De la finele anului 2004, de când Băsescu a jurat să-şi dăruiască toată priceperea şi puterea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, domnul preşedinte a navigat sub un singur pavilion: reforma şi modernizarea statului.

Ce înseamnă statul român? E o noţiune vagă, generală şi generică sau are o proiecţie reală în viaţa de zi cu zi? Cred că domnul preşedinte se referă la instituţiile statului. Într-o republică parlamentară – aşa cum e denumită forma democraţiei noastre -, instituţiile sunt: Legislativă (Parlamentul), Executivă (Guvernul) şi Judecătorească (Magistraţii). De la Montesquieu încoace, aşa este aşezarea puterilor unui stat. Cum le-a reformat domnul preşedinte (care s-a poziţionat, în timp, ca o supra-putere, la comanda celorlalte)? A militat şi s-a luptat pentru modificarea legii electorale şi ne-am trezit că pătrund în legislativ, prin spărtura din gard a votului nominal, tot felul de Tălmăceni, Igaşi şi Brânze. Inşi adunaţi de te miri pe unde şi plantaţi în legislativ pentru a sluji o haită sau alta. Calitatea demersului legislativ s-a deteriorat dramatic iar regulile de funcţionare ale parlamentului au fost mototolite şi aruncate la gunoi. În locul lor s-a instaurat bunul plac al majorităţii. Majoritate scoasă şi ea tot din retortele de la Cotroceni cu ajutorul altei puteri, cea juridică. Procurorul General al României, alături de instituţia de şantaj Direcţia Naţională Anticorupţie sunt cele două vergi cu care Băsescu mână în ţarcul puterii lui toate oile zburătăcite.

O majoritate încropită ad-hoc prin şantaj şi diversiune, cu zăhărelul într-o mână şi cu gârbaciul în cealaltă, dă naştere unui guvern, puterii executive. Ce-ar trebui să facă acest guvern, născut din majoritatea parlamentară? Să pună în aplicare legile promovate de legislativ şi să administreze, prin puterile locale, funcţionarea societăţii. Ce s-a întâmplat în România? Toate puterile statului s-au concentrat sub comanda unui singur om. Cum se numeşte această formă de guvernământ? Dictatură, poate?

Oare nu Traian Băsescu conduce Parlamentul (în care a inventat o Alianţă formată din demnitarii PD-L, UDMR, Minorităţi, altele decât cea maghiară şi o formaţiune-artificiu care n-a obţinut mandatele în alegeri sub sigla UNPR)? Pe cale logică, majoritatea s-a proiectat într-un guvern. Pe care cine îl conduce? Nu cumva Băsescu? Nu el desemnează primul ministru care, la comanda lui, numeşte miniştrii?

Cu puterea judecătorească n-a avut chiar de la-nceput cale de abordare. Dar, mai cu un dosar penal, mai cu o înscenare, mai cu forţarea alegerilor din CSM, din aproape în aproape e pe cale să-i pună căpăstru şi acesteia.

Ce presupune, deci, modernizarea şi reformarea statului român? Ce se ascunde în spatele acestor noţiuni pompoase, lustruite şi europene?

Oare nu dorinţa de putere şi de rapt?

Soluţia e foarte simplă şi e consemnată în Constituţia României. Când vor ajunge la 3% în sondaje (şi cu acest guvern de măşti are toate şansele) poate că parlamentarii PD-L se vor gândi mai bine dacă vor să intre în viitorul legislativ şi nu se vor mai încrede în “schemele” paranoice ale lui Băsescu care e capabil să-i  sacrifice pe toţi ca să-şi scape pielea.