… Şi succes celor 33 de parlamentari români care vor fi prezenţi în următoarea legislatură (2009 – 2014) în Parlamentul European. În măsura în care va fi posibil, nu putem decât să sperăm că vor încerca să slujească interesele cetăţenilor români în acord cu interesul european. Din punctul meu de vedere, am asistat la o campanie curată, singurele îngroşări de ton s-au manifestat în “zona” prezidenţiabililor.
Mă bucur în primul rând şi felicit echipa aflată mai aproape de vederile mele – cea social – democrată. Şi, în special, politicianul care m-a convins că poate exista exerciţiu politic însoţit de bun-simţ, măsură, onestitate. M-a convins prin fapte şi atitudine şi asta nu e puţin lucru. Este vorba de Corina Creţu, căreia îi adresez mulţumirea că a aşezat în lumina bună meseria de politician.
Mai departe, vorba bunicii mele: “Să lăsăm pomul în pace, să vedem ce roade-a face”.
Sunt in asentimentul tau!
Mi-am tinut promisiunea dar,nu am putut sa nu-mi arunc ochii pe toata lista si nu pot spune ca nu am fost tentat sa renunt…in fine…una peste alta,cred ca persoana in cauza merita si aceasta corvoada,si sper ca ,din acest moment,sa conteze ceva mai mult in bordul partidului dar,mai ales ca in peisajul politic actual, sa aduca si sa impuna tocmai modelul onest,profesionist si instruit.
Sa fie-ntr-un ceas bun!
spedy/08/06/2009
Multumesc, Gabi, pentru aprecierile tale si ale celorlalti prieteni de pe blog, cum sunt Oana si Spedy, care au scris mai sus. Stii bine cat de mult a insemnat pentru mine sustinerea voastra si va sunt recunoscatoare. Revin mai pe larg, a fost o zi lunga. Doamne Ajuta!
Felicitari tuturor, mai ales Corinei!!! O victorie meritata
. O zii frumoasa in continuare!! Cu stima, Mihaela.
http://mihaella1.wordpress.com/2009/06/05/645/ – o dedicatie.
Să lăsăm pomul în pace…
(M-ar mai mânca la tastatură să zic una-alta, dar mă stăpânesc. Poate va veni domnul Marko Bela preşedinte şi voi fi mai bine înţeles…).
Corina Cretu- singurul motiv pentru care m-am prezentat ieri la vot! De nu era pe lista, as fi facut parte din grupul “vot canci”! Ii urez mult succes in activitate si sa ne reprezinte cu aceeasi onestitate ca si pana acum. Doamne ajuta!
felicitari si din partea mea …. sper sa se tina pe treaba ca de nu vai de urechiusile lor!
cat despre campanie … eu nu am vazut nici o campanie pentru parlamentul european doar circ si paine! ah si desigur care pe care … aceeasi lupta pentru ciolan, nimic nou!
Mircea Geoana are dreptate – vezi de ce – NU RATATI!!!
http://stirea.wordpress.com/2009/06/10/mircea-geoana-are-perfecta-dreptate-vezi-de-ce/
VA INVIT SA VIZITATI UN BLOG NOU,NON-CONFORMIST,DEDICAT VIETII, IN CARE SPER SA VA REGASITI SI LA CARE SPER SA CONTRIBUI TI SI VOI CU MATERIALE SI OPINII,CHIAR DACA SUNT CRITICE. CU STIMA SI RESPECT CIRSTEA FLORIN.
http://stirea.wordpress.com/2009/06/10/elena-basescu-anchetata-de-politia-cluj/
http://www.neacostache.com/2009/06/11/aniversareratata/
Mi-a placut vorba bunicii. Gandesc, insa, ca ar face mai multe roade daca nu ar avea, printre ramurile verzi, si cateva uscaturi. Noapte buna!
Sunt un tânar critic literar pe cale de afirmare. Macar incerc. Dar incercarile mele timide se lovesc de neincredere si suspiciuni. Am incercat sa postez o cronica literar-artisitca pe blogul d-lui prim-ministru Nastase dar din motive care imi scapa nu a fost acceptata. Incerc sa o postez aici impreuna cu o intrebare: De ce credeti ca nu mi-a acceptat dl. prim-ministru Nastase critica?
Iata cronica (scuze pentru ca ma auto-citez):
“Intr-o nuvela SF a lui Pierre Boulle, tradusa in limba romana sub titlul „Noaptea fara sfarsit”, se intampla lucruri bizare care par insa a avea un echivalent subtil in viata politica din Romania si asta inca nepunand la socoteala incontestabila puterea de sugestie a titlului. In nuvela respectiva un soi de „cetatean turmentat” dar (oarecum) onorabil si onest se intampla sa devina martorul unei infruntari stranii intre doua personaje malefice straine de timpul prezent al (oarecum) onorabilului si onestului cetatean (care traieste in zilele noastre). Unul dintre cele doua personaje malefice vine dintr-un viitor foarte indepartat al societatii umane in timp ce celalalt vine dintr-un trecut imemorial al aceleiasi specii umane, dintr-o societate foarte avansata tehnologic, acum disparuta pe falia temporala curenta. Ambii poseda tehnologia necesara calatoriilor accelerate si reversibile in timp si sunt dotati cu mici dispozitive (cu butoane) care-i ajuta sa faca salturi in timp. Luptele dintre ei sunt bizare pentru ca de fiecare data cand sunt ucisi dispozitivele le permit automat sa se intoarca in timp inaintea momentului tragic si sa foloseasca retroactiv informatia astfel incat sa ia decizii prin care sa evite repetarea evenimentului care a dus la acea provizorie si netragica moarte. Fiecare dintre cei doi combatanti ajunsi sa se infrunte pe teritoriul si in timpurile „cetateanului turmentat” dar (oarecum) onorabil si onest incearca sa-l convinga pe acesta sa-i acorde ajutorul si asistenta in lupta cu celalalt, incercand sa se prezinte pe sine ca fiind bun si drept in timp ce adversarul este prezentat ca fiind malefic si gata sa-l distruga pe cetateanul turmentat si timpul sau. Argumentele fiecaruia sunt subtile, inteligente si logice incat reusesc sa-l convinga pe cetatean sa fie pe rand aliat al fiecaruia dintre combatanti. Ca orice povestire SF care opereaza cu notiunea de calatorie in timp, exista unele inconsistente logice dar acestea sunt neglijabile in povestirea lui Pierre Boulle. Actiunea se petrece, intr-un bar, pe durata unei singure nopti (cu salturile si buclele de rigoare care-i pot dilata la nesfarsit secundele si minutele). Pe firul principal insa, acela care-l contine pe bietul „cetatean turmentat” dar (oarecum) onorabil si onest, timpul se scurge inexorabil dinspre seara catre dimineata. Dimineata deznodamantului. Cu o perplexitate vecina cu groaza acesta realizeaza in final ca cei doi combatanti sunt de fapt una si aceeasi persoana dedublata prin sofisticatele efecte ale existentei pe faliile temporale. Confuzia in care se gaseste este totala inducandu-i o agnoasa existentiala dureroasa. Mai mult decat atat, in graba si disperarea luptei unul(!) dintre combatanti isi uitase dispozitivul de calatorie temporala pe masa la care consuma „cetateanul turmentat”. Acesta deja plutind in confuzie, mahmur si revoltat, priveste mirat aparatul si, cu inconstienta specifica genului, apasa timid si la intamplare, un buton. Manevra il arunca inapoi in timp la inceputul serii din ajun, adica aceeasi in care incepuse povestea, fiind astfel condamnat sa retraiasca etern, mereu si mereu, aceeasi noapte, aceeasi poveste in care este pacalit cu ajutorul aparentelor de catre un personaj malefic ce se dedubleaza pentru a putea interpreta mereu, inteligent, rolul raului cel mai mic care trebuie ales.
Exista oare vreo asemanare intre povestea lui Boulle si acest blog? Probabil ca nu. Pentru ca aici „cetateni turmentati” dar (oarecum) onorabili si onesti nu sunt unul singur ci zece-cinsprezece, sau poate chiar mai multi. Asta daca n-o fi deprins cumva si „cetateanul turmentat” arta disimularii. Daca insa pe acest blog nu e vorba doar de unul ci intr-adevar de mai multi cetateni (…) atunci putem afirma ca analogia cu „Noaptea fara sfarsit” se incheie dar ne vom aminti (vrand nevrand) despre faptul ca Pierre Boulle a scris si alte romane antologice, printre care as aminti… „Planeta Maimutelor”, fara nici o legatura cu acest blog, desigur.”
5-7-5 Mis sau mi-s?…doar pentru Cunoscătoare…eventual cunoscători
insa cea mai mare realizare a clasei politice de dupa ’89 si in special a lui Iliescu si a PSDului a fost sa inabuse orice tentativa de protest a societatii,oamenii au fost invatati sa gandeasca intr-un anumit fel “socialist”…si anume ca n-are rost sa iasa ei in strada ca oricum nu se schimba nimic sau ca nu are rost sa mearga la vot ca tot asa va fi,nu se va intampla nimic…in toate tarile dezvoltate din vest societatea civila este foarte puternica si agresiva,politicienii sunt astfel obligati sa tina cont de parerea ei…fara protest si fara luarea unor pozitii agresive nu se pot face pasi inainte…in Romania aceste lucruri nu mai functioneaza,clasa politica si in special PSDul a avut grija sa divizeze intr-atat societatea incat nu se mai poate face un miting decent…
viva la revolucion des puercos socialistos!!!!
felicitari socialistilor din romania, nimeni nu-i mai pasa de victimele mineriadelor iliesciene:
La 19 ani de la zilele sângeroase din Piaţa Universităţii, Mineriada a ajuns mai degrabă un interval de trei zile de comemorări televizate. Fără vinovaţi, dar cu sute de victime, marcând pe viaţă destinele celor aflaţi atunci sub lumina reflectoarelor şi transformată într-un eveniment istoric confuz şi nerelevant pentru tinerii care se năşteau în 1990. Acesta este „portretul“ suitei de evenimente ce aruncau România în preistorie. Astăzi, pretext pentru amintiri dureroase şi câte un miting modest.
13 iunie: luptele de stradă
Ora 4 dimineaţa. Forţele de ordine distrug corturile celor aflaţi în Piaţa Universităţii. Încep arestările. În jurul orei 9, în zonă apar grupuri de muncitori de la IMGB. Se aud pentru prima oară lozinci îmbibate în limbajul vremurilor comuniste: „Moarte intelectualilor!“ sau „Noi muncim, nu gândim!“. Izbucneşte primul conflict: forţele de ordine şarjează mulţimea. Autobuzele Poliţiei iau foc, eveniment după care TVR lansează versiunea “oficială” că au fost incendiate.
La televiziune se citeşte un comunicat al preşedintelui Ion Ilici Iliescu: „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile (…) pentru a curma încercările acestor grupuri extremiste”. Seara, trei garnituri de tren pline cu mineri pleacă din Petroşani spre Bucureşti.
14 iunie:„florile plantate“
Ajunşi în Gara de Nord la ora 4 dimineaţa, minerii, conduşi de Miron Cozma, ocupă Piaţa Universităţii, unde pretind că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanţilor. Minerii devastează Facultatea de Geologie, Facultatea de Litere, cea de Matematică, dar şi Institutul de Arhitectură Ion Mincu, iar numeroşi profesori sunt bătuţi. Urmează sediile PNŢCD şi ale PNL, unde minerii sub sfatuirea lui Iliescu pretind că au descoperit valută falsă şi arme şi de unde fură inclusiv aparate de birotică. Liderul studenţilor, Marian Munteanu, este bătut şi aruncat în fântâna de la Universitate. Toate persoanele „cu figură de intelectuali“, persoanele cu barbă sau cele îmbrăcate cu haine verzi sunt bătute, arestate, urcate în dubele Poliţiei şi interogate la o unitate militară din Măgurele.
15 iunie: discursul şi uralele
În jurul prânzului, minerii sunt urcaţi în autobuze şi transportaţi la Romexpo. Aici, preşedintele recent ales Ion Ilici Iliescu le mulţumeşte tovaraseste pentru că au salvat democraţia originala din România. Discursul său este întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta, minerii sunt conduşi la trenurile care îi aşteptau în Gara de Nord şi transportaţi în Valea Jiului.
Nu se ştie câţi au murit. Oficial, conform evidenţei de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniţilor din zilele de 13-15 iunie 1990 este de 746, iar numărul morţilor este de 6. Alte surse afirmă însă că numărul real al morţilor ar depăşi 100.
“ Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toţi cei care doresc progresul (…) Vreau să vă mulţumesc pentru acest act de înaltă solidaritate pe care l-aţi demonstrat.” Iliescu: discurs către mineri, 15 iunie ’90
NU RATA ! ARTICOLUL SECOLULUI !!!!
http://stirea.wordpress.com/2009/06/18/nati-meir-oana-zavoranu-monica-columbeanu/
Ooooovidiu, auzi tu lucrezi cumva pentru OoooTV? Ca ai acelasi stil.
Gabriela, mi-e dor de tine “pune o floare în fereastră” semn că eşti bine