Novo ordo seculorum

Se dedică Sibillei

Vine o vreme în care

Îngerii cad seceraţi;

Cerul se-nchide şi n-are

Vântul odihnă de marţi.

Peştii se-aruncă-n harpoane,

Tatăl copilu’-şi vânează,

Foamea-i o foame de carne,

Apa din vas sângerează.

Slovele cad din cuvinte,

Predica urcă pe rug.

Tot a fost scris dinainte.

Cine se smulge din jug? …

Spaima e rece şi mută,

Singuri cu sine suntem,

Omul pe om nu-l ascultă.

Am coborât în blestem.

Ca-ntr-o armată de ceară,

Semnul se-nfige, de jar.

Primiţi mai lesne o fiară,

Decât să iubiţi un Pescar?

(imaginea am găsit-o aici )