Etichete
Bloguri adevarate, Dilema, Ion Iliescu, Mircea Popescu, Trilema
Nu vă ascund că într-un an şi jumătate de bloggereală multe şi contradictorii au fost stările care m-au încercat. De la entuziasmul paroxistic pe care l-am trăit adresându-mă direct, nemediat, celui mai important politician de după ’89 din spaţiul acesta – şi m-am referit aici la Ion Iliescu -, până la disperarea sau dezgustul de comunicarea virtuală, stări care m-au năpădit precum buruienile o casă nelocuită, pe care le resimt de-o vreme-ncoace.
Am încercat de câteva ori să sugerez blogosferei prietene că ar fi nimerit să ne organizăm, că ar fi util şi chiar benefic. Să ne organizăm, în sensul de a căpăta un statut juridic. Acest colos cu zeci de mii de capete de pixeli îi trebuie o coordonare. Am putea astfel să-i apărăm pe acei bloggeri care pătimesc din pricina adevărurilor lor. Un blog este (poate fi) şi o armă, nu doar un mijloc de a-ţi împărătăşi ideile şi experienţele. Din păcate, nu am reuşit să întrunesc asentimentul mai multor bloggeri, poate şi pentru că nimeni nu mai vrea să facă parte din nimic. Fiecare e pe cont propriu. Există, totuşi, câteva asemenea iniţiative concretizate, UmbrelaVerde pare cel mai bine sistematizat.
Dacă mai ştiţi alte asemenea bloguri, vă rog să-mi scrieţi.
Dacă aveţi alte idei despre cum am putea să ne organizăm, aşijderi.
Un proiect interesant mai gasiti si aici :
http://www.redpelikan.blogspot.com/
Ideea este interesanta si poate fi foarte utila. Inceputul poate fi facut prin constituirea unei asociatii de catre 10-15 bloggeri si, in continuare, prin inscrieri individuale. Te poti ocupa?
Oana,
mulţumesc mult.
Mircea Suman,
pot să încerc. Să vedem care ar fi forma juridică optimă. Poate găsim un jurist printre bloggeri.
E un alt vis de-al meu, să fim organizaţi şi să constituim o forţă socială reală. Altfel, ideile noastre se pierd în infinitul pixelilor, cine le mai poate găsi peste câţiva ani?
ce mai faci Gabriela?
Bine, Ovidiule. Binişor.
Gabi,ca jurist de formatie trebuie sa se stie ca blogosfera mondiala are un regim aparte,aceea de a fi independenta,fara cenzura,dar pentru propunerea ta de a apara pe TOTI bloggerii care au probleme se poate constitui o fundatie sau o Asociatie ,dar trebuie o lista cu semnatura a cel putin peste 50% din blogerii aflati in recesamantul blogosferei,o seara placuta ,cu stima Tavi
Cat trebuie sa mai asteptam ca pe strada sa nu mai auzim fel si fel de porcarii spuse de niste dezaxati? Intra pe http://www.momentevesele.ro si citeste pamfletul in versuri “Era tot ce ne lipsea “
“Iliescu-blogosfera-prietena-organizare…” He-he… Am impresia ca vrei sa-l subordonezi virtual pe Adrian Nastase.
Gabriela, probabil ca n-ai inteles nimic in legatura cu energia care-i misca pe bloggeri si pe internautii anonimi (tu tot partid iti doresti), altfel n-ai veni cu asemenea idei ridicole. Ca sa te lamuresti incearca sa fi mai explicita in legatura cu aceasta organizare. Adica sa ce? Or sa fie si sedinte? Votari? Prezidiu? Vot de blam? Excluderi? Imn? Aplauze? Gabriela ceva totusi este in neregula cu tine! Vad ca ti-a trecut marea mai repede decat ma asteptam.
“Acest colos cu zeci de mii de capete de pixeli îi trebuie o coordonare.” – Hai nu ma-nebuni!
(a) “ACESTUI colos…ii trebuie” VERSUS “Acest colos …are nevoie”;
(b) “capete de pixeli” ??! – e tare!
Eu totusi iti urez succes. O sa fi membru fondator si poate intr-o buna zi chiar presedinte de onoare al confederatiei juridice a blog-urilor prietene. Ca idolu’. Mai, mai, mai…
P.S. In studentie am remarcat ca mai toate fetele care n-aveau prieten aveau porniri sindicale si chiar de leadership sindical. Cum se cuplau cu cate unu cum li se ofilea solidaritatea sindicala.
Metacomunicatorul,
credeam că eşti în concediu, dragă. Sau că ai avut un accident. Ceva de genul ăsta.
Ceea ce crezi că îmi lipseşte mie îţi trebuie şi ţie.
a) Mai draga, nu pentru toata lumea concediul e un accident.
Sa respiram, asadar. Sa inspiram, sa expiram! Am expirat deja. Suntem expirati pentru o noua inspiratiune.
b) Se zice meta-Comunicatorul (nu cum ai zis tu, si inca fara legatura)
c) Asa o fi dar adevarul e continut in faptul ca “a-ti lipsi” nu e sinonim cu “a-ti trebui”. Aerul (de exemplu) mi-e necesar, fireste, dar asta nu inseamna ca-mi lipseste. Pot chiar sa-ti dau si tie!
d) Ca de obicei incerci sa deplasezi discutia pe detalii colaterale. Poate pentru ca in fond nu urmaresti decat intretinerea discutiei (suetei) nu clarificarea aspectelor principale continute in topic-urile pe care tot tu le propui.
e) “E un alt vis de-al meu, să fim organizaţi şi să constituim o forţă socială reală. Altfel, ideile noastre se pierd în infinitul pixelilor, cine le mai poate găsi peste câţiva ani?” – Ah, e pe cale sa se nasca a cincea putere in stat! Sau mai degraba a cincea roata la caruta. Ai tu ceva cu “pixelii”! Draga mea draga de trei ori draga, ce poate fi mai inadecvat si mai ridicol decat nepriceperea continuta in formularea unor astfel de visuri incoerente? Libertatea (daca nu absoluta macar maximala) pe care o cauta “comunicatorii” de dupa bloguri este totalmente incompatibila cu organizarea juridica sau cu orice al gen de organizare interna procesului. Aceasta libertate devine tangibila prin anonimat (relativ macar) si instantaneitate. Iesirea din anonimat si instantaneitate (prin orice fel de organizare interioara) ar introduce constrangeri inacceptabile libertatii dorite, fortand vorbitorii sa se alinieze cu propria lor imagine (din realitate) si parerilor (din ce in ce mai putin spontane) exprimate in trecut, intr-o maniera nenaturala, impusa, constrangatoare. Un articol de lege este valabil (poate) cateva zeci de ani, o carte poate fi in atentie cativa ani, un articol de ziar traieste o zi, o parere pe blog sclipeste cateva minute.E suficient. Suntem aici pentru a fi formal liberi in raport cu imaginea continuumul nostru spatio-temporal din existenta cotidiana (atat cat putem fi, atat cat putem alege, atat cat ne ingaduie spiritul). Suntem aici pentru a crea si absorbi si uita apoi emotii instantanee, pastrand speranta ca vom fi capabili si maine, dupa concediu sau dupa accident sau dupa infarct sa cream si/sau sa consumam noi emotii de o clipa. Ca sa-mi dovedesti ca ma insel n-ai nevoie de demonstratii savante. Ar fi suficient sa vii cu un contra-exemplu. Sa-mi spui macar despre una dintre ideile sau emotiile sau formularile pe care l-ai intalnit pe bloguri si care ar merita sa fie conservata peste ani in dauna celor care vor putea fi exprimate spontan chiar atunci in acel viitor incert si cu criterii valorice atat de impredictibile. Hai, mai draga, vino cu exemplul demolator!
f) P.S. Un anumit fel de meta-organizare, exterioara fenomenului, ar fi totusi posibila, fara contributia directa a bloggerilor. Ar putea opera cu imaginile operationale rezultate din proiectiile evenimentelor de pe bloguri dar se pare ca mai ai mult pana sa ajungi la o astfel de abordare. Asta ar face posibila o organizare evolutiva, naturala, spontana a fenomenului bloggerist, in interiorul sau, in fiecare moment, prin auto-reflexie, libera, fara aiuritoare constrangeri juridice. Dar daca zici ca vrei sa te rezumi la blogurile prietene atunci n-ai de ales ci doar de pedalat incontinuare pe varianta sindicala: cosa nostra virtuala. Inca o data mult success! Sa vedem cine o sa vrea sa se bage sluga la cauza une forte sociale reale. Vorbeste si cu Serban Huidu. Are niste rudimnte de idei foarte asemanatoare.Stiu totusi ca-l preferi pe Mircea Badea. Cum crezi si tu!
Stimata doamna. De la distanta blogul romanesc este interesant si chiar eroic. De si manipularea si cenzura a functionat blogul a fost aproape de “victorie ” cu ocazia scandalul ICR New York. Cu ajutorul dumneavoastra clanul rasputinilor din lui Basescu poate fi lichidat. Cu multa pretuire. Robert.
Doamna Savitsky, cred ca este complicat si nesigur de realizat ceea ce doriti dumneavoastra. Si, cu siguranta, in schimbul unor avantaje, apar alte pericole.
@instalatorul – nu cred ca d-na Savitsky se referea la blogul dv. atunci cand vorbea despre (nevoia de) organizare. Probabil ca nici dv.
Blogul dv. este impecabil organizat. Deja.
Dar apropo de propunerea d-nei, ati putea enumera cateva avantaje si cateva pericole? Dar cateva impedimente? In viziunea dv, ca tot a venit vorba!
12+2…
13+1…
Meta-
nu-ţi pot urmări firul ideilor, măi dragă.
Dar îţi pot urmări “firul” psihologic.
Robert Horvath,
nu cred că e necesar să fie careva lichidat. Ce idei ai şi dumneata. Eu n sunt în stare să omor o muscă, darămite un rinocer decrepit.
Instalatorul,
cine se teme de pericole? Evident că e imposibil de realizat aşa ceva. Tendinţa este centrifugă, nicidecum centripetă. Ne atomizăm şi ne îndepărtăm de “centru”. Ziceam şi eu că ar fi insteresant şi util. Dar indivizii umani actuali (sic!) nu mai “coagulează”, nu mai împărtăşesc, fiecare urlă în sticla personală. De aceea lumea a şi devenit atât de insensibilă şi de nefericită. Pentru că nu mai e capabilă să se bucure împreună. Mulţumesc.
Daca nu poti una fireste trebuie sa te multumesti cu alta. Fii atenta insa pana unde vei urmari acel fir psihologic. Ar fi periculos sa mergi prea departe. Ai putea ajunge in zona fara intoarcere.
P.S. Continui sa fi comica in insistenta cu care sugerezi ca oamenii ar trebui sa fie “capabili sa se bucure impreuna” intr-o maniera organizata juridic si… centripet. Incearca totusi sa urmaresti acest fir logic din mintea ta, cu consecventa necesara. Optimist cum ma aflu sunt sigur ca te vei lamuri pana la urma in legatura cu efectele aberatiei. Si zic “aberatie” in limita stricta a definitiei din dictionar a termenului respectiv aplicat in astronomie.
Cu drag, mai draga!
A man begins icy his wisdom teeth the senior chance he bites off more than he can chew.
To be a good benign being is to be enduring a amiable of openness to the far-out, an cleverness to guardianship uncertain things beyond your own control, that can take you to be shattered in uncommonly exceptional circumstances on which you were not to blame. That says something very important thither the prerequisite of the righteous life: that it is based on a trustworthiness in the up in the air and on a willingness to be exposed; it’s based on being more like a plant than like a sparkler, something kind of fragile, but whose extremely precise attraction is inseparable from that fragility.
To be a upright benign being is to procure a philanthropic of openness to the mankind, an cleverness to trust uncertain things beyond your own restrain, that can govern you to be shattered in uncommonly outermost circumstances on which you were not to blame. That says something exceedingly important thither the condition of the ethical life: that it is based on a conviction in the uncertain and on a willingness to be exposed; it’s based on being more like a shop than like a treasure, something fairly feeble, but whose acutely particular beauty is inseparable from that fragility.
To be a good charitable being is to be enduring a kind of openness to the mankind, an cleverness to trust aleatory things beyond your own pilot, that can lead you to be shattered in unequivocally exceptionally circumstances for which you were not to blame. That says something very outstanding about the fettle of the ethical life: that it is based on a trustworthiness in the unpredictable and on a willingness to be exposed; it’s based on being more like a plant than like a prize, something somewhat feeble, but whose very particular attraction is inseparable from that fragility.