Etichete
Ioana Malamen
Facem un cerc,
Totdeauna turtit, inegal.
Cercuri perfecte ştiu doar picurii-n apă să facă.
Apoi, două linii mărunte
Care pot foarte bine să fie şi una-ntreruptă.
Două puncte, alături,
Şi-un arc zâmbitor, dedesubt.
Pentru ochi, unul alege spirale în loc
Altul, cărbuni; altul, safire.
Nimeni nu lasă – vedeţi? -
Ochii din alb nevăzut.
Când ai trecut de prima iubire,
Deja eşti născut.
O mână rămasă în spate
aruncă la sorţi.
Aşa ţi se pare, dar poate-i o mână a ta
de care nu ai ştiut.
Vei trece prin apa cea bună
Şi prin cea mudară,
Vei urca şi vei coborî
Ţinând, cu grijă, departe, deasupra, ferit,
Desenul acela încă nesăvârşit.
La sfârşit, după ce ai fugit
atâta de tine,
Să nu te auzi
După ce ai îngrămădit,
în întreaga ta viaţă, răspunsuri
de care nu ai nevoie,
Te aşezi în iarba înaltă
şi stai.
Foaia ta desenată
e ferfeniţă, pătată şi aproape
nu se mai cunoaşte niciun contur.
Ce e mai bine să faci?
Să mă ridic şi să merg
mai departe fără de hartă
Fără inima mea de cărbune subţire,
Sau să aştept?
Niciun semn.
Doar în lemn
Un cerc se închide, tăcut,
aproape perfect.
Am căutat o fotografie unde caut de obicei. Am găsit, în altă parte.
Dedicăm acest poem de astăzi, 8 Noiembrie, sărbătoriţilor: Gabi, Gabriela Rus, Gabitzu, Gabilutza, Gabriela Elena, Gabriela Ilieş, Michaela, Mihaela Anghel, Mihaela Man, Mihai, Mihnea Chirilă, Mikael Eon
dar şi celor care îi cinstesc: Cristian Lisandru, Elisa, Carmen Negoiţă, Andi Bob, Grişka, Ana Usca şi Vania.
