Etichete
Autor: Ilie Chelariu
În anul 2007, doi senatori, peremistul Gheorghe Funar şi udemeristul Peter Eckstein Kovacs (acu’ boitar la baciul cotrocean), au venit cu o propunere legislativă care cerea interzicerea folosirii cianurilor în minerit, ţinta fiind, evident, tunul de aur de la Roşia Montană. Am aplaudat iniţiativa, la fel ca aproape toate partidele şi civilii (minus liicenii şi patapievicii bugetari), başca Patriarhia şi Academia Română! Doar portocalii au tăcut în cucuruz, semn că ştabii lor şi-au băgat, şi ei, deştele în borcanul cu miere aurie al corporaţiei care, după semnarea actelor cu statul român cel bou, a ajuns principalul agent imobiliar din zonă. Miere de miere, că la un tun de patru miliarde de cocoşei comisionul tre’ să fie pe măsură, nu? Ce vor să facă pseudocanadienii şi bucureştenii la Roşia Montană e de înţeles, că doar mai aproape dinţii decât părinţii, nu? Dădură dâmboviţenii jumătate de Ardeal şi Basarabia fără să tragă un glonte, darămite o comună pierdută în creierii Apusenilor! Dar, totuşi, e bine de ştiut că în afară de o megabaltă cu otravă, cam o treime din acidul cianhidric care ar rezulta la cianurarea din uzina de procesare s-ar degaja în aer! Pentru cei care au chiulit la chimie şi istorie, anunţăm că acidul cianhidric este declarat gaz toxic de luptă în Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora, deschisă spre semnare la Paris, în 1993! Ba a fost utilizat şi în camerele de gazare de la Auschwitz sub denumirea de Cyclon-B! Anul 2007 a fost an bisex pentru viitoarele ghiuluri provenite din goldanul speciei neprotejate numită papagal de Apuseni (că moţii lui Avram Iancu au plecat, demult, în cărţile de istorie). Pe de o parte, DNA a deschis o anchetă tradiţională, adică de frecat menta, în care a băgat vreo trei directoraşi (mai bine-l chemau pe taxatorul Tăriceanu), care însă a cam intrat în ceaţă (portocalie). Dar tot în acel an, domnul Dragă Stolo, ajuns specialist în neferoase (vezi îmbârligătura cu aluminiul şi ruşii la Slatina), ajungea europarlamentar, lucru mare pentru viitoarea fabrică de ghiulane şi ceasuri de aur guvernamentale. Recent, fără să-l întrebe nimeni nica, europarlamentarul Theodor Stolojan a simţit nevoia să reprezinte poporul român şi a trimis o scrisoare tuturor colegilor de aceeaşi culoare din alte ţări decât aia în care se află Roşia Montană, în care le explica faptul că otrăvirea Tisei din anul 2000 s-a întâmplat din cauza naturii potrivnice sau că cianura se foloseşte şi la fabricarea blugilor şi a fotografiilor, şi că el simte nevoia să-i informeze despre chestiile astea… În concluzie, înţelegem noi, să nu se sperie dacă guvernul portocaliu va da verde la înnegrirea Apusenilor, că doar munţii noştri aur poartă, iar investitorul plusează din poartă-n poartă, nu? E frumoasă ţara în care oamenii îşi investesc banii în maşinile fiilor aleşilor, şanţurile autostrăzilor-fantomă, megabisericile de mântuit sau cerceii directoarei de la Regia Drumuri Naţionale cu Gropi. În care în depozitele portului Constanţa miroase mai tare a brad decât la cabana Trei Brazi (că atâţia, plus un kaka sub ei, au mai rămas acolo). În care, dacă treci prea încet pe zebră, rişti să mori în pumnii vreunui puţoi agresiv de bani-gata. În care cianura a devenit prioritate a guvernului şi a europarlamentarilor. Parafrazându-l pe Păstorel Teodoreanu, un amic care face gargară verde pe la Roşia Montană a concluzionat cam XXX: „În ţara asta rău făcută, rahaţii *ut în loc să pută”.
