Mie-mi spui!
Isprăvi, mai puţine.
Aşa, printre ele, am căscat ochii când tăia amicul o tablă cu flexul, şi şi-a intrat un şpan în cornee. Am umblat o săptămînă ca bă-secu, cu un plasture pe ochi. E ciudată lumea văzută doar pe jumătate, şi-aia tulbure. Dacă foloeam beţişoare de urechi şi telefonul, era şi mai nasol.
Vine toamna, par să învie bloggerii…
Ei, care-s morţi, îs morţi chiar că sunt vii.
Bine ai revenit! Te-am tot pândit.
Adela,
Nu eşti singura care mă pândeşte!
))) Aici e emoticonul cu papucii-n tavan.
Merci. A fost o vară plină de aventuri. Interioare, desigur.
Da, dar eu te pândesc de bine.
Sunt convinsă.
Îţi mulţumesc că eşti aici.
(“ca un stâlp ea sta în lună” – am parafrazat, desigur ).
De abia ai revenit si te gandesti la revolutie? Nu spera pra mult. Noi inca ne continuam somnul. Mai ales cand e dulce…
Ei, dormim. Nici vorbă. Medităm.
La Hamangia s-a descoperit neoliticul Gânditor…
Pingback: Lei jegăriți – Sânge balcanic (125) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Gabrielo’ bine ai venit! Esti iubita si dorita! Tu esti “sarea din bucate”! Abia astept sa’ti citesc ispravile si comentariile!
Mie-mi spui!
Isprăvi, mai puţine.
Aşa, printre ele, am căscat ochii când tăia amicul o tablă cu flexul, şi şi-a intrat un şpan în cornee. Am umblat o săptămînă ca bă-secu, cu un plasture pe ochi. E ciudată lumea văzută doar pe jumătate, şi-aia tulbure. Dacă foloeam beţişoare de urechi şi telefonul, era şi mai nasol.