Etichete
literatura, Lumina, Poezie, snow, snowangel, viata asa cum e, zapada
Moartea îmi lasă scrisori în zăpadă.
La capătul străzii, “la piatră”*,
Am găsit un hrisov tăiat în formă de cruce
Lângă o lotvă** de sânger.
Slovele mov clicăresc în albul cel alb
Cum iodura pe un petec de vată.
E frig ca în preajmă de stea părăsită.
Aş vrea să pot plânge
Dar toată apa din mine a-ngheţat ca de fier.
Îngenunchez ostenită.
Dau să rostesc rugăciunea
Şi un val ruginit mă copleşeşte cât ai clipi.
Şuvoaiele roşii se întind peste semne,
Acum pot citi.
Ating cu degetul fiecare cuvânt…
Din fiecare, pe rând, se iveşte un înger în carne şi oase.
Inima a tăcut fermecată;
Unul dintre ei, al patrulea, mă priveşte în ochi, se întoarce
Şi îmi arată cu degetul semnul lui şase.
Mă întind îngrozită, iau slova şi o întorc.
Toată zăpada se-aprinde ca la un semn
Genunchii sunt lipiţi de pământ, nu-s ai mei, nu m-ascultă,
În palmă, semnul de jar se roteşte
închipuind o spirală pirogravată pe lemn.
*la piatră = locul în care se aduna toată copilărimea de pe strada noastră şi cele adiacente. Era situată aproape de intersecţia străzii Cărămidăriei cu Şerpuită. Nu ştia nimeni cine şi de ce adusese acolo pietroiul acela uriaş, lângă stâlpul de iluminat unde ne adunam seara precum cărăbuşii, să spunem tot felul de poveşti inventate sau adevărate. Astăzi piatra nu mai e acolo. A fost acolo întreaga mea copilărie.
**lodvă = [ LÓDBĂ, lodbe, s.f. (Reg.) ]Bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de copac; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi, cioplită numai cu securea. [Var.: lóbdă s.f.] – Din ucr. lodva.
Update:
Varianta iniţială a poemului
Moartea îmi scrie scrisori pe zăpadă
La capătul străzii, la piatră,
Mi-a lăsat un înscris în formă de inimă.
Slovele mov sclipesc fosforescent în albul zăpezii
E frig ca pe-o stea întomnată.
Aş vrea să pot plânge
Dar apa din mine-a-ngheţat vinovată.
Dau să vorbesc şi gura se umple de sânge
Şuvoaiele roşii se preling peste semne
Acum pot citi.
Ating, cu degetul, fiecare cuvânt,
Din fiecare, pe rând,
Răsare câte un înger albastru
care îmi spune ceva.
Nu ştiu auzi iar zăpada nu-i nea.
