• Cu subiectivism…
    • Cartea de dragoste
    • Cartea de sidef
    • Povestea Filomelei Pizdrintz

Gabriela Savitsky

~ Nihil sine Deo

Gabriela Savitsky

Arhive lunare: iulie 2009

Dileme şi … Trilema

28 marți Iul 2009

Posted by Gabriela Savitsky in Uncategorized

≈ 24 comentarii

Etichete

Bloguri adevarate, Dilema, Ion Iliescu, Mircea Popescu, Trilema

Nu vă ascund că într-un an şi jumătate de bloggereală multe şi contradictorii au fost stările care m-au încercat. De la entuziasmul paroxistic pe care l-am trăit adresându-mă direct, nemediat, celui mai important politician de după ’89 din spaţiul acesta – şi m-am referit aici la Ion Iliescu -, până la disperarea sau dezgustul de comunicarea virtuală, stări care m-au năpădit precum buruienile o casă nelocuită, pe care le resimt de-o vreme-ncoace.

Am încercat de câteva ori să sugerez blogosferei prietene că ar fi nimerit să ne organizăm, că ar fi util şi chiar benefic. Să ne organizăm, în sensul de a căpăta un statut juridic. Acest colos cu zeci de mii de capete de pixeli îi trebuie o coordonare. Am putea astfel să-i apărăm pe acei bloggeri care pătimesc din pricina adevărurilor lor. Un blog este (poate fi) şi o armă, nu doar un mijloc de a-ţi împărătăşi ideile şi experienţele. Din păcate, nu am reuşit să întrunesc asentimentul mai multor bloggeri, poate şi pentru că nimeni nu mai vrea să facă parte din nimic. Fiecare e pe cont propriu. Există, totuşi, câteva asemenea iniţiative concretizate, UmbrelaVerde pare cel mai bine sistematizat.

Am văzut zilele acestea un blog care mi-a redat optimismul. Dacă există suficient de mulţi asemenea tineri, are şi blogosfera un sens. Unul constructiv.

Dacă mai ştiţi alte asemenea bloguri, vă rog să-mi scrieţi.

Dacă aveţi alte idei despre cum am putea să ne organizăm, aşijderi.

Neptun (Poseidon)

21 marți Iul 2009

Posted by Gabriela Savitsky in viata asa cum e

≈ 8 comentarii

Etichete

jurnal de scriitor online, Marea Neagra, neptun-olimp, viata asa cum e

scoici

Scoici mai bătrâne decât mine, poate… Nisipul -  făină din alte scoici măcinate de miliarde de valuri, altele, mereu altele, în acelaşi du-te – vino atât de tandru şi de fascinant. Cred că m-am uitat minute în şir la fiecare ciob mic de nisip. Fermecătoare alunecare lui, cernerea lui printre degete şi molcomă dogoarea. Nu e precum nisipul de piatră, nisipul de râu. Acela te murdăreşte, conţine şi mici particule de pământ. Acesta e un nisip pur.

“La Steaguri”, fecioraşul meu, echipat ca un scafandru de jucărie, scufundându-se sub stabilopozi, a găsit cochilii de Nautillus. Cu spirala lor asemănătoare cochiliei melcului, cu spirala care e identică formei galaxiilor… “Totul e în una şi una e în toate”… mă gândesc şi ascult tălăzuirea mării în acest culcuş nelocuit acum, în această casă în care nu mai locuieşte decât – ca-ntr-o pâlnie de gramofon – o muzică eternă …

sub umbrele

Pe sub umbrele se zăreşte o barcă acţionată cu pedale, ca o bicicletă, pe care am fi vrut şi noi să ne “dăm” dar n-avea cne să pedaleze. Era prevăzută cu tobogan iar cei care o închiriau primeau veste de salvare. Să navighez a rămas, iată, doar o năzuinţă :)

Neptun

Cineva e pe cale să devină explorator!

Acestea sunt instantaneele primei zile. Or mai fi fost mii de ipostaze care meritau fotografiate dar am fost şi noi ocupaţi să gustăm din mare, din iarba ei sărată, să respirăm aerul ionizat, să ne răsfirăm la soare precum şopârlele şi să ne cufundăm în somn, ca-ntr-o apă adâncă şi maternă.

Ultraj la adresa Preşedinţiei României

18 sâmbătă Iul 2009

Posted by Gabriela Savitsky in atitudine, politica, Romania, viata asa cum e

≈ 19 comentarii

Etichete

insemnele Republicii Romania, iredentismul maghiar, jurnal de scriitor online, politica, presedintele Romaniei, Romania, România trezeşte-te!, Traian Basescu, traian basescu huiduit, Ungaria, unguri, viata asa cum e

Nu sunt un fan Traian Băsescu şi nici nu am calităţile necesare pentru a deveni. Am dezavuat de-a lungul activităţii mele bloggeristice practicile nedemocratice, stilul golănesc, trivialităţile, nepriceperea, stângăciile şi erorile actualului preşedinte al Republicii România.

Traian Băsescu a căzut astăzi în propria cursă construită cu migală din momentul în care s-a instalat la Cotroceni. Nu a ratat nicio ocazie de a fi populist şi demagog. Nu a ratat, de asemenea, nicio ocazie de a instiga presa ca un vânat excepţional pentru ca aceasta, contrariată, să-i ia urma. Trebuie să recunosc că, între statul mafiot care era pe cale să se instaureze – şi ar fi avut toate condiţiile – dacă Adrian Năstase ar fi avut acces la preşedinţia României şi varianta pe care o reprezenta atunci Traian Băsescu – despre ale cărui nocivităţi nu eram informaţi, Traian Băsescu a avut un plus de simpatie şi din partea mea. Însă modul megaloman, golănesc şi batjocoritor în care a înţeles să reprezinte cea mai înaltă funcţie în stat m-a determinat să-mi retrag ambasadele.

Atitudinea sălii care l-a huiduit astăzi pe Traian Băsescu în calitatea sa de preşedinte al României şi de garant al Constituţiei este stupefiantă. Insultându-l pe el, tinerii aceia naivi au insultat însemnele statului român.

Dacă în ţara noastră n-ar domni anarhia şi batjocura generalizate, dacă onoarea noastră ar mai reprezenta pentru cineva o cauză de apărat, în mod normal acei tineri ar trebuie să fie arestaţi şi anchetaţi. Altfel ne vom trezi mâine că se şterge cineva la dos cu drapelul nostru national. Pentru mine cel puţin, această insultă este de neacceptat.

Cum a fost la Marea Neagră

18 sâmbătă Iul 2009

Posted by Gabriela Savitsky in Fără categorie

≈ 20 comentarii

Etichete

Afrodia, ce inseamna sa conduci 14 ore, Dacia Logan, Helios, Hotel Banat, Hotel Majestic, Hotel Oltenia, jurnal de scriitor online, lanuri de floarea-soarelui, Litoral, Marea Neagra, nisip, Nokia 6300, Plaja Belvedere, relatari fanteziste, Scoici, soarele, Statiunea Neptun, trenul Vacanta, Venus

Scriind titlul am zâmbit gândului năstruşnic de a redacta o compunere cretinuţă.

“Eu când am fost la mare la Neptun era foarte frumos. Am plecat de-acasă după-amiază, după ce două zile am făcut şi desfăcut bagaje. Eu voiam să-mi iau toată garderoba dar mereu îmi dădeam seama că nu-mi încap toate rochiile, costumele, poşetele (off!) şi sandalele  (mai ales!!!) şi mereu trebuia să renunţ la câte ceva. Drept este că la mare am purtat doar două perechi de pantaloni scurţi şi două bluze, o rochie de plajă şi ochelarii de soare. Restul hainelor au stat cuminţi în dressing-ul camerei de hotel iar sandalele aliniate în dulăpiorul de pantofi care mirosea exact ca atunci când îşi văcsuia bunicul bilgherii (astea erau nişte ciubote cu tureatcă, de piele, pe care i le dăduse un neamţ pentru o găină în timpul războiului – bunicul fiind “reformat”, adică a făcut războiul acasă) aşteptându-ne să ne întoarcem săraţi ca nişte guvizi şi arşi de soare ca nişte castele de nisip, gata să se răsfire, de pe plajă.”

Drumul a fost teribil. Drept pentru care m-am jurat ca în viaţa mea să nu merg cu maşina pe trasee pe care circulă şi tren. Niciun reproş celui care a condus 14 ore cu scurte întreruperi de fumat şi dezmorţit articulaţiile. Pe la 5 dimineaţa n-am mai rezistat şi am alunecat fără putinţa de a mă opri, undeva, aşa cum aluneci într-o prăpastie, într-un somn disperat. M-am trezit cu soarele înfipt în pleoape, răsărind ca o tingire încinsă cum n-am mai apucat să văd de câţiva ani, de când stau în blocul cu faţa la vest. Ne-am speriat şi eu şi soarele, unul de altul. El s-a rotit bicolor, eu eram palidă de surpriza că adormisem deşi n-aş fi vrut. Am coborât din maşină. Undeva în dreapta, ca o armată de clone, miliarde de sori holbându-se la cel viu, uitându-se înspre el ca la comandă, într-o singură privire. După mine, aş fi sărit parapetul autostrăzii (în construcţie) şi m-aş fi dus să iau o “soreancă”, aşa crudă cum era, de drag. Ca pe-o oglindă minusculă a prietenului nostru de plajă şi bălăceală. Cum mi-e destul de greu să recunosc că am devenit totuşi o persoană conformistă şi ca să nu-i dau un exemplu prost copilului, m-am abţinut.

Următoarea oprire, fierţi de oboseală cum ne aflam cu toţii, cu reflexele încetinite, incoerenţi şi iritabili, a fost la intrarea în Medgidia, la un bistrou unde mirosea a ciorbă şi unde o doamnă negruţă cu ochi migdalaţi mi-a făcut repede o cafea. Dacă nu sunteţi băutori de cafea nu ştiţi ce senzaţie minunată îţi poate da o cafea bine făcută, potrivită ca tărie, cu laptele condensat care o face mătăsoasă. O simţi cum îţi umblă prin toate ungherele trupului amorţit purtând cu ea clopoţeii calzi ai trezitului de-a binelea. Am bâjbâit destul până am găsit hotelul unde trebuia să mă cazez, doamna pilot a GPS-ului, cu voce neutră, profesională, încurcându-se definitiv şi înnecându-se cu “reconfigurăm”.

Cu nervii întinşi ca nişte fire de înaltă tensiune, am aflat că  de cazat ne putem caza la “orele optsprezece”. Am avut norocul să dăm peste o fiinţă umană amabilă totuşi care ne-a scăpat de bagaje. Feciorul meu a fost singurul inspirat în aceste momente de derută. A şi şters-o pe scări spre mare. Plaja noastră era una cu sfărâmături de scoici care abea aşteptau zona moale a tălpii piciorului, s-o pătrundă. Marea este un fenomen natural uluitor. Nu poate fi cuprins nici într-o compunere standard, nici în cele mai măiestrite versuri. Nici în frazele cele mai meşteşugite. Marea nu seamănă cu muntele pe care poţi să-l dinamitezi, să-l micşorezi, să-l diminuezi. Nu vorbesc de Himalaya, ci de oricare munţi. Muntele poate fi imitat: poţi clădi o construcţie care să-i semene, un zigurat sau o piramidă. Marea nu poate fi obţinută prin mijloace tehnice. Este un uriaş animal blând, pierzându-şi până la ţărm toate tensiunile. Astăzi îmi spunea maestrul meu că are salinitatea lacrimii. De aceea apa ei nu face rău ochilor. Cu rochia ei smărăldie cutreieră locul pe care i l-a lăsat uscatul, răsfirându-şi pe ţărm trena dantelată. Nu e întâmplător că zeiţa Frumuseţii, Afrodita (Venus), s-a întrupat din spuma valurilor… Nu există frumuseţe care să te lase fără grai, fericit şi înspăimântat. Nu e o spaimă de care eşti conştient, e una de care eşti copleşit. Marea, acest prim loc de pe pământ unde a apărut viaţa, face parte din celulele noastre şi din memoria noastră atavică. De aceea avem, în faţa ei, privind-o de pe ţărm, presentimentul primelor zile din viaţa noastră. Trecând prin stadiile prin care a trecut Viaţa, la început în mare şi ieşind apoi pe uscat, coborând din pasăre în mamifer terestru. Marea este memoria noastră vitală.

Lăsând la o parte încercările de a o defini, am petrecut pe ţărm, îmbrăcată şi nervoasă, în timp ce băiatul meu se scufunda deja după cochilii de scoici pe care mi le aduce în triumf, vreo două ore. Revenindu-mi oarecum, am redevenit din blastrula aricioasă bipedul social cu instincte ferme. M-am dus la hotel hotărâtă să obţin cameră. Am făcut diligenţele necesare şi am obţinut-o. Domnul amabil care a rămas o enigmă a acelui hotel scorojit m-a ajutat să  duc în cameră bagajele. Primul gest pe care l-am făcut a fost să mă reped la geam. Marea, în toată splendoarea ei, era acolo şi îmi făcea cu ochiul, complice.

Am coborât victorioasă pe plajă şi am intrat în valuri cu tot cu pălăria de soare care s-a transformat într-o ciupercă hilară.

La 11.30 nu se mai poate sta pe plajă. Ne-am întors la hotel ca nişte fii ai mărilor, încercaţi şi pricepuţi într-ale ei, stăpâni ai valurilor şi nisipurilor. Ideea era să mâncăm şi să ne odihnim după încercarea grozavă de a ajunge la mare. Oboseala dispăruse însă ca prin farmec sau se cuibărise într-un locşor de unde să răsară la întoarcere acasă. Însă întoarcerea era o îndepărtată morgana – aveam şapte zile de întâlniri ritualice cu Zeiţa.

Ne saluta de dimineaţa prin geam când Helios cel năvalnic îşi trimitea săgeţile de foc rostogolindu-şi carul de foc scos din mare. Ne mângâia gleznele şi ne primea trupurile cu har vindecător, căutând după răni văzute şi nevăzute. Ne împingea la ţărm, pe nisipul moale al plajei de la Belvedere, descoperită în prima după-amiază de feciorul meu, despre care, aţi observat, mă sfiesc să vorbesc, de parcă relatările mele i-ar putea invada copilăria.

Ne-a intrat în nări sărată şi verde, ne-a intrat în toţi porii, amintindu-ne, în treacăt, de mişcările pe care le-am făcut ca foetuşi. Am stat în acest uter uriaş, mirosind a alge şi a sare, generos şi necruţător cu smintiţii, ore în şir. De multă vreme n-am mai simţit atât de plenar că exist, că sunt vie, că am tălpi şi braţe, că am urechi şi ochi. Că am simţuri de care uitasem că sunt. Ca într-un ritual al recunoaşterii, am repetat aceiaşi paşi în fiecare ceas. De parcă am fi pus piciorul în memoria aceleiaşi urme lăsate pe nisip. Aţi observat că atunci când păşiţi chiar pe ţărm, acolo unde-l spală valurile, urma piciorului, presiunea lui, creează o aură albicioasă în jurul păşitului? Nu cred c-aţi văzut. Încercaţi.

Mă opresc aici…

Întoarcerea acasă a semănat cu chinurile facerii, pentru mine cel puţin. Încă sunt blocată în grota strâmtă unde aproape mă sufoc şi nu zăresc încă lumina binefacerii existenţei de dinainte sau de după. Totul mi se pare searbăd, banal, perimat şi detestabil. Sigur, cineva va trânti scurt cu securea în “funia” ce mă hrăneşte încă, tălăzuind şi murmurând. Nu-mi place apa, cred că v-am mai spus. Era să mă înnec de multe ori în copilărie. Dar marea nu e apă, cum iarăşi v-am spus… Iar aici nu e ţărmul, cu siguranţă.

Pentru conformitate: aceasta e plaja fotografiată cu telefonul meu mobil, un Nokia 6300.

Plaja Oltenia

Va continua?…

Am plecat!!!

04 sâmbătă Iul 2009

Posted by Gabriela Savitsky in Fără categorie

≈ 33 comentarii

Etichete

astm, Colonia de copii, Eforie, jurnal de scriitor online, Marea Neagra, Sanatoriu

Știu că vi se pare pueril și patetic tot acest entuziasm paroxistic al meu că plec la mare, la Marea Noastră.

Cu colțul unui gând mă uit și eu pe furiș la mine cu sprâceana ridicată: Ce-ai fată? Te-a apucat? (Așa îmi zicea sora mea mai mare demult, să mă aducă cu picioarele pe pământ…).

După această privire mă cufund înapoi în starea de bine pe care mi-o dă proxima întâlnire cu marea…

Am fost la mare prima dată la 4 ani. Îmi amintesc că eram Colonia de Copii și că ne dezbrăca pe toți în pielea goală, obligatoriu, fetițe și băieți. Pe mine trebuiau să mă dezbrace cu forța trei angajați ai Sanatoriului. Dimineața și după-amiaza. Invariabil statul pe plajă la soare era un coșmar și pentru tovarășii și pentru mine. De ce eram atât de pudică și de sălbatecă la 4 ani? Poate pentru că în casă la noi nu se dezbrăca nimeni în prezența altcuiva. Oricum a fost o experiență traumatizantă.

Apoi, am fost la mare în clasa a XI, când am luat treapta a II-a. Mi-a plătit tata o tabără la Năvodari. Nu pot să vă spun cât e de frumos (sau era) să fii tânăr și să te duci la mare cu tineri de vârsta ta. Din tren, mi s-a părut un deal de apă. De pe plajă, mi s-a părut că așa arată raiul. Cu oameni fără griji, fericiți, care lenevesc la soare, joacă volei, fotbal, tenis cu piciorul. Într-o zi, pe hulă, m-am dus cam departe în larg. Mi-am dat seama acolo, în mijlocul apei amenințătoare din care nu zăream decât clădirile de pe țărm, că dacă nu fac ceva mă înnec. Nu era nimeni pe plajă să mă salveze. Cu acea ocazie pot spune că m-am comportat ca un supraviețuitor. Am așteptat valul, m-am dus cu el, a coborât sub el când se trăgea înapoi. Cred că în vreo cinci minte de asemenea viclenii  am reușit să ating nisipul cu piciorul. Dar mie mi s-a părut că au trecut ore, atât de intens îmi doream să trăiesc, să ies din apa dușmană.

Sigur, nu consider că sărăcia e vreo stare dezirabilă sau înălțătoare. Nici nu cred că-i o virtute, dar o admir la cei care o practică. Probabil mulți vor zice: Mare chestie, se duce Savitsky la mare! La Marea Neagră, ce să spun!

Pentru mine e o mare chestie. O dată, pentru că nu mă așteptam să se ivească vreo posibilitate să merg. Apoi, pentru că biletele au venit înainte de salariu, două zile am fost absolut disperată că mi-am luat bilete și n-o să găsesc bani să ajung acolo. Ajutorul a venit dintr-o zonă la care chiar nu mă așteptam. De la colegii mei de serviciu care invariabil s-au bucurat odată cu mine, printr-o empatie de care, recunosc, nu-i credeam în stare. Mai ales că eu nu am făcut parte niciodată din acest colectiv, m-am băgat în cochilia mea și am vegetat acolo fără să semnalizez că îmi pasă de ceva. Cred că ar fi cinstit să le mulțumesc și să-mi cer scuze pentru atitudinea mea de sălbatec. Și să le spun că mi-au făcut o mare bucurie împingându-mă să mă bucur de ce este și de ce se poate.

Nu știu dacă a merge la mare reprezintă ceva spectaculos. Eu nu plec în concediu, plec să mă întâlnesc cu fascinanta Doamnă, venerabila Doamnă, necruțătoarea și generoasa Mare Nostrum.

Nu îmi iau laptopul cu mine. Vrea să mă bucur de aerul sărat, de briză. Vreau să răsfir nisip printre degetele picioarelor și să înaintez în apa ciudată care de departe pare verde iar de aproape, o suspensie de firicele de praf.

Vă scriu la întoarcere și vă mulșțumesc din suflet că ați fost aici, martori tăcuți dar atenți la lupta mea cu … ceva despre care o să vă spun altădată, poate. De câte ori am impresia că am învins, se întoarce cu și mai multă viclenie și cu mai multă putere.

Acum i-am pus în față un deal de apă și râsetele curate ale copiilor. Și inima voastră caldă. Vă salut. Sună Nicoleta, colega mea. Pa.

Mulțumesc Publius. Cu inima.

Vară indiană

03 vineri Iul 2009

Posted by Gabriela Savitsky in Fără categorie

≈ 7 comentarii

Etichete

dragostea, Joe Dassin, jurnal de scriitor online, Vara indiana

Pentru Ion Dascălu, în special şi pentru cei care cred în dragoste, încă.

Blogerreala – o ocupație serioasă?

02 joi Iul 2009

Posted by Gabriela Savitsky in Fără categorie

≈ 20 comentarii

Etichete

bloguri, bloguri politice, Cronica blogurilor, jurnal de scriitor online, radio, televiziuni, VIP-uri cu blog

Nu pentru că radiourile din țară și de aiurea au în desfășurător o revistă a blogurilor. Nici măcar pentru că televiziunile fac și ele – când și cum  – referire la postările vedetelor (am numit aici oameni politici, VIP-uri din audio-vizual sau scriitori importanți).

Nu răsfir aici evantaiul blogurilor. Există bloguri ale căror tematică acoperă tot registrul acțiunii umane, de la bucătărie la sex, de la analiză economică la vizionarism. Mărturisesc că această explozie a comunicării m-a întristat la început pentru că nu există vehicol mai ușor de cârmit și de stăpânit și nici armă mai perfidă și eficientă decât Cuvântul. Iar folosirea lui în miliarde de conjuncturi riscă să-l banalizeze. Experiența bloggeristică mi-a și confirmat dar mi-a și anulat ipoteza.

Sigur, comunicarea în orb nu este nici atât de plină de nuanțe cum este comunicarea directă dar nici atât de uzurpatoare.

Îmi pare nespus de rău că îmi lipsesc și timpul și dispoziția pe care le-am avut la început pentru scrisul pe blog. În locul acestor semne – formate din combinațiile lui zero și unu – punem viață, e adevărat. Tot între zero și unu și viața.

Am ținut să vă salut ca să știți că sunteți importanți pentru mine și că vă respect sentimentele – virtuale, desigur-, apreciez  răbdarea voastră și mi-e dor de voi.

Mă pregătesc să plec la mare. “Mă pregătesc”, e un fel de a spune. N-am mai fost din ‘ 87; atunci, într-o minunată tabără la Năvodari. N-am cerut acordul medicilor. Mai sunt câteva chestiuni organizatorice. La întoarcere promit să vă scriu așa cum v-am obișnuit în vremea “relatărilor obiective” și voi continua Povestea Filomelei Pizdrintz. Cum am declarat, iată, public, nu mai pot da înapoi.

♣ Resita voteaza Mihai Stepanescu

♣ Pagini

  • Cu subiectivism…
    • Cartea de dragoste
    • Cartea de sidef
    • Povestea Filomelei Pizdrintz

♣ RSS Gabriela Savitsky

  • Guvernul victoriei à la Pyrrhus 05/28/2012
  • Entuziasm 05/16/2012
  • RSS - Posts
  • RSS - Comments

♣ Publicitate

♣ Comentarii recente

Gabriela Savitsky on Guvernul victoriei à la P…
Asterisc on Guvernul victoriei à la P…
-X- on Entuziasm
jocuri pentru fete on Cu subiectivism…
pioriVictJata on Cartea de dragoste
Gabriela Savitsky on Entuziasm
Sibilla on Entuziasm
PhagsJalfrara on Cartea de dragoste
Hoonlinue kredyt stu… on Cartea de dragoste

♣ Arhive

♣  

iulie 2009
Du Lu Ma Mi Jo Vi Sâ
« Iun   Aug »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

♣ RSS SemneBune.ro

  • Oradea se transformă în tărâmul cărților
  • Grupul Editorial ALL la Bookfest 2012
  • Grupul Editorial Corint la Bookfest 2012
  • Evenimentele Litera la Bookfest 2012

♣ Page Rank blog

Free Page Rank Tool
wordpress blog stats

View My Stats

♣ Blogroll

  • -X-
  • 2 Blackjack
  • Achilianu
  • Adi Hadean
  • Adina Hutanu *
  • Adina Olivia Huţanu
  • Adrian Barbat
  • Adrian Năstase
  • Adrian Voicu
  • Alex Mazilu
  • Alexandra Celmare
  • Alexandra Cenuşă
  • Alexandru Marin
  • Alice Drogoreanu
  • Almanahe
  • Ama 2675
  • Ana Pauper
  • Ana Vero
  • Ana Veronica
  • Anamaria Deleanu
  • Anca Chiser
  • Andi Bob
  • Andra Pavel
  • Arca lui Goe
  • Arogantu'
  • Atitudini
  • Augustin Rădescu
  • Basescul
  • Beţivul de cuvinte
  • Bijuteriile Teodorei
  • Bogdan Onin
  • Caius
  • Calin Hera
  • Cati Lupascu
  • Ceaşca de Cultură
  • Cell61 – Blog pierdut
  • Cella
  • Ch Gabriela
  • Chat Noir
  • Ciocolata cu piper
  • Ciprian Drăghici
  • Confucius
  • Corina Cretu
  • Cosmin Ştefănescu
  • Costin Comba
  • Crina Dunca
  • Cristian China – Birta
  • Cristian Dima
  • Cu Elisa
  • Cum va place
  • Călător prin interstiţii
  • Cărţi Dragi
  • Dan Brad
  • Dan Mihalache
  • Dan Patrascu
  • Dana Banu
  • Dana Pătrănoiu
  • Darius Filip
  • Deceneu
  • Dependent de Fotografie
  • Depresium
  • Diana Alzner
  • Digodana
  • Dispecerita
  • Diverse diversificate
  • Dragos Sorin Nicula
  • Dumitru Agachi
  • Ela Roseni
  • Elena Agachi
  • Filumenie
  • Flavius Obeadă
  • Flavius Obeadă – Poeme
  • Florin Craciun
  • Foaie pentru minte
  • G1b2i3
  • Gabi Rotaru
  • Gabi Rus
  • Gabi Ursu
  • Gabriel Savulescu
  • Gabriela Elena
  • Gazeta de perete
  • George Gross
  • George Serban
  • Geotax
  • Gheorghe Constantin
  • Gigi Rusu
  • Globu Sondator
  • Gloria Cioloca
  • Horia Bud
  • Ilarie
  • In colţ de lume
  • Inelul lui Gyges
  • Innuenda
  • Ioan Avram
  • Ioan Usca
  • Ioan Usca – Teologie
  • Ion Coja
  • Ion Dascalu
  • Ion Iliescu
  • Ionuţ Vulpescu
  • Isabelle Lorelai
  • Istoria Banatului
  • Jurnal de noapte
  • Kaos Moon
  • Lady Actinidia
  • Lady of Cristal
  • Lecturi recenzate
  • Leo – Secunde
  • Liana Toma
  • Librăria Semn de Carte – Reşiţa
  • Lilick Auftakt
  • Link Ping
  • Lucia Verona
  • Luna pătrată
  • Madi
  • Mami Nineta
  • Mana Ciutacu
  • Marcus
  • Maria Barbu
  • Maria Postu
  • Marius Mina
  • MasajPro
  • Mihaella First
  • Mihai Biharia
  • Mika
  • Mikael Eon
  • Mioara Mitrea
  • Mircea Suman
  • Mirela Pete
  • Moshe&Mordechai
  • Motanul Incaltat
  • N. Răducanu
  • Nea Costache
  • Neînţeles
  • Nicolae Raducanu&Co
  • Nicu Scutaru
  • No basescu day
  • Noapte buna copii
  • Noaptea Iguanei
  • Nu fi ca mine
  • Oana Niculescu-Mizil
  • Oana Stoica Mujea
  • Octav Pelin
  • Octavia Sandu
  • Omul frumos
  • Onu Solitaire
  • Origami
  • Papillon – Rose Jaune
  • Parfum de vis
  • Paul Emanoil
  • Paul G. Sandu
  • Pensionarul
  • Perplexed Man
  • Pescăruşul Argintiu
  • Ratzone
  • Raza mea de soare
  • Razvan R.C.
  • Robert Horvath
  • Rokssana
  • Roxana Iordache
  • Schtiel
  • Sectorul Şase
  • SemneBune
  • Sifilica Blenorel
  • Simion Cristian
  • Simon
  • Simona Ionescu
  • Siriuss Sebra
  • Spune nu drogurilor
  • Suntem îngeri
  • Teo Negură
  • Thanks România
  • Theodora Marinescu
  • Umograf
  • Un nou sens
  • Usa din spate
  • Valeriu Costin – Dungha
  • Vis si realitate
  • Voglia din cucinare
  • WordPress.com
  • WordPress.org
  • Zamfir Pop
  • Zinnaida

♣ De citit

  • Antiiluzii
  • Contributors
  • Corect Politics
  • DC News
  • Gândeşte
  • Inpolitics
  • Iosif Buble
  • Mugur Ciuvica
  • Radu Tudor
  • România nudă
  • Savatie Baştovoi
  • SCMD
  • Soim press

♣ Rusia. Azi

  • Inforusia
  • Russia Today
  • Vladimir Putin

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Bloguieşte pe WordPress.com. Theme: Chateau by Ignacio Ricci.