Maestrul meu (în sensul devenirii spirituale) şi prietenul meu (în cele cotidiene avataruri) spunea, relativ la mazilirea lui Mircea Geoană de la preşedinţia Senatului că e o imensă prostie. La momentul când, în plenul Senatului, dl. Sârbu Ilie a formulat cererea grupului senatorial PSD.
Evident, eu n-am fost de acord. Pentru că figura lui Mircea Geoană îmi evocă un munte de speranţe prăbuşite şi o imensă frustrare. Pentru că îl văd capabil de jocuri la patru capete. Din foarte multe motive prezenţa lui Mircea Geoană oriunde, mi-e nesuferită.
Ştiţi cum s-au derulat evenimentele. Declaraţii, fluierături, tropăituri, emoţii, enervări – mană cerească pentru televiziunile noastre. Ieri, conducerea Senatului a trecut la PD-L.
Acum se vede altă perspectivă, cu totul alt peisaj. Guvernul, cel care organizează şi controlează procesul electoral este la PD-L, nu-i aşa? “Al doilea om în stat”, cum îi plăcea lui Mircea să se alinte, este un pedelist. Mai colţos, mai fălcos dar tot pedelist. Al treilea om în Stat, este Roberta, duduia cu rasciotul. Preşedinte, ştim.
Se apropie alegerile. Locale şi parlamentare. Maestrul meu (care are întotdeauna dreptate) a anticipat următoarele mişcări. Băsescu demisionează (găseşte el un motiv de aburire). Până la organizarea alegerilor – de toate felurile – conducerea Republicii este asigurată de preşedintele interimar, Vasile Blaga. Băsescu, sub pretextul că nu a avut un mandat complet (deci nu poate fi considerat un mandat), candidează din nou şi redevine locomotiva PD-L-ului. Cu DNA, ANI, cinci Servicii de Informaţii, Parlament şi Guvern la dispoziţie, e greu de presupus că vor fi înfrânţi în alegeri. Cam aşa arată viitorul nostru politic.
Acum, să-mi explice şi mie careva ce va face Opoziţia. Ce mare secret a ştiut Victor Ponta când s-a aruncat de pe cupola parlametului peste scaunul lui Geoană. Şi cum anume vom dinamita dictatura care se prefigurează în orizontul imediat.
