Sunt vie şi în parametri stabili. La toamnă fac şi struguri 
.
Nu mă pot opri să mă minunez de fabuloasa clasă politică made in Romania.
Nu încetez să mă scârbesc de adâncurile ticăloşiei omeneşti. Şi nu reuşesc să văd limitele unei prietenii adevărate. Am cunoscut un om – de gen feminin, dar asta e doar întâmplare – neverosimil. În deziluzia totală în care ne-a adus sistemul, la graniţa subţire dintre om şi fiară pe care ne plimbăm din sculare-n culcare mânând fiara cu mare dificultate, am descoperit un Om.
Acum câtva timp am descoperit un altul – din pură întâmplare, tot femeie – ale cărui calităţi nobile doar le bănuiam. Lumea mea nu e populată doar de egoişti şi nebuni, doar de ticăloşi şi nevolnici, cum s-ar putea presupune la o lecturare a acestui blog unde-mi vărs în mod nedrept frustrările.
Încă o dovadă că femeile evoluează spiritual mai profund decât bărbaţii, aşa cum fetele se maturizează mai repede decât băieţii de vârsta lor. Şi asta pentru că intrăm, din 2012, în centura fotonică. În care, cei egoişti se vor dezintegra.
Mă pregătesc pentru multe. Mă pregătesc să mai fac un pas către mine. Este dificil să te lepezi de egoism. Este complicat să renunţi la a doua natură. Aş vrea să mai am încrâncenarea cu care am scris – poate imitându-l pe Cristian Tudor Popescu, pe care l-am considerat model, la un moment dat – şi să mă indignez că suntem unde suntem. Dar îmi lipseşte fierea şi am constatat că nu poţi construi nimic fluturând sabia. Aşa că am renunţat la vituperare şi prefer să tac şi să observ.
Mă mulţumesc, deocamdată, cu asta. Poate că o să vă povestesc, la un moment dat, ce-am observat.
O să scriu mai rar pe blog. Sper că nu cauzez nimănui nicio supărare.
