Nici nu mai ştim ce suntem. Nici nu mai ştim ce să facem. Nu avem alternative. Avem alternativa dar încă nu e coaptă starea de nemulţumire generală, de disperare. Dar se coace încet-încet.
Amatorismul cu care suntem guvernaţi – intenţionat sau nu – creează o stare generală de perplexitate pentru că deciziile guvernului frizează nebunia, sunt scelerate, împotriva bunului-simţ şi duse mult dincolo de orice logică. Tot căutând să înţelegem ce nu e de înţeles, amânăm reacţia firească a oricărui corp sănătos împotriva virusului ce-l atacă.
N-am avut până acum, nici în anii comunismului, nici în cei 20 de ani de democraţie, n-am avut niciodată un guvern criminal. Un guvern care să ne urască pe toţi deopotrivă (el şi micile şi stupidele lui instrumente), să ne spună explicit că vrea să ne extermine şi să şi facă demersurile legislative necesare pentru a omorî, la propriu, poporul acesta. De la ameninţarea copiilor încă nenăscuţi până la linşajul financiar al pensionarilor, de la hăituirea şi sărăcirea personalului didactic şi a lipsirii lui de eficienţă şi determinare la distrugerea sistemului public de sănătate (- astfel, cine nu are bani să se trateze n-are decât să moară), de la atacarea oricărei organizări şi asocieri sociale (vezi disoluţia sindicatelor) până la numirea în funcţii de decizie a unor creaturi cu IQ de urangutan care să le implementeze întocmai aberaţiile, toate deciziile luate de guvernanţi din 2004 încoace nu fac decât să sape sistematic la temelia acestui popor, să-l atace, să-l hărţuiască, să-l terorizeze, să-l ucidă.
Se estimează ca în 2015 România să ajungă la o populaţie de 15 milioane de cetăţeni. Pentru a ajunge la acest obiectiv, guvernul criminal al PD-L nu “precupeţeşte nici un efort” cum au învăţat corifeii şi slugile lui la lecţiile de propagandă unde se înghesuiau docili şi plini de râvnă în anii comunismului.
Regimurile de opresiune – cum este şi regimul Băsescu-Boc – se bazează pe delatori, pe oameni slab pregătiţi profesional, pe acei indivizi care, într-o lume normală cu valorile aşezate, n-ar avea nicio şansă să urce pe scara ierarhiei sociale. Ori, deficienţele intelectuale, carenţele în cultura generală şi, mai ales, lipsa oricărei morale, absenţa oricărui principiu, ahtierea de a se vinde celui care promite un oscior, un birouaş, o funcţioară sunt terenul fertil pe care această lume răsturnată se construieşte.
Ar fi cu totul nefiresc ca acest construct nebunesc să reuşească. Siguri de victorie, îmbătaţi de placiditatea populaţiei care consimte perplexă la operaţia de extirpare a organelor vitale fără anestezie şi înşelaţi de această placiditate, stăpânii noştri vremelnici au început să se considere nemuritori, inexpugnabili, cu puteri magice, ba chiar au început să creadă despre ei înşişi că ar fi geniali.
După 1200 de ani de rezistenţă la năvăliri de tot felul şi din toate părţile, după ocupaţia otomană, habsburgică, germană, s-ar putea ca poporul român să fie răpus de aceşti viermi intestinali autohtoni. Ce n-au reuşit să facă romanii, hunii, pecenegii, cumanii, costobocii, nemţii, turcii şi toţi aceia care au umblat prin aceste locuri, vor reuşi, se pare, emilbocii şi traianbăseştii.
Sau nu.
Părintele Arsenie Boca ne avertiza într-una din predicile sale că vin vremurile martirajului. Are poporul român vocaţie de martir?
P.S. Deşi i-am dezamăgit pe unii din micul meu cerc social care-mi aşteptau pieirea cu sufletul la gură (li se citeşte asta pe chip şi mă amuză grozav aerul lor încurcat şi înciudat) sunt convinsă că sunt destui aceia care aşteaptă să citească micile mele gânduri. Le veţi găsi aici, în măsura în care voi avea ceva de spus.
Îmi salut prietenii: Cristian Dima, Teo Negură, Ioan Usca, Cati Lupaşcu, Rebusache (minunat!), Papillon, Mirela Pete, Elisa – grădina mea de vis, Madi şi Onu, Gabriela Elena, Caius, Răzvan-Rider, Andi Bob, Paul G. Sandu, Gabitzu, Noaptebunăcopii, Michaela, M’, GabriellaJoy, -X-, G1b2i3, Dumitru Agachi, Dan Văideanu, George Valah, Link-Ping, Diana Alzner.
