Etichete
Alex Mazilu, Cristian Buica, Tatiana Stepa, toamna, viata asa cum e, Zi de toamna
Să ne bucurăm de toamnă
14 sâmbătă Noi 2009
Posted in Music, viata asa cum e
14 sâmbătă Noi 2009
Posted in Music, viata asa cum e
Etichete
Alex Mazilu, Cristian Buica, Tatiana Stepa, toamna, viata asa cum e, Zi de toamna
Bună idee
adc,
parcă toți bloggerii cu ștaif au pus ochii pe celule
Oare ce să fie?
Ştiu şi eu? Sper că de bine
adc,
altfel n-are cum să fie, cred.
Eu iti raspund doar la cum sa ne bucuram de toamna si tot cu o piesa :
Da, e foarte frumoasă. De pe vremea comunismului
Deh!
nu prea conteaza vremurile, eu cred ca muzica adevarata nu poate fi influentata de politica
.
lîngă TATIANA nu ‘stă’ nimeni …
mai departe de-atît n-am ‘trecut’, am (doar) spiralat… sfiorîndă) am şi eu propuneri de ‘top’ … fără pretenţii
dacă-i toamnă ‘de pe vremea comunismului’( am avut comunism p-aici pă undeva? eu mă blocasem cîndva în socialismul multilateral dezvoltat că aveam materie de parţial
Bucurati-va!Toamna este o doamna, care se dezbraca o singura data, pentru voi
@CELLA
(stie Gabriela de ce)
pentru septembrie eu am ceva mai nou sa lasam comunismul
Azi m-am bucurat de-un fel de primăvară… Nu-s mare iubitor de soare, dar, după o absenţă de două săptămâni, a fost binevenit. Evident, am cam transpirat.
Cella,
te-aș contrazice. Stă, în această piesă, lângă Cristi Buică, un foarte talentat interpret.
Voiam, de fapt, o piesă pe care o cântă Tudor Gheorghe:
Valtul rozelor
Alexandru Macedonski
Pe verdea margine de sant
Crestea macesul singuratic,
Dar vantul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la dant.
Intai patrunse printre foi,
Si le sopti cu voce lina,
De dorul lui le spuse apoi,
Si suspina-cum se suspina…
Si suspina-cum se suspina…
Albeata lor de trandafiri.
Zambind prin roua primaverei,
La mangaierile-adierei
A tresarit cu dulci simtiri.
Pareau naluci de carnaval
Cum se miscau catifelate,
Gatite toate-n rochi de bal,
De vantul serii sarutate.
De vantul serii sarutate.
Scaldate-n razele de sus,
Muiate in argintul lunei,
S-au dat in bratele minciunei.
Si rand pe rand in vant s-au dus.
Iar vantul dulce le soptea,
Luandu-le pe fiecare,
S-un valt nebun se invartea,
Un valt-din ce in ce mai tare,
Un valt din ce in ce maï tare.
Asta. Dar am un modem care-i dezorientat total când iese din urban, așa încât m-am rezumat la ceva ce știam să caut cu ochii închiși.
adrian,
în afară de Marcel Pavel, nu știu nicio voce nouă, după 1989, iertată-mi fie ignoranța
Vania,
nu-mi explicam brusca și inexplicabila nervozitate…
O voce bună de după ’90. Din păcate nu mai cântă. A scârbit-o șoubizul…
Excelentă piesa… Şi mi-am adus aminte de Tatiana. Dumnezeu s-o ierte!
Simion Cristian,
da. Ai dreptate. Perfectă. Îmi pare rău că nu mai cântă.
Un poem fotografic. Și o piesă divină.
Ce-ți poți dori mai mult într-o seară de toamnă târzie?
Cristian,
da, și mie îmi place.
Nu știu ce plănuiește Dumnezeu dar văd că-și adună trupă de artiști. Sper să ne mai lase și pe-aici.
Cell61
Aș putea să-mi doresc să funcționeze modemul ăsta suficient de bine și la țară. Șă nu stau jumătate de oră până se-ncarcă o pagină. Ar mai fi câte ceva. Azi am fost în pădure și-am văzut o imagine leită cu fotografia. Dar, pentru ca să faci așa o fotografie îți trebuie ”ceva”, în afară de aparat.
no coment
spedy/14/11/2009
toamna, pe 22 noimebrie se vor numara capetele taiate ale celor ce au pierdut cursa pt ciolanul cel mai gros din romania…
gabi, te astept la mine pe blog unde discutam cum Jioana a mers la Moskva cu caciula in poala pt a-si cere tainul….
Spedy
Mulțumesc. Duminică liniștită.
neinfectat,
nu e niciun ciolan. Concurenții aleargă din inerție și pentru că se zăresc în cuiul cătării.
A vrut și pupilul tău la Moscova dar i s-a transmis că nu e pe agendă. Nu mai e pe agendă. Deloc.
Și unde trebuia să meargă, în Zimbabwe sau în Sudan?
Daca d-l George tot adusa vorba:
O duminica fericita!
@Nea Costache, foarte frumoas! De fapt, cred ca am toata muzica lui Tudor Gheorghe.
@Gabi, imi poti face o favoare? Roaga-l tu pe Nea Costache sa mi se adreseze cu numele, fara dl.
servus…
cita mai este… s/a dus si ea…
numai bine!
Sa ne bucuram, zic!
sper sa tina mai mult…nici nu vreau sa ma gandesc ca vine iarna…
sanatate…
George Şerban,
E bine-n lume! Aveam şi eu nişte plăci de vinil, dar cine ştie pe unde-au rămas. De la 14 ani m-am tot mutat precum Topârceanu.
Vrei să ţi se adreseze Nea Costache doar cu numele?
Chiar daca , dupa calendar, toamna a venit de mult, simt nevoia sa-l reascult pe Nichita in versiunea lui Alifantis
Ca tot vorbim de toamna, stii cum merge un vin fiert cu scortisoara?
Rapid, direct la suflet!
Nea Costache,
aduse vorba bine înspre dumneata.
i.o. flavius,
~ îmi plac toamnele din copilărie (…) “cu soare plan, cu cerul ca o tipsie”.
Simion Cristian,
cu metoprolol, bisoblock şi altele de-aceste, ar da un cocktail riscant în ce mă priveşte.
Aşa că mă rezum la a mirosi scorţişoara (arborele meu, într-un zodiac). Şi să-mi imaginez. Mulţumesc, oricum, de sugestie. Azi într-adevăr ar fi mers. S-a reîntors ploaia. Şi nu e o ploaie veselă ci una din acelea care te predispun la melanholie.
achilianu,
la ţară e mai frumoasă iarna decât toamna. Într-adevăr, oraşul o urâţeşte.
Există un documentar deosebit, “Memoria apei” se numeşte. Îl găseşti şi pe acest blog undeva în arhive. Când ai disponibilitate, urmăreşte-l, dacă n-ai făcut-o deja.
@ George Serban: OK George!
George, Nea Costache,
Mă încântă rolul meu diplomatic
@Gabi,
La Externe cu tine
George,
îmi place cel mai mult în Banat. Nu mă pot dezlega de aceste picior de plai – gură de Rai …
Eu am afla de toamnă cam de prin septembrie …
http://zamfirpop.wordpress.com/2009/09/07/a-venit-toamna/
Zamfir POP,
am urmărit linkul și m-am bucurat că tu te-ai întâlnit cu ea la timp.
Foarte frumoasa si expresiva fotografia, dar nici melodia nu e mai prejos.
firefligt,
și nu mai puțin frumoase comentariile…
O zi … înflăcărată!
Pingback: Tenebre – 2 « Ioan Usca