”, care poate fi numita “lasitate”. Cu cat se vor opune mai multi, cu atat vom putea constata mai usor ca cei carora ne opunem sunt, de fapt, la randul lor, niste lasi si ca au curaj numai in masura in care pot folosi mijloacele de represiune ale statului in folosul lor.
Gabriela Savitsky // 22/05/2009 la 13:59
Publius,
Andrei Plesu. Dar imi “suna” a Paler.
Gabriela Savitsky // 22/05/2009 la 14:00
DSN
vorbim despre “conduceri” diferite. Nu ma refer la cea inpamantenita.
Gabriela Savitsky // 22/05/2009 la 14:03
Mircea,
da, amprenta genetica poate constitui o determinare majora.
Ma indoiesc ca vor fi multi aceia care isi vor da seama la ce proces sunt supusi si mai mult mai indoiesc ca vor reactiona. Atat cat pot, incerc sa trezesc cat mai multe suflete…
Publius // 22/05/2009 la 18:36
In Coreea pentru a desemna un om lenes se spune „esti puturos ca un japonez”! Dinspre coreeni joponezii se vad a fi lenesi.
Cred ca atunci cand emitem judecati de valoare generalizatoare despre cum anume este poporul roman scapam din vedere cateva lucruri esentiale ceea ce pana la urma altereaza fundamental si concluziile si morala acestora si mai ales actiunile care chipurile are decurge cu necesitate din acele concluzii.
1. Un popor (ca orice entitate) poate fi (la un moment dat sau cronic) intr-un fel anume doar relativ la alte popoare (entitati similare). Afirmatii in cunostinta de cauza ar putea fi facute numai prin studii comparative, interdisciplinare pe o durata mare de timp aspra unui numar semnificativ de popoare (entitati). Ar fi necesare informatii comparative de natura etologica, etnologica, etnografica, antropologica, sociologica, psihologica colectate consecvent pe durate de timp semnificative si cu instrumente de analiza sofisticate iar corectitudinea (nu politica) si acuratetea rezultatelor tot ar ramane discutabile. A spune ca un popor e (sa zicem) „harnic” sau „lenes”, „punctual” sau nepunctual”, n-ar putea avea un sens decat in comparatie cu alt popor. Dragos zice ca romanii sunt superficiali (mie mi s-a parut ca frantuzoaicele sunt superficiale in timp ce portughezele sunt mai degraba triste). Sunt superficiali in raport cu care standard? Cu care repere? Desigur in raport cu reperul Dragos. Gabriela zice ca romanii pe care-i cunoaste ea sunt generosi, inteligenti, comunicativi (mana sparta, vicleni, guralivi). Cine anume? Duamna Vasile? Votantii lui Basescu? Toti cei care sunt gata sa verse un pomelnic intreg de calitati sau defecte peste popor asa in general, habar nu au ce vorbesc. Emit niste judecati nascute din experienta lor personala sub presiuni psihologice circumstantiale cat se poate de particulare care invalideaza orice concluzie cu pretentii de generalitate. Asta fireste daca se iau in serios. Si se pot lua in serios si pot transforma judecatile in marote in cele mai bizare moduri cu putinta (in special daca au apucat sa se contrazica cu cineva pe tema respectiva). Alteori pot sustine pozitii contradictorii sau inconsistente de la o circumstanta la alta. Dar sa nu fim rai. Nu vreau sa spun ca este totalmente lipsit de sens sa emitem judecati despre poporul care ne contine. Cred in posibilele valentele artistice ale enunturilor de acest fel capabile sa genereze emotii pozitive impreuna cu consecintele de rigoare. Mie si metaforele lui Tutea dar si cele ale lui Patapievici mi s-au parut cat se poate de reusite si capabile sa genereze emotii fel de fel (utile dar mai ales inutle). Cred de asemenea in posibile valente politic-pragmatice (cu inevitabilele accente demagogice) ale aceluiasi gen de judecati cu posibile rezultate pozitive uneori (…) alteori cu efecte jalnice sau contraproductive. Dar ma rog asta e cu totul si cu totul alteceva. Valoare efectiva de adevar a unor astfel de enunturi (pentru cei care se incumeta sa o ia in considerare) ramane o gluma buna.
2. O alta problema majora a unor astfel de catalogari este faptul ca se incearca (implicit si involuntar) personificarea popoarelor. Dar cum anume poate avea un popor calitatile sau defectele unui anumit individ ramane un mister. Cum anume poate fi un popor harnic, lenes, curvar, moral, betivan, generos sau ospitalier ramane o problema de statistica si termodinamica. Poporul ca orice colectie formata dintr-un numar foarte mare de elemente nu poate imprumuta atributele respective de la moleculele sale. Intr-o analiza globala viteza medie de depalasre a moleculelor se traduce la scara globala in parametrii pecum presiunea si temperatura care n-au nici o semnificatie anume pentru o molecula/individ oarecare din colectie. Popoarele nu sunt formate fractalic prin repetarea indefinita a unor modele elementare care au la baza individul uman (care desigur poate fi inteligent sau prost, viclean sau onest, punctual sau nu, profund sau superficial, etc). Nici macar o mediere statistica calculata riguros nu poate duce la altceva decat la caraghioslacuri in absenta unui talent literar-artistic adecvat. Fireste exista diferente intre popoare dar nu cred ca exista o terminologie potrivita pentru a descrie intr-o maniera realistica acele deosebiri care de obicei sunt contextuale si nu congenitale.
Cand va mai vine ideea sa afirmati mandria de a fi roman (si nu e vorba de un poem, oda, epopee sau odisee si nici de o strategie de campanie electorala) ganditi-va cat de caraghios, penibl, pueril va suna expresii precum „mandria de a fi bulgar”, „mandria de a fi albanez”, „mandria de a fi american” sau „mandria de a fi armean”, „mandria de a fi moldovean, gagauz sau chinez”. Si la fel cand va vine sa va plangeti asa in general de natie, popor, datina. Incercati doar sa fiti mai exacti in exprimare.
…..
Gabriela: „Ma indoiesc ca vor fi multi aceia care isi vor da seama la ce proces sunt supusi si mai mult mai indoiesc ca vor reactiona. Atat cat pot, incerc sa trezesc cat mai multe suflete…” – Ma surprinde sa constat la tine o astfel de atitudine oarecum national-mesianica. Despre ce proces vorbesti? De unde ai cunostiinta despe el? Cine il dirijeaza, finanteaza, programeaza, urmareste si implementeaza? In ce scop?
Partile nefavorabile din contextul actual, economic, social, moral nu au legatura cu felul de a fi al poporului roman. Promovezi o falsa problema cu false solutii. Alternativa este intelegerea problemelor economice, sociale, morale si tratarea lor prin solutii punctuale si globale. Cred ca integrarea europeana este o alternativa benefica ce poate ameliora problemele care fac contextul romanesc nefavorabil unor spirite de genul tau. Trezirea nu consta in a afirma (si a face multe suflete sa creada) ca cei care afirma ca poporul roman e tarat (si etc) se insala sau ca promoveaza neadevaruri in mod interesat si ca realitate este exact invers decat spun ei. Trezirea consta in a realiza ca astfel de afirmatii sunt nerelevante, lipsite de sens si de substanta, niste gogomanii exact in aceeasi masura ca si contrariul lor. Altfel nu vom face decat sa acceptam suprematia ego-ului in varianta colectiva (colectivista) pe care o pomenea si Tolle. Putem ramane patrioti promovand atasamentul fata de famile, prieteni, colegi, credinte, preocupari, oameni, orase si tara, asa din aproape in aproape… pana la nivel galactic daca trebuie refuzand insa condensarea pe pielea noastra a unor termeni lipsiti de semnificatie.
Concluzie: Romanul s-a nascut poet dar a devenit intre timp manelist! Sic.
maminineta // 22/05/2009 la 19:41
Si reusesti Gabriela,chiar reusesti.
Tom Cat // 22/05/2009 la 20:42
Alte pareri aici%D%A
Gabriela Savitsky // 22/05/2009 la 22:53
Maminineta,
sunt sceptică. Și am și colică renală. Iar asta negreșit mă influențează în rău.
Gabriela Savitsky // 22/05/2009 la 23:02
Nu e vorba doar de afirmații, Publius. E vorba de un proces lent, insidios, macchiavelic, bine dirijat, de dezrădăcinare. Un proces de ”dovedire” a democrației ca fiind terenul anarhiei. Dă-mi voie să nu fiu optimistă în această perioadă, am eu motivele mele. Nu cred că avem întâmplător o suprastructură de diletanți. De prea mult timp și mult prea mulți diletanți. Etalonul mue nu se referă la un individ sau altul – deși am avut norocul să cunosc și oameni în adevăratul sens, unii chiar desăvârșiți. Etalonul meu pornește de la mitosul nostru și curge în sensul devenirii, atâta cât îmi e contemporană și cât pot recupera din lecturi. Nu te face că nu pricepi ce va însemna noua ordine mondială. Sunt prea multe coincidențe ca să fie doar o întâmplare. Dacă nu se întâmplă ce speră Tolle – și nu cred că se întâmplă (tot pentru că am motivele mele să fiu sceptică) – dacă nu ne trezim la timp, dacă nu devenim cu adevărat umani, civilizatia noastră va face implozie. Va urma era cefalopodelor (sunt extrem de inteligente și de organizate). În acest context strig eu în pustiu. Nu încerca să-mi demontezi ideile și să mă ridiculizezi, nu ține. Lasă maneaua, are și ea rolul ei. Este un surogat de cultură așa cum unii au elocința în locul unui suflet gol. Nu ți se întâmplă câteodată în aulă să te surprinzi că ai vorbit în gol și nici măcar tu nu te-ai auzit?
Publius // 22/05/2009 la 23:24
Gabriela, Gabriela. A prins vulpea rana? Data trecuta cand ai avut febra ti-am promis si ti-am trimis (concentrandu-ma si gandindu-ma la tine) energii pozitive. Nu mi-ai spus daca ai simtit vreo ameliorare semnificativa. Au ajuns? N-au ajuns? Sa-ti mai trimit? Sa nu-ti mai trimit?
Cica un evreu voia sa se insoare cu o neevreica. Taica-sau l-a sfatuit sa nu faca asa ceva pentru ca vor avea neplaceri mari si ca intotdeauna neevreii aduc complicatii si probleme. Fiul l-a asigurat ca nu va fi asa pentru ca logodnica sa a consimtit sa se converteasca la judaism si sa traiasca in acord cu traditia evreiasca. In fine nunta s-a facut si totul parea ca merge foarte bine pana intr-o zi in care tatal si-a chemat fiul si i-a spus ca sambata urmatoare trebuie sa tina magazinul deschis pentru ca se anunta conditii prielnice pentru afacere. Fiul i-a spus ca asa ceva este peste poate pentru ca sotia sa vrea neaparat sa mearga la sinagoga pentru sabat asa ca propunerea respectiva iese din discutie. La care tatal i-a replicat: Eu ti-am spus ca o sotie neevreica ne va crea probleme dar n-ai vrut sa ma crezi. Asa si cu rusoaicele convertite la romanism. Kakaia strasna jena! Dupa atata slavizare de jur imprejur am reusit si noi o vitorie semnificativa convertind o savitskaya la doina si dorul romanesc transformand-o dintr-o posibila Natasa-Tatiana intr-o atat de dulce Gabriela-Doinita.
Am inceput sa-ti trimit energie pozitiva. Te simti macar vreun pic mai bine?
Ovidiu // 22/05/2009 la 23:33
O stire importanta
http://stirea.wordpress.com/2009/05/22/partidul-comunistilor-nu-a-gasit-votul-de-aur/
neinfectat de comunism // 22/05/2009 la 23:35
traim intr-o tzara plina de fosti comunisti stalinisti…iar partidul care are cei mai multi comunisti stalinistie este psdul…
Publius // 23/05/2009 la 00:02
Nu mi-ai raspuns la intrebarea despre natura procesului despre care vorbesti. Este un proces natural sau artificial (dirijat si controlat de catre cineva anume).
Daca vorbesti de un proces natural, entropic care tinde catre noi forme de organizare (o nou ordine mondiala) atunci lucrurile pot fi simplifificate identificand categorii de indivizi pe baza atitudinii fata de acest proces: a) unii favorabili acestui proces natural (revolutionari, pasivi sau activi, mai mult sau mai putin onesti), b) altii care i se opun (reactionari, activi sau pasivi, mai mult sau mai putin onesti) si c) ignoranti si/sau indiferenti. Despre nuante si despre ce-i face pe unii si pe altii sa nu fie fericiti precum cei saraci cu duhul este o intreaga discutie… dar directia entropica si vectorul progresului merge inexorabil intr-o anumita directie in aceasta lume ireversibila sau construita din mici ireversibilitati. Tu vad ca ai o nostalgie anticipativa a lucrurilor pe care le vom pierde in viitorul acestui proces, uitand ca de fiecare parte se afla de-o potriva visatori si ticalosi si ca in oricare varianta unii se vor sacrifica (sau vor fi sacrificati) iar altii vor profita. Accelerarea ca si franarea acelui proces natural de evolutie pot aduce dureri unora si avantaje altora. Si chiar va aduce!
Daca insa vorbesti de un proces totalmente artificial conceput, proiectat, initiat, experimentat, sustinut, finantat si pe cale de a fi implementat de catre niste misterioase forte conspirationale (impotriva carora luptam noi din Caransebes inarmati cu un blog) atunci fireste ca discutia ar capata cu totul si cu totul alte valente.
In marea majoritate a timpului vorbesc in gol in fel de fel de aule dar mult mai grav este ca uneori mi se intampla sa si gandesc in gol, incomplet, inutil, fara efecte sau fara finalitate. Am constatat (pana acum) ca doar in jur de 1% din ganduri mi se transforma in fapte, iar dintre acestea foarte putine sunt intr-un acord acceptabil cu gandurile care le-au produs. Probabil ca pentru a-mi creste randametul ar trebui sa gandesc mai putin (!) si sa vorbesc inca si mai putin. Nu-i asa ca vorbesc cam mult?
Publius // 23/05/2009 la 00:09
Vezi ca ti-am spus un banc care a ajuns spam sau spasm, nu-mi dau seama.
mihaella1 // 23/05/2009 la 20:35
Gabi, traim intr-o tara frumoasa si foarte ospitaliera!!
. Cu drag, Mihaela.
Week-end placut in continuare
P.S. Ai la mine pe blog doua melodii, sper sa-ti placa!!
Ovidiu // 24/05/2009 la 20:27
Vdeti-l pe domnul Adrian Nastase in Israel 2009.
Poze inedite !
TARE RECOMANDAT !
http://stirea.wordpress.com/
spedy // 24/05/2009 la 22:31
Astazi duminica 24 mai ,zi frumoasa,insorita,nu tocmai fierbinte in bucuresti,o manifestare menita sa promoveze o idee si foarte multi ,chiar nesperat de multi OAMENI,curati,civilizati,
respectuosi,solidari,normali,firesti si preocupati doar de motivul ce i-a scos din case si i-a strans impreuna-alergarea,combaterea sedentarismului.
Dincolo de cei ce au promovat-o,dincolo de cei ce au trait-o,in ciuda noastra a celor ce am privit-o de pe margine doar,am vazut O ROMANIE MANDRA, VIGUROASA, SANATOASA SI RESPECTUASA ,fata de sine si fata de ceilalti,intr-un program bine organizat,respectat cu meticulozitate,netulburat de veleitarisme si stridente de niciun fel.ASTA E ROMANIA ,nu cea ce ne este servit ,zi de zi ,ceas de ceas,de catre politicieni,mai mult sau mai putin scoliti,de jurnalisti de mahala,de actori falsi in drame ieftine,de haini ce -ar jubila daca am lua in serios otrava picurata in mintea si cugetul noilor generatii, raspandita de ura si nemernicia lor.Se confirma inca o data faptul ca,acest popor duce lipsa numai de LIDERI ADEVARATI, DE CONDUCATORI CREDIBILI SI CARE SA-SI ASUME CEA CE CRED SI SA TRANSPUNA IN FAPTE CEA CE SPUN.
Am satisfactia marunta ca,fara ca eu sa am un merit sau sa intreprind ceva in sensul asta,vorbele spuse ieri, sa primeasca o confirmare mai mult decat promitatoare ,astazi.
spedy/24/05/2009
neinfectat de comunism // 26/05/2009 la 19:37
sa va dau un exemplu clar cum aschia nesimtita nu sare departe de putregaiul gaunos reprezentat de adriann nastase: beizadeaua cea mare a lui nastase, andrei, se pare ca a mostenit talentul de imbarligator de la tata-su. nu demult in presa centrala a transpirat o mica mare manarie ce poarta amprenta deja celebra a famigliei nastase. dupa cum stiti felcerul oprescu, doftorul care i-a examinat personal si medical testicolele lui nastase, a promis cu saliva la gura ca va darama toate cosmeliile din herastrau. normal, una a ramas in picioare, exact aia a puslamalei aleia de andrei asociat cu un alt nepot de nomenclaturist horia miron constantinescu.
aceasta miranboleasca de terasa plina de fitze de miticesti ii zice “marie celeste” (o corabie fantoma de pe la sfarsitul sec 19 pt cunoscatori – nume predestinat pt aceasta terasa tot fantoma). cand presa a descoperit conexiunea socialista intre acesti socialisti de bine, plus faptul ca terasa cu pricina a fost scutita de vreo 50 000 de euro datorii catre primaria personala a felcerului oprescu, andreiul lui nastase si-a cesat/palmuit actiunile ghititi cui? tot unei matusici (nu tamara ca aia a putrezit ) o matusa de vreo 70 de ani, fosta nomenclaturista cum altfel, madam maria cornelia petreanu….andrei se jura pe maica-sa ca nu mai are nici o treaba cu terasa, desi poate fi vazut mai zilnic pe acolo indemnand muncitorii sa munceasca mai proletar la renovare…ce tie si cu matusile astea, prost sa fii matusa sa ai…
George Serban // 27/05/2009 la 09:43
@Gabriela
ce faci? nu plec pana nu-mi spui sau scrii!
Gabriela Savitsky // 27/05/2009 la 16:44
George Serban,
am termene depasite la unele lucruri care trebuie facute. De asemenea, o sanatate precara. Am luat o pauza de blog; o sa revin cand voi avea timp si tihna.
Iti multumesc pentru grija; la finalul mailului meu e atasat un numar de telefon.
2 LEPŞE FRUMOASE « MariaBarbu Weblog – idee şi expresie // 28/05/2009 la 17:09
[...] această leapşă minunată către Maminineta care vorbeşte numai în versuri pe blogul ei, Gabrielei care e şi ea atinsă de aripa fermecată a poeziei şi cui mai are pasiunea mărturisita sau nu [...]
Ruşinea blogosferei – II « Ioan Usca // 30/05/2009 la 09:10
[...] cel mai cutremurător material a fost scris, cu acest prilej, de către Gabriela Savitsky: În ce ţară trăim? Îmi amintesc cum, în decembrie 1989, riscându-mi libertatea, visam la o [...]
zamfirpop // 11/06/2009 la 12:46
Norocoaso! De când pândesc un nor cât de cât asemănător!
Instrumente defecte | Ilar // 23/09/2009 la 10:20
[...] http://gabrieladsavitsky.wordpress.com/2009/05/21/in-ce-%C8%9Bara-traim/ [...]