Botezul

(Capitolul I  – Unicameralul cu tinetă )

(Capitolul II – La duşuri)

(Capitolul III – În documentare )

(fotografie șterpelită de la Gheorghe Constantin)

Patru trupuri goale stau chircite pe banca de lemn cu picioare de cornier prinse și ele în cimentul îmbătrânit. Unul are coastele aparente iar pielea din jurul abdomenului atârnă în colăcei flasci. Fiecare privește în jos, într-o parte, încercând într-un fel sau altul să-și ascundă goliciunea, nu din pudoare ci dintr-o conștiență instinctivă a inesteticului trup gol.  Gore e singurul care stă în picioare expunându-și tatuajele. Pe umărul drept are un craniu stilizat iar pe antebrațul stâng o inimioară străpunsă de o săgeată. Deasupra inimii, în dreapta,  scrie ”gore” iar în dreapta unghiului ei ascuțit, pe unde iese vârful săgeții, scrie ”lena”. Franzelă aruncă o privire furișată către trupul impozant cu picioarele desfăcute al lui Gore și sparge tăcerea care devenise stânjenitoare:

- Te-a mai căutat Lena?

- Cu mine vorbești, bă Franzelă? Da pe tine te-a căutat Margareta? Sau a aflat ca ești bulangiu și-a lăsat-o mai moartă, că e destul o femeie în casă? rânji Gore indispus.

- De unde-ai scos-o pe asta bă Gore? Vezi că poate mă superi. Tu nu mă cunoști pe mine. Io-s bun ca pita caldă, de-aia-mi zice ”franzelă”, da’ daca mă enervează careva …

- Mi-a zis mie unu’ pe cursă, unu Creastă, că la Aiud mai făceai și tu rost de-o țigare, de-o ciocolată… Sau nu-i adevărat?

- Sigur că nu-i adevărat! Ce faci,  mă iei la intimidare?  Vezi poate-ți dau drumu’ la sânge… Că îți cam clocotește. Du-te-n p… mea de fraier! Ce crezi ca faci perimetre și-aici?

Cei doi nu apucară să se încaiere pentru că ușa se deschise și își făcură apariția alți zece deținuți, cu hainele de schimb împăturite în brațe. Grozea aruncă privirea roată și pricepu repede starea de spirit.

- Stamate, ia vin’ bă-ncoace! Domnu’ agent Stamate!

- Ce-i dom’ Grozea? S-a-necat vreunul? Că n-am datără drumu’ la apă! răspunse Stamate și se apropie și el cu bastonul pregătit. Pe care vrei bă să-l gândil un pic pe spinare?! Futu-vă-n cur de homosexulani!

- Dom’ șef, Franzelă face caragață! interveni Gore cu gura mare. Că dacă mă caută Lena, că îmi dă drumul la sânge… Io-i rup jugul, așa să știți! Dacă Franzelă-i mortăciune, să știți că de la mine e! Să consemnați! Ce-are el cu Lena? Ce? Eu i-am băgat strâmbe la muierea lui? S-o știe sida, eu nu vreau s-o știu.

- Ce-aveți bă? Vi s-a făcut de muieri? Hî? Stați că vă dau eu muieri! rezolvă Stamate simplu necunoscuta, împărțind bastoane în stânga și-n dreapta, secondat mai fără tragere de inimă de Grozea.

- Ce dai domnu’ agent, că eu n-am făcut nimic! De ce folosiți violența când nu s-a întâmplat de fapt nimic? îi interpelă Traian, încercând să-și protejeze scăfârlia de ploaia de bastoane.

- Futu-te-n lampă de labagiu! Mie mi te adresezi cu domnu’ agent-șef, nu cu domnu’ agent! Ai înțeles, bă, gunoiule? Te crezi la Haga aicea? Stai că-ți dau eu indisciplină! Te crezi advocat? Stai că-ți dau eu advocat! și Grozea își însoțea fiecare cuvânt cu câte un șpiț de bocanc în coastele și în capul deținutului care se prăvălise pe ciment, ghemuit ca un foetus, în sângele care-i bubucea din nas și din gură.

- Lasă-l, dom’ șef că l-ai fezandat destul! interveni salvatorul Gore. Lasă că-i aplicăm noi constituția pușcăriei! Îi arătăm noi ce și cum. Că nu știe, e nou. Tre’ să-i facem botezul.  Lasă-l, că-l omori! se rugă Gore.

Grozea, nădușit tot, cu ochii holbați și aproape de apoplexie, îl răsturnă cu bocancul pe deținutul aflat în stare de semiconștiență și, speriat că acesta ar putea fi mort, îi mai arse una-n coaste. Deținutul gemu tânguit și horcăi încercând să-și elibereze căile respiratorii de sângele ce nu încetase să se întindă pe ciment imaginând o hartă semănând cu aceea e României.

- Scoală-te bă, futu-ți morții mă-tii! Ce-i aicea, pension? Scoală-te și curăță mizeria de-ai făcut-o! Că doar n-o să ți-o curețe colegii!

Gemând și abia adunându-și puterile, cu capul vâjâind și cu carnea dezvelită din arcadă acoperindu-i ochiul stâng, deținutul Traian se ridică în capul oaselor, confuz.

- Hai! Ia găleata și mopul și curăță aicea! Că nu-i măcelărie! E instituție de reeducare! Muncă, evadare sau moarte! Ce preferi? rânji Grozea.

- Și voi ce beliți ochii aici că acum v-o luați și voi?  rânji și Stamate. Hai, sub dușuri că dau drumul la apă. Să nu aud niciun sunet decât cum curge apa! S-a-nțeles?

- S-a-nțeles, don șef! rostiră câteva glasuri mai mult a lehamite.

Traian luă găleata și mopul din mâna lui Stamate, se târî spre chiuveta de tablă și învârti cu degete tremurânde robinetul. Uitându-se-n gol la jetul de apă ce bătea darabana-n găleata de zinc, mormăi ca pentru sine: ” Mai bine-l lăsam  pe neamțul ăla, futu-mă-n gură de bou ce sunt! Acuma eram pe mare și visam la Lenuța! Poate chiar ar fi fost lângă mine!…”

(va continua)