Etichete

, , , ,

Autor: Ilie Chelariu

A devenit un obicei (achiziţionat pe bani americăneşti de la consilierii de imagine) ca de fiecare dată când toarnă un ţucal plin cu rahat bugetar în capul poporului electoral, Emil Boc, acest adevărat Speedy Şomazes al guvernării portocalio-independente, să bage şi o kicsit fumigenă: ba că desecretizează dosarele apeviste desecretizate ale revoluţiei, ba că dă curent (probabil în visele lui) la 100.000 de case… Chiar dacă pare o scenă dintr-un  film cu proşti, oricum, e un pas înainte faţă de Petea Roman, care, când a simţit că urmează tai-tai, guiţa că a apărut un guvern în exil la Budapesta…

Răsfoind ziare de epocă din vremuri tulburi ante-comuniste, am remarcat fotografii în care domni îmbrăcaţi decent defilau cu pancarte pe care scria „Jos guvernul!” şi  „Nu vrem curbe de sacrificiu!”. Habar n-aveam ce-o fi chestia asta, dar pe urmă m-au lămurit nişte moşi social-democraţi (din ăia cu origine sănătoasă, nu roşii de-acum). Cică bocii de-atunci tăiau din greu la salarii din motive de criză sau război, în timp ce nevestele auşniţilor şi ale malaxoilor îşi luau, în continuare, de la Paris poşete ca ale blondei turistice care ne dezvoltă regional, iar sindicatele (care erau iunioane, nu ajunseseră încă sindicăcate vopsite politic) aşa făceau scandal.

Noile pachete de legi nu prea au legătură cu reforma ci, mai degrabă, cu o curbă de sacrificiu mascată. Şmenurile ministerelor în care s-au băgat neportocalii (hă-hă-hă!), mă refer la Finanţe şi Muncă, avansate la apelul de seară, de Emil Boc, la grad de OUG, umblă prin salariile oamenilor ca deştele specialiştilor prin poşetele cucoanelor în tramvaiele bucureştene.

Vin Paştile şi şomielul român va fi belit, tranşat şi pus la vânzare cu tot cu regiile prin care mai ia bani  de papa, întreţinere şi haine de la ţiganii de romi. Asta nu e tot, trupa care a pus mâna pe putere are megaplanuri specifice, de parcă s-ar fi întors Nicolae Văcăroiu şi Radu Vasile la butoane.

Ca să citez din clasici, vă anunţam mai anţărţ că ultimele bătălii electorale n-au avut nici o treabă cu politica, ci cu caşcavalul, care, tura asta, are valoare de catraliarde. Nici n-a ajuns bine, din cabina de vot, poporul electoral acasă, că băieţii nou întronizaţi au şi înhăţat abacele şi au început să calculeze şpăgile şi comisioanele. Pot să vă anunţ că pe burtierele unor emisiuni teve umblă o veste de miliarde: toţi electronii din centralele electrice, fire şi călcătoarele noastre vor fi vânduţi. Vor fi vândute şi toate moleculele de gaz din ţevi şi aragaze. Ba, mai interesant, pentru că finanţele mondiale au făcut de cacao programul anticriză al guvernului, se pune de unul nou, de neuitat, cică public-privat de investiţii, în care se vor băga nişte miliarde de la FMI. Noi am mai avut un program din ăsta, s-a numit FNI (publicul era CEC-ul, iar privatul era Vântu), aşa că aşteptăm plini de încredere noile cartiere de vile din nordul Bucureştilor…

Dar vine primăvara, să fim optimişti! În afară de faptul că vor apărea urzicile şi ştevia, vă putem anunţa că prin aprilie-mai patria noastră avea un nou milionar, Emil Boc, dar nu în dolari, ci în şomeri!