Mihail şi Gavriil

Evident, acesta e un post fortuit
Nu, nu este. Nu ştiu ce să spun celor care-mi sunt dragi sau pe care-i cunosc întâmplător şi se numesc Mihai, Mihu, Mihnea, Mihaela, Gabriel, Gabriela, Gavril.
Ce să le spun? La mulţi ani? Asta le-o vor spune cei apropiaţi, cunoştinţele, amicii, colegii.
Eu le spun că există o putere magică a numelui, putere dobândită prin botez. Un scut protector, o aripă ce atenuează tristeţile, neîmplinirile în ordine umană, lovituri care, cel mai adesea, ne “cresc” în ordine divină. Nu, nu spun să fim trişti sau să cădem sub soartă. Spun că şi atunci când suntem căzuţi să ridicăm ochii spre cer şi să zâmbim. Dacă putem zâmbi, vom găsi puterea să ne ridicăm. Aşadar, bucuraţi-vă de viaţă cu tot ce ea vă dă şi vă ia. Arhanghelii care v-au trecut în pomelnicul lor celest vă veghează.
Ştiaţi desigur că, în ebraică, Gavriil înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu. Iar Mihail – Puterea lui Dumnezeu. Vă daţi seama ce putere netemătoare reprezintă împreună.