Foto: Cuelisa
Cârciuma şi consiliul local – căruia sătenii îi spuneau dintr-un vechi reflex “sfatul popular” – erau situate în centrul comunei Belitori, la intersecţia celor patru uliţe care-şi găsiseră aici punctul de convergenţă. Pe una dintre uliţe păşea legănat doamna primar urmată de suita de consilieri. Îmbrăcaţi ca de duminică – deşi era o sâmbătă anostă de început de noiembrie – aceştia discutau, se indignau şi gesticulau dorind să-i facă impresie doamnei. Doamna păşea impasibilă ca un comisar din uitatul regim, legănându-se pe picioarele ce ieşeau ca două resturi de paranteze de sub fusta trecută de genunchi. Doamna primar - s-o numim Irina Şoatăr – era îmbrăcată într-o haină de piele lungă şi legăna în mers o servietă burduşită cu dosare. Unul dintre consilieri se repezise îndatoritor şi se oferise s-o care, dar ea refuzase cu un gest ferm. Considera că fără servietă autoritatea sa ar fi fost ştirbită sau diminuată – nu gândea în aceşti termeni dar aşa simţea instinctiv.
Trecând prin dreptul cârciumii, nu catadicsi să-i arunce nici măcar o privire lui Axente Grigore care ţâşnise în picioare ca electrocutat, numai celor doi consilieri le aruncă o uitătură piezişă.
- Mergem la şcoală să ţinem şedinţa. La primărie se face curăţenie – rosti cu un glas gutural doamna Irina.
Intrară pe poarta şcolii, o femeie uscăţivă apăru parcă ieşind din zid şi le deschise uşa, aşteptară ca doamna Irina să intre şi o urmară supuşi. Mai la urmă, veni trăgându-şi picioarele în care-i turnase cineva două ocale de plumb şi Axente. Intră în sala de clasă. Băncile îi părură minuscule; se întrebă cum or încăpea copiii în ele, se uită în jur debusolat neştiind unde să se aşeze şi observă că primăreasa îi indică un scaun aşezat în faţa clasei, la o oarecare distanţă de catedră. La catedră se aşezase, bineînţeles, doamna Irina Şoatăr, după ce trântise cu un gest ferm servieta pe pupitru şi-şi scosese haina, atârnând-o de închizătoarea ferestrei. Consilierii îi urmară exemplul, într-o tăcere de ţintirim. Numai Axente rămase cu haina cea groasă. Se aşeză pe scaun şi îşi trase pulpanele peste coapse cu gândul să astupe gaura pe care i-o făcuse jarul ţigaretei şi încercă să-şi găsească un reazem pentru privire. Căută pe chipurile celorlalţi colegi, dar aceştia îşi coborau ochii stânjeniţi şi deranjaţi, la Irina n-avea curaj să se uite, aşa că se opri la florile din geamuri. Nu le ştia pe nume dar i se părură ireal de verzi şi neverosimil de prietenoase. “Astea nu fac şedinţă extraordinară să-şi ia funcţiile şi să se arunce una pe alta de pe pervaz ….” – gândi el şi se scotoci în buzunare după o ţigaretă. Irina îl privi pentru o clipă fioros, apoi se gândi că “şi-aşa-i vai de capul lui, lasă-l măcar să fumeze”. Şedinţa începu şi unul dintre consilierii apropiaţi primăriţei citi primul şi singurul punct de pe ordinea de zi a şedinţei extraordinare: “Analiza situaţiei domnului consilier Axente Grigore, din punctul de vedere al comportamentului său politic şi a tendinţei de a părăsi partidul pe ale cărui liste a fost ales” – de pe hârtia pe care o primise prin fax de la secretarul organizaţiei judeţene. Primăriţa ţuguie buzele şi ridică sprâncenele a mirare, adică “ia uite, bre, ce analizăm noi aicea, <tendinţe>, <comportament> şi <situaţie>”.
Pinguri: Atitudini, Gabriela Elena, Zinnaida, Blogulise, Rokssana, Nea Costache, Mika, Theodora Marinescu, Simion Cristian, Ioan Usca, Teo Negură, Shayna, Stropi de suflet.
