Intervenţia cu amperu’

Astăzi, preşedintele Traian Băsescu a avut o intervenţie de presă. Fără jurnalişti, doar cu microfoanele. Nu vrea întrebări, nu vrea conversaţie. În urma consultării cu partidele parlamentare, s-a degajat o concluzie. Electrica nu ne va întrerupe curentul. Nouă, celor care ne bucurăm de beneficiile electrificării. Pentru cei care stau în mijlocul nămeţilor, izolaţi, fără mâncare, medicamente, apă şi fără mijloace de comunicaţie această informaţie e cu totul inutilă.

Statistica înaintează imperturbabil. 74 de morţi din cauza hipotermiei până acum. 74 de familii care au motive directe să-i urască pe Băsescu, Boc şi toată puterea lor portocalie. Care-au dus România în Cod portocaliu de dezastru.

Altceva voiam să aflu de la domnul preşedinte. De ce nu vrea să instituie starea de necesitate. Calamitatea există, pericolul există, morţii sunt muriţi. Daune economice uriaşe. Pagube umane – le numărăm, cu adevărat, în aprilie. Dacă România ar fi în întregime calamitată, în beznă, sub zăpadă, cu comunicaţiile întrerupte, cu drumurile închise, ca-n Împărăţia gheţurilor, Traian Băsescu tot n-ar declara starea de necesitate! De ce? Păi pentru că este o capcană! Şi el nu se repede repede în ea. Nu. Mai întâi îi dă târcoale. O zgâţână cu piciorul. Se apropie şi o miroase. Şi? La ce concluzie a ajuns? Armata vrea să preia puterea în România! Armata a vorbit cu Dumnezeu (şi cu ruşii, bun înţeles) să potrivească nişte ninsori şi furtuni în România taman când se chitea domnul preşedinte să schimbe guvernul! Şi, sub pretextul că sunt câţiva moşi şi câteva babe în casele transformate-n iglu-uri şi mor acolo (la căldură, că-n iglu e cald) sub zăpadă, Armata să preia Puterea! Puterea! Puterea lui cea dragă, iubită, dulce, scumpă pentru care a sacrificat-o chiar şi pe Elena!

Într-aşa o capcană nu se repede repede el, preşedintele, că el ştie! Cum să conducă un general? Mai bine să moară toţi. Toţi, toţi. Să moară. Dar el să rămână preşedinte!

Lipseşte un om

Tot weekendul am butonat telecomanda. M-am tot întrebat ce era de făcut şi cum trebuia făcut. Şi mi-am dat seama că lipseşte “omul”. Nea Tavi Cozmâncă. Ce-o mai fi făcând, oare? Un organizator de excepţie. O minte cu un milion de sertăraşe în care avea un milion de nume. Iar numele însemnau soluţii. Un organizator cu fler şi ştiinţă la oameni şi situaţii. Un strateg ferm şi inteligent pe care nu-l puteai duce cu vorba.

E o bulibăşeală generală la guvernul cu caş la gură. Habar n-au ce să facă. Există la ministere nişte broşurele mici în care e descris, pe paşi mici, explicit, cum se intervine într-o situaţie critică. Trebuie doar citite.

Sau mai bine chemaţi-l pe Octavian Cozmâncă, tâmpiţilor, că mor oameni în timp ce voi vă scărpinaţi în turul pantalonilor voştri de 1000 de euro!

P.S. A ieşit domnul Capră în conferinţă. Domnul Capră ne tot înspăimântă de două zile cu prevederile stării de urgenţă. Ce ascunde această manevră de dezinformare? Faptul că în Fondul de rezervă la dispoziţia primului ministru nu mai sunt fonduri. Nu mai e nimic, niciun ban. Şi nici nu-i pot transfera acum de altundeva. Cred că în rezerva pentru situaţia de urgenţă bate vântul. Vă daţi seama ce se întâmpla dacă întreaga Românie era calamitată?

Veşti din zăpadă: de la Poşta Română şi Hidroelectrica.