Discursul lui Victor Ponta a stârnit o maree a emulaţiei în minţile-n reflux continuu ale intelectualilor lui Băsescu – “societatea civilă de bună calitate”. Dacă asculţi discursul fără imagine şi fără context, pare unul potrivit. Dacă scoţi din spatele scenei imaginile din România reală – cu spitale închise, cu personal medical emigrant, cu şcoli săteşti lăcătuite, cu copiii famelici mergând câte 4 kilometri pe jos pentru a ajunge la şcoală, cu pensionari trăind de azi pe mâine, cu pârloaga de pe terenurile agricole, cu munţi întregi defrişaţi, stând sub ploaie ca o gură ştirbă, cu băieţi deştepţi conectaţi la bugetul statului, cu sute de mii de copii cu inimile cernite pentru că părinţii lor au plecat să slugărească prin Europa, cu dascăli umiliţi, sărăciţi şi sceptici – atunci da, discursul este unul elegant, diplomat, de politician matur.
Puterea a rămas sub cerul gol odată cu retragerea USL-ului de la lucrările Parlamentului. A rămas fără legitimitate. Sigur, ei încearcă prin toate mijloacele, fie să minimalizeze efectul, fie să bagatelizeze protestul. Nimic nefiresc. Disperaţi că au fost arătaţi în toată splendoarea drept o putere excesivă, care mimează democraţia, autocraţi şi dictatori, corifeii dreptei pedelisto-udemeristo-uneperiste s-au lipit ca marca de scrisoare de discursul lui Victor Ponta şi încearcă să-l exploateze ca pe-un cal troian. Aflat în cetatea USL-ului. S-a simţit şi un freamăt uşure printre parlamentarii PSD. Unii se visează la guvernare, jinduie şi ei să se conecteze măcar la câteva conducte periferice… În fond, ei nici n-au simţit că sunt în Opoziţie. Lor nu li s-au diminuat veniturile, afacerile lor au prosperat, cabinetele lor parlamentare s-au bucurat de sprijinul rudelor plătite generos; sigur, n-a fost chiar ca “la putere” dar nici n-a fost dramatic. Acest regim care a intrat în al optulea an a fost dramatic doar pentru “ceilalţi”. Pentru primari, pentru funcţionari, pentru pensionari, pentru medici, pentru artişti, pentru scriitori (alţii decât “societatea civilă de bună calitate”, sinecuriştii şi paţachinele implantate prin posturi bănoase), pentru românul care s-a trezit în mijlocul crizei de unul singur.
Acest freamăt fericit şi plin de speranţă care-i frisonează pe unii parlamentari poate foarte bine să fie şi presimţirea fiorului morţii. Dacă USL-ul va trăda, dacă USL-ul va uita toată această istorie recentă şi va întoarce armele alăturându-se unui guvern paramilitar, dacă va ignora vuietul mulţimii şi suflul acesteia, suflu care i-a aruncat din scaune pe Boci, trebuie să ştie că viitorul său politic este pecetluit. Dacă vor lua în seamă miorlăiturile seducătoare ale tizmănenilor, cotoilor, pătrăşcoilor, gregoarilor, mihăieşilor care se-ntrec în a-i da cu cozile pe la nas lui Victor Ponta (până mai ieri, “Tonta”, “Pontănacul”, “Copilotul”, “Imaturul” “Pier Devara”) cu speranţa de a obţine un strănut aprobator, pentru noi, pentru cei care am dus greul acestei puteri portocalii inepte, extremiste, criminale, dispreţuitoare, neprofesioniste, vor deveni nimic.
România reală, cea aflată acum sub nămeţii neputinţei şi ineficienţei puterii portocalii, nu vrea pace cu Băsescu, nu vrea împletirea cozilor cu un guvern de clone, nu vrea să mărşăluiască spre prăpastie în răpăitul tobelor generalului Izmană. România fără speranţă, România dispreţuită, România “ciumpalacilor”(un pedelist), a “nevroticilor” (Voinescu), a “mahalalei inepte şi violente” (Bocanschi), a “viermilor” (SubUrban) şi “beţivilor” (Nicu Toader), a “leneşilor” (Mihai Răzvan Ungureanu), a “ţăranilor” (Pinalti), a “derbedeilor înarmaţi”, a “handicapaţilor” (Oltean), această Românie nu face pace şi nu se pupă pe bot cu ticăloşii de la Putere. Voi, parlamentarii USL, faceţi ce vreţi. Sunteţi liberi, noi v-am votat pentru ca voi să duceţi în legislativ voinţa noastră.
Dar e bine să vă reamintim. Noi vrem alegeri anticipate, nu-l mai vrem pe Traian Băsescu preşedinte, nu vrem să fim conduşi de-un agent dublu care slujeşte interese străine şi vrăjmaşe României (raptul continuă nestingherit la CFR, Hidroelectrica, Poşta Română, Transelectrica, proiectul RMCG), vrem o Românie dreaptă, conducători oneşti care nici măcar să nu se gândească să facă la fel cum au făcut guvernele de până acum.
Recomandări: Ioan Usca, Schtiel, Motanul filozof, Noaptea Iguanei, VizualW, G1b2i3, Innerspacejournal, Raza mea de soare.
