Etichete
E mai mult decât dragoste.
Este ca înflorirea caişilor peste noapte,
Doar cu albeaţă de stea.
E mai mult decât să fii om.
Este firul de aur agăţat din cer
Cu plumbul în tine.
Toate metalele zornăie.
Toate alcalinele cântă.
Este mai mult decât răsăritul
Când intri în viaţa ta destinată.
Ai pierdut sau ai câştigat?
Omul iubeşte zarurile şi se teme de ele.
N-are importanţă că vei muri.
N-are nicio importanţă.
Dar felul în care alergi pe tăişul sabiei
Întinse între viaţă şi moarte,
Felul tău unic în care râzi,
Felul în care-ţi pleci pleoapele,
Felul în care roşeşti,
Felul în care te uiţi la iarbă,
Toate sunt ale vieţii tale, definitiv.
Se poate trăi şi fără iubire.
Năclăit în real, sufocat de urât.
Se poate trăi şi în vieţi paralele
Dacă ţi-e frică de viaţă.
Te deosebeşti de piatră,
Tu poţi alege când vrei să taci.
“Omul iubeşte zarurile şi se teme de ele.”
… in general, omul are un fel de teama stranie fata de orice iubeste.
-X-
nu-i aşa?
Oare nu ne e frică – frica aceea egoistă – că vom pierde ce iubim?
Pingback: … cat este de frumos! « George Serban
Gabriela, izvorul versurilor tale curge mereu.Si noua ne place sa citim limpezimea lui.Curge spre noi, cei care te pretuim .In fiecare zi ne bucuram de orice picatura.
George,
Am o listă foarte mică. Am scris acolo, în creion, “George“.
“felul în care alergi pe tăişul sabiei”…aproape dureros si atat de frumos spus:)..am sa vin mai des;)
amnesiacgirl,
de obicei scriu ca o transfuzie. Trasform hematiile în vocale.
Pentru fiecare, câte o imagine.