Etichete
Am fost la endocrinolog.
Ca prime constatări, să-ţi îngrijeşti sănătatea, în România, este extrem de costisitor. Presupun că ştiaţi acest amănunt. Şi eu îl ştiusem, azi mi-am reamintit.
Apoi, din discuţiile, anamneza, tăcerea şi schimburile de păreri de astăzi, mi-am amintit de “Orbitor-ul” lui Cărtărescu. “Aripa dreaptă”, Aripa stângă”. Medicul pe care l-am cunoscut astăzi şi care se va ocupa de această “auto-otrăvire”, mi-a spus că tiroida seamănă cu un fluture. Mai purtăm un fluture – traheea şi plămânii (sigur, unul mai mare) în stern şi mai purtăm unul în cutia pelviană… Suntem făcuţi din fluturi. Unii, când se supără, devin otrăvitori. Dacă v-aş putea explica cât de confuză m-am simţit în aceste luni, cât de tristă, cât de depăşită de mine însămi, de aceşti fluturi ai mei care nu mă mai ascultă, ar fi tare bine. Nu pot să vă explic şi nu pot să mă prefac că această problemă nu există. Ea există, s-a cuibărit în apropierea fiecărei respiraţii şi pândeşte cuminte. Măcar am un diagnostic şi există câteva pastile care să oprească distrugerea. Pentru că asta face o tiroidă plecată de sub orice control. Otrăveşte şi distruge. Este autoimună. Bombardează toate organele, le dinamitează. Mă simt la fel de rău cum m-am simţit din iunie încoace dar măcar astă-noapte voi dormi liniştită. Pentru că mâine există o speranţă. Vă îmbrăţişez şi vă promit să scriu mai des pe blog. Le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat, cu bani, cu încurajări şi cu încredere.
Dacă vă spun cine m-a ajutat să ajung la acest medic – care este unul foarte bun – picaţi pe spate. Aşa că mai bine nu vă spun. 
Update: Speranţele se micşorează precum lumina unui opaiţ când te îndepărtezi, în noapte. La vederea acestor rezultate, chiar şi unuia întrutotul sănătos i se poate face rău. Şi mai sunt şi altele.
Pentru avizaţi, aceasta este poza mişcată a dezastrului:
