Foto: Inobras
Nici nu se uscă bine cerneala pe fila discursului d-lui Barack Hussein Obama, cel referitor la capturarea, uciderea şi aruncarea în valuri a teroristului No. 1 al Terrei, că un alt eveniment ţine capul de afiş al mediei noastre.
Să ne ocupăm puţin de statutul acestei istorii cusute cu aţă roşie. Pentru a pune pintenul ciubotei de cowboy în lumea arabă, Statele Unite au avut nevoie de un pretext. Au inventat un terorist, căpetenia unei organizaţii teroriste. Au meşterit câteva atentate, pentru ca publicul să accepte controlarea vieţii private, supravegherea totală. I-au căutat pe irakieni de arme chimice cu potenţial de distrugere în masă, i-au căutat atât de amănunţit până i-au invadat. Întreaga opinie publică a frisonat de plăcere când irakienii şi-au luat-o peste turban. Jandarmul universal făcea ordine şi le arăta arăbeţilor ălora care vieţuiesc după reguli inacceptabile pentru noi, occidentalii, ce e aia democraţie. Le-au şi impus-o, scâlciind şi devastând alcătuirile sociale şi cutumele locului. Ce voiau de fapt? Control asupra resurselor.
În 11 septembrie 2001, au regizat implozia celor două Turnuri. Îmi poate spune cineva cum reuşeşte un avion să devieze de la culoarul lui de zbor şi să nu remarce nimeni? Sigur, poate or fi unii care chiar cred că a fost un atentat. Terorist.
Dacă Rusia (CSI) şi-ar fi permis aşa ceva, să invadeze teritoriul unui stat suveran, să asasineze civili şi să impună o guvernare docilă, ar fi sărit întreaga opinie publică mondială ca arsă! Adică, cum? Iar imperialismul rus? Iar vrea Rusia să controleze şi să-şi bage bocancii? Aşa ceva e inacceptabil!
Dar când gloanţele şi rachetele şi bombele şi gazele toxice vin de la americani, parcă sunt mai dulci şi, evident, sunt binemeritate!
Nu-i, oare, acesta clişeul după care funcţionează lumea noastră cea violentă şi sângeroasă, din 1989 încoace?
Am cunoscut, de Paşti, o tânără domnişoară absolut fermecătoare. Fermecătoare în sensul că de la tinerii de azi (iertată-mi fie generalizarea) te aştepţi să fie inculţi (pentru că aşa-i formatează sistemul de învăţământ), superficiali (pentru că la asta îi îndeamnă societatea), blazaţi (din pricina eternelor griji din familie) şi indolenţi (determinaţi de lipsa de perspectivă reală). Ei, această excepţie a generaţiei ei ştia şi istorie, şi geografie şi nu era străină de lectură. Mi-a fost dintr-o dată foarte dragă – ca o relicvă de preţ a noii lumi, atât de săracă şi de tristă, în fond – şi conversaţia a fost animată şi extrem de interesantă. Noi, cei mai bătrâni, avem o anumită curiozitate pe care nu ne-o putem stăpâni. Vrem să aflăm cum gândesc cei tineri, care-s mecanismele lor, cum arată lăstarii personalităţii abia ieşite din mugure. Şi ne pricepem să-i iscodim. Nu mică mi-a fost mirarea – fără să fiu neapărat dezamăgită – să constat că gândirea domnişoarei era prestabilită de ideea că tot ce face, a făcut sau va face America e legitim, normal, binevenit şi perfect. Iar noi, lumea noastră balcanică, post-sovietică, noi suntem obişnuiţi să gândim în clişee, să folosim clişee comuniste. Evident, americanii nu folosesc clişee în propaganda lor; iar dacă le folosesc, clişeele lor sunt mai transparente, mai comestibile şi mai lucioase. Concluzia? Un produs de excepţie al noii generaţii este proiectat să-şi deteste poporul din care face parte, să-l considere indemn, să se ruşineze de el şi să-l dispreţuiască. Un asemenea tânăr poate deveni vector de opinie în mica lui lume. Şi, dacă el are o asemenea idee consolidată despre lumea lui, de aici şi până la a prăsi această gândire, a o multiplica, e doar un pas. Un pas în prăpastia identităţii.
Să ne întoarcem, deci, culpabili şi mâhniţi, la clişeele noastre. America are voie să colonizeze universul, să violeze spaţiul aerian şi terestru al altor state zise suverane, are voie să omoare civili necombatanţi cu racheta, are voie să-şi însuşească resursele naturale de oriunde din lume. Acţiunile ei sunt normale, cinstite, oneste. Doar ne apără de terorişti, nu-i aşa?
Dacă Rusia ar îndrăzni să invadeze Pakistanul, de exemplu, imediat ar fi pusă la zid, sub oprobiul public mondial.
Deci, nu avem ce altceva să facem. Trebuie să implorăm Statele Unite (ale cui?) să invadeze şi să anihileze Iranul. Da’ ce zicem noi, Iranul? Să invadeze şi să distrugă întreaga lume arabă! Ei nu au dreptul la viaţă, nici nu e sigur că sunt hominizi, s-ar putea că nici nu aparţin rasei umane! Oricum, sunt terorişti încă din faşă! De la Deveselu sau de oriunde, porniţi ofensiva, fraţi americani! Încă din ’45 vă aşteptăm să ne eliberaţi! De ruşi, de arabi, de cirghizi, de pakistanezi, de iranieni sau de cine-o fi! Şi de noi înşine!
###
Dacă găsiţi că nu am destule argumente, citiţi aici.
Poate că nu voi fi în asentimentul tuturor, dar îi invită să vadă şi “cealaltă parte a lunii”: Gabi Rotaru, Stropi de suflet, Mirela Pete, Gabriela Elena, Teo Negură, Shayna, Clipe de Cluj, Rokssana, Răzvan Rinder, Mbubuku, Mirela, Hai că se poate!, Blog de furăciuni, G1b2i3, Theodora Marinescu, Cati Lupaşcu, -X- , George Valah, CuElisa, Mircea Suman, Ioan Usca.
