Etichete
Ideea mi-a dat-o George Serban. A zis sa pun o floare in geam, sa stie lumea ca sunt vie. Sunt vie. Cam letargica. Am foarte mult de lucru la … lucru. Nu va dau detalii, sunt destul de neplacute si sa mi le-amintesc. Esential este c-am depasit o etapa. Cum nu sunt o luptatoare – nu mai sunt pentru ca nu merita – etapele se schimba singure.
Am pus aceasta floare, sa stiti ca exist. Vin atat de obosita si atat de plina de praf de hartie macinata incat nu mai am puterea sa deschid computerul, cand ajung acasa. Mi-am dat seama ca pot trai foarte bine si fara blog. E ca un turn de fildes in care ne imaginam ca am comunica. Comunicarea se petrece cand sunt doi sau mai multi fata in fata, cand isi vad ochii, fata, mainile. Asta nu e comunicare, e o vorbire in pustiu. Poate mi se pare mie. Nu am timp nici sa scriu si asta ma irita. Imi vine sa blestem epoca, mediul, tot. Tot. Tot acest angrenaj mizerabil care ma obliga sa supravietuiesc platind cu timpul si ideile mele. Care nu ma lasa sa scriu pentru ca trebuie sa fiu o rotita stupida intr-un angrenaj al nimicului. Dar n-o sa blestem, desi sunt tentata. Sa vad ce-i la capatul acestei nimiciri. Sunt contemporana cu propria ratare la care ma uit ca la un animal in agonie ce ma urmeaza peste tot, docil si privindu-ma ironic. Nu-i asa ca-i sublim?
imaginea am gasit-o aici
