Foto: Rambler
În învălmăşeala de culori şi de mirosuri stătute şi acre, de praf istoric şi de slin îmbinat cu parfum ieftin, se auzea doar foşnetul moale al ţesăturilor şi, intermitent, ţăcănitul cârligelor metalice alunecând pe barele de metal sau izbindu-se între ele. Dacă închideai ochii, ai fi putut crede că eşti în podul copilăriei pe acoperişul căruia vrăbii înţelepte ţopăiau din draniţă în draniţă, ţăcănind cu ghearele lor micuţe.
- Tu? … Aici? – se auzi un glas înalt, frânt la jumătate.
- Da’ tu?
- Eram curioasă, de-aia am intrat - se replie duduia corpolentă, ridicând capul şi scuturând pletele vopsite cu o culoare incertă, între muştar stricat şi ocru.
- Te-ai vopsit! Era să nu te recunosc…
- Asta e şi ideea – îi răspunse, sec, cu o grimasă înţepată, surata. Hai dincolo, unde nu-i atâta lumină … – mai adăugă şi se îndreptă către a doua încăpere, măturând mai întâi chipurile celor câteva femei ce scotoceau preocupate printre cârpe.
- Da’ ce cauţi aici? Nu mai ai cu ce să te-mbraci?
- Ce, nu ştii? Că au dat foc nebunii ăia violenţi, mahalaua ineptă, gregarii şi viermii, ciumpalacii?
- Şi ce, n-ai bani să-ţi cumperi alte haine? Eu credeam că eşti demult la Paris…
- Şşşşt! – apoi adăugă şoptit: - mi-au blocat conturile. Nenorocitu’ ăla în care am avut încredere ca-n fratele meu le-a spus toate conturile!
- Nu pot să cred! De fapt, ce să mă mir că şi eu îs în consemn la graniţă… Nenorocitul de Ble…
- Nu zi nume! Eşti nebună? Dacă se prinde careva? Dacă sunt camere de supraveghere şi microfoane?
- Într-un amărât de second hand? Ai luat-o razna!
- Da’ ce, noi cum am pus camere şi microfoane în veceuri la … minister şi la parlament? Şi la bufet! Ce crezi că ăştia sunt altfel?
- Lasă, că nu-s aşa deştepţi ca noi!
- Ştii, câteodată am senzaţia că se joacă de-a pisica cu şoarecele… Că ştiu exact unde suntem şi ce facem. Da’ ne lasă să facem infarct de frică!
- Nu se poate să faci infarct de frică. Parcă nu erai aşa căcăcioasă. Mai ţii minte când i-ai tras cu poşeta peste cap lu şefu’? Când nu voia să vândă energie la prietenii tăi! Ha, ha, ha, ce m-am distrat! Ce faţă a făcut, nu-i venea să creadă!… Şi tu erai ca o scorpie, cu faţa desfigurată!…
- Da’, parcă tu erai mai calmă când au luat ăia cu asalt parlamentul! Ce să-ţi spun! … Chiar, pe unde ai scăpat?
- Printr-un tunel. M-a ajutat un băiat de la bufet la care-i plăcea de mine… Şi-acum îmi vine să plâng când îmi amintesc… Mi-a deschis uşa şi mi-a zis, “Ţine-ţi-o tot drept, domnişoara Roberta! O să ieşiţi într-o căsuţă din Voluntari. Succes!” – aşa mi-a zis. Şi, de nu ştiu câte ori am vrut să mă întorc… M-am gândit că-i o capcană… – îşi şterse o lacrimă din colţul ochiului.
- Şi-acuma unde stai?
- Mi-a închiriat băiatul ăla o cameră la un cămin. Da’ tu? Cum ai scăpat? Te-a ajutat … bărbată-tu?
- Cine, plângăciosu’ ăla? A fugit de mult! Să-l ia dracu de nenorocit! Ştii cine m-a ajutat?
- Nu!, cine? Şefu’?
- Şefu’ lu’ peşte! Monica m-a ajutat.
- Du-te! Nu pot să cred! După tot ce i-am făcut!…
- Norocul meu că eram la Plazza, la o cafea. Ăia de la minister au păţit-o – rânji femeia.
- Şi tu?
- Ei, şi eu. Am scăpat. Dacă mă prindeau ăia…
- Ei, ce-ţi făceau? Am citit o carte că, în timpul războiului, femeile din ţările ocupate erau violate de câte 5 companii…
- Da’,… De viol le ardea ălora! Măcar dacă era vorba de asta. M-ar fi linşat!
- Uite ce pulover fain! E de la Esprit. Mi-l iau.
- Nu e cam mic? Şi mai e şi violet…
- Ai dreptate, bate la ochi.
- Eu mi-am găsit o poşetă. E Otto. E şic, ce zici?
- Ce să zic? Faţă de Vuittoanele tale … asta pare o zdreanţă de carton.
- Să nu ieşim în evidenţă. Aşa a zis dom’ Profesor. De-aia m-am îmbrăcat cu cârpele astea… Bun, nici n-am altceva. Tu din ce trăieşti?
- Acum fac felicitări pentru 1 Martie… Ştii … Mă relaxează. Şi mi-a zis Mircea -aşa îl cheamă pe ospătarul care m-a salvat – că pot să câştig şi ceva bănuţi. Băi, chiar ce greu se descurcau oamenii pe vremea noastră!… Ştiai că o pâine e 3 lei şi o cutie de margarină de-aia ieftină e 6 lei?… Da’ tu? Cum te descurci?
- Împletesc pulovere şi fac curăţenie la o sală de fitness. Puloverele le pun pe net şi le vând. La sală mă duc seara, după ce pleacă toată lumea… M-am săturat să trăiesc ca un animal hăituit!… – gemu duduia cea veştedă şi cu ochii arşi de tristeţe.
- Hai să ieşim. Ieşim împreună?
- Nu cred că e bine. Poate ne recunoaşte careva… – şi îşi trase bascul de lână ponosit până deasupra ochilor.
- Ceau. Ne mai întâlnim pe-aici, poate. Nu ştii nimic de şefu’?
- E în colţ, pe Mântuleasa. Stă pe un carton şi cerşeşte. Şi-a tras un ciorap împletit până sub nas şi un fes până pe ochi. E învelit într-o şubă împuţită. Uecs!… Oricum, e tare că stă pe stradă, că toţi îl caută prin ascunzişuri.
- Ceau.
- Ceau. Vezi să nu-ţi uiţi puloverul.
###########
Voi cum vedeţi viitorul ăstora?: Ioan Usca, Zamfir Turdeanul, Ulise al II-lea, Filumenie, Zamfir Pop, Pluta cu paparude, VizualW, Schtiel, G1b2i3, Shayna, Teo Negură, Gabriela Elena.
