Discursul lui Victor Ponta a stârnit o maree a emulaţiei în minţile-n reflux continuu ale intelectualilor lui Băsescu – “societatea civilă de bună calitate”. Dacă asculţi discursul fără imagine şi fără context, pare unul potrivit. Dacă scoţi din spatele scenei imaginile din România reală – cu spitale închise, cu personal medical emigrant, cu şcoli săteşti lăcătuite, cu copiii famelici mergând câte 4 kilometri pe jos pentru a ajunge la şcoală, cu pensionari trăind de azi pe mâine, cu pârloaga de pe terenurile agricole, cu munţi întregi defrişaţi, stând sub ploaie ca o gură ştirbă, cu băieţi deştepţi conectaţi la bugetul statului, cu sute de mii de copii cu inimile cernite pentru că părinţii lor au plecat să slugărească prin Europa, cu dascăli umiliţi, sărăciţi şi sceptici – atunci da, discursul este unul elegant, diplomat, de politician matur.
Puterea a rămas sub cerul gol odată cu retragerea USL-ului de la lucrările Parlamentului. A rămas fără legitimitate. Sigur, ei încearcă prin toate mijloacele, fie să minimalizeze efectul, fie să bagatelizeze protestul. Nimic nefiresc. Disperaţi că au fost arătaţi în toată splendoarea drept o putere excesivă, care mimează democraţia, autocraţi şi dictatori, corifeii dreptei pedelisto-udemeristo-uneperiste s-au lipit ca marca de scrisoare de discursul lui Victor Ponta şi încearcă să-l exploateze ca pe-un cal troian. Aflat în cetatea USL-ului. S-a simţit şi un freamăt uşure printre parlamentarii PSD. Unii se visează la guvernare, jinduie şi ei să se conecteze măcar la câteva conducte periferice… În fond, ei nici n-au simţit că sunt în Opoziţie. Lor nu li s-au diminuat veniturile, afacerile lor au prosperat, cabinetele lor parlamentare s-au bucurat de sprijinul rudelor plătite generos; sigur, n-a fost chiar ca “la putere” dar nici n-a fost dramatic. Acest regim care a intrat în al optulea an a fost dramatic doar pentru “ceilalţi”. Pentru primari, pentru funcţionari, pentru pensionari, pentru medici, pentru artişti, pentru scriitori (alţii decât “societatea civilă de bună calitate”, sinecuriştii şi paţachinele implantate prin posturi bănoase), pentru românul care s-a trezit în mijlocul crizei de unul singur.
Acest freamăt fericit şi plin de speranţă care-i frisonează pe unii parlamentari poate foarte bine să fie şi presimţirea fiorului morţii. Dacă USL-ul va trăda, dacă USL-ul va uita toată această istorie recentă şi va întoarce armele alăturându-se unui guvern paramilitar, dacă va ignora vuietul mulţimii şi suflul acesteia, suflu care i-a aruncat din scaune pe Boci, trebuie să ştie că viitorul său politic este pecetluit. Dacă vor lua în seamă miorlăiturile seducătoare ale tizmănenilor, cotoilor, pătrăşcoilor, gregoarilor, mihăieşilor care se-ntrec în a-i da cu cozile pe la nas lui Victor Ponta (până mai ieri, “Tonta”, “Pontănacul”, “Copilotul”, “Imaturul” “Pier Devara”) cu speranţa de a obţine un strănut aprobator, pentru noi, pentru cei care am dus greul acestei puteri portocalii inepte, extremiste, criminale, dispreţuitoare, neprofesioniste, vor deveni nimic.
România reală, cea aflată acum sub nămeţii neputinţei şi ineficienţei puterii portocalii, nu vrea pace cu Băsescu, nu vrea împletirea cozilor cu un guvern de clone, nu vrea să mărşăluiască spre prăpastie în răpăitul tobelor generalului Izmană. România fără speranţă, România dispreţuită, România “ciumpalacilor”(un pedelist), a “nevroticilor” (Voinescu), a “mahalalei inepte şi violente” (Bocanschi), a “viermilor” (SubUrban) şi “beţivilor” (Nicu Toader), a “leneşilor” (Mihai Răzvan Ungureanu), a “ţăranilor” (Pinalti), a “derbedeilor înarmaţi”, a “handicapaţilor” (Oltean), această Românie nu face pace şi nu se pupă pe bot cu ticăloşii de la Putere. Voi, parlamentarii USL, faceţi ce vreţi. Sunteţi liberi, noi v-am votat pentru ca voi să duceţi în legislativ voinţa noastră.
Dar e bine să vă reamintim. Noi vrem alegeri anticipate, nu-l mai vrem pe Traian Băsescu preşedinte, nu vrem să fim conduşi de-un agent dublu care slujeşte interese străine şi vrăjmaşe României (raptul continuă nestingherit la CFR, Hidroelectrica, Poşta Română, Transelectrica, proiectul RMCG), vrem o Românie dreaptă, conducători oneşti care nici măcar să nu se gândească să facă la fel cum au făcut guvernele de până acum.
Recomandări: Ioan Usca, Schtiel, Motanul filozof, Noaptea Iguanei, VizualW, G1b2i3, Innerspacejournal, Raza mea de soare.
”cu copiii famelici mergând câte 4 kilometri pe jos pentru a ajunge la şcoală,” !
Te rog să ierți, ai văzut vreodată pe viu cum arată elevii care fac naveta zilnică pe jos ? Sau doar la televizor ?
Eu cred că nu.
21 ani am avut astfel de elevi. Sunt cei mai frumoși copii !
Adevărul, cu care aș fi de acord, este că sunt foarte obosiți din cauza efortului făcut și din acest motiv sunt cuminți la școală..
Hai sicktir! Poate tu i-ai văzut la televizor. Da, sunt grăsulii de li se văd coastele. Lucrezi în Modrogan? Câţi copii vor reuşi să iasă din fatalitatea satului şi să ajungă măcar chelneri cum doreşte domnul preşedinte ăsta al tău?
eu cred ca d-lui antonescu i-a fost intinsa o cursa , iar boc e de fapt un cal troian trimis de basescu:
http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Crin_si_Vadim-analisti_la_fundul_lui_Boc_0_646135917.html
@Gabriela
Sunt de acord cu ceea ce ai scris.
Cu alegerile anticipate, mi-e teamă că nu prea mai au rost. Este prea tîrziu și nu se pot realiza deoarece noul guvern a fost deja învestit. Să presupunem că s-ar cădea de acord asupra anticipatelor. Pînă în iunie nu mai este timp, în iunie avem localele, deci ar putea avea loc prin august sau septembrie. Nu s-ar cîștiga mare lucru.
Eu cred că eforturile actuale ar trebui depuse pentru a frîna intențiile lui TB de a modifica Constituția cu privire la Parlamentul unicameral, cu privire la Roșia Montana, cu privire la unele privatizări dubioase și altele. De asemenea, este important să se realizeze o lege a sănătății corectă, în beneficiul celor bolnavi.
Eu aș prefera alegeri anticipate prezidențiale, în 2013. Posibile numai dacă actuala opoziție va obține majoritatea în Parlament.
Alegerile anticipate sunt necesare ACUM (în aprilie ar fi fezabile) pentru a curăţa Parlamentul de răpciugoşi. Nu la termen, nu după ce-au vândut deja ţara. Cele locale au mersul lor. Dar ACEST Parlament nu mai este reprezentativ. Şi ar fi necesare exact pentru a susţine ce spui tu: băsescu să nu modifice Constituţia şi să-şi “aleagă” el un Parlament unicameral docil format din Nicutoaderi. Este necesar ca această adunătură de trădători să dispară pe cale electorală. Dacă nu, se poate şi altfel…
Ştii cum e? Ne amăgim şi tot aşteptăm de la actualii “tovarăşi” să-şi vină-n fire şi să slujească România. Cred că-i o aşteptare sterilă. S-ar putea ca ei să viseze să facă atunci când vor ajunge la guvernare exact ce fac ăştia. Să ne calce pe cap. Să se îmbogăţească şi mai mult din politică. Să jecmănească bugetul. Să “reformeze” statul. Poate că societatea civilă – aia de proastă calitate – e-n stare să se organizeze şi să formeze un partid politic. Sigur, până una-alta, avem la dispoziţie USL-ul, cu bune şi cu rele.
@Gabriela
Eu văd că vrei alegeri anticipate acum. Eu le-aș fi vrut și ieri, adică în 2011. Cum să se realizeze în aprilie? Descrie-mi un scenariu!
Nu pot să ţi-l descriu acum. Mi-ar trebui prea multe cuvinte. O să-l vezi şi o să-l trăieşti curând. În martie (Aries).
Pingback: 1503 , Dame di Cartone « schtiel
Pingback: Cup « O lume in imagini
Pingback: Vatman pe patru roti :) « Un blog cu atitudine
MODIFICAREA TRATATULUI UE (ACORDUL FISCAL), CARE PRESUPUNE, DE FAPT, REDUCEREA (STIRBIREA) SUVERANITATII TREBUIE SUPUS REFERENDUMULUI
Despre PDL se stie ca a sustinut si promovat politicile de genocid national, anti-romanesti si anti- statale.
NU acest partid iresponsabil si criminal- am numit PDL- ma preocupa, intrucat, de la acesta, stiu la ce trebuie sa ne asteptam.
Halucinanta, insa, este atitudinea Opozitiei!
Am asistat in ultimele zile la replici ale Opozitiei, legate de Acordul fiscal- inacceptabile din punct de vedere al reprezentarii politice si inadmisibile legal.
Acordul fiscal (indiferent de redenumirea sa, cosmetica- important fiind continutul) inseamna, fara echivoc, modificarea Tratatului UE (ma voi referi la Romania- dar acelasi lucru este valabil pentru toate statele membre ale Uniunii Europene).
Punctul- cheie al acestui Tratat este reducerea (stirbirea) suveranitatii (Traian Basescu s-a exprimat explicit, public, in legatura cu reducerea suveranitatii si ca se implica in acest lucru “putin astazi, inca putin maine” pana la anularea ei).
Pentru cei care ar fi tentati sa ma contrazica, invocand “argumente cu diplomatichie” afirm (pentru a nu trebui sa se osteneasca):
DACA TINTA ACESTUI ACORD (zice-se, doar fiscal!) NU AR FI REDUCEREA (STIRBIREA) SUVERANITATII (si deschiderea caii pentru anularea acesteia) NU AR TREBUI SA FIE MODIFICAT/E TRATATUL/ELE UE.
Insistenta introducerii unor prevederi aparent ciudate, in Constitutie (de exemplu, nivelul deficitului bugetar) are ca scop pervers anularea sensului continutului (prin insasi acea prevedere!) art. 2 din Constitutia Romaniei -”Suveranitatea”.
Nu trebuie sa fie cineva un mare constitutionalist- trebuie doar sa cunoasca principiile si sa le interpreteze corect- pentru a ajunge la concluzia ca si in conditiile in care s-ar ajunge la un “compromis cosmetic” ( constand, de exemplu, in revizuirea Constitutiei STRICT prin introducerea prevederilor de ordin fiscal, cu mentinerea celorlalte articole) ar fi anulat, de facto, art. 2 din Legea fundamentala- “Suveranitatea”.
Mai exact, art. 2 – “Suveranitatea”- ar ramane “ceva” la nivel declarativ, imprecis, o capcana pentru linistirea spiritelor (prin aparenta sa imperativa care isi va pierde, de fapt, sensul- respectivul articolul constitutional devenind, in realitate, generalizant).
In schimb, noul articol din Constitutie,, cuprinzand prevederi fiscale precise, fiind imperativ “cifric”, ar trebui respectat ca atare, inclusiv in materie de sanctiuni care pot fi aprobate, ca atare, prin legi.
(Pentru a nu ne ascunde dupa deget, trebuie spus clar ca multe legi, mai ales cele “strict specializate” nu sunt cunoscute de toata lumea, desi, ca principiu, nimanui nu ii este premis sa nu cunoasca legea si nimeni nu se poate prevala de necunoasterea ei in abaterile comise. Mesajul afirmatiei mele precedente este: pornindu-se de la adevarul mentionat- binecunoscut, ca fiind realitatea insasi- este logic si previzibil ca vor fi adoptate prevederi dure, redactate in sofisticatele limbaje juridico- finanantistice, de neinteles pentru nespecialisti, motiv pentru care nu li se va acorda importanta initial. Acestea vor servi “noul articol” din Constitutie, legat de fiscalitatea imperativa- astfel incat orice atitudine de revolta, sau doar critica, ulterioara sa fie contracarata prin existenta respectivelor norme si prin constitutionalitatea lor.)
Este nevoie sa precizez prin ce ar incalca fundamental (pe principiul dominoului, anuland) suveranitatea o prevedere constitutionala imperativa privind deficitul bugetar al Romaniei stabilit de “noua UE”?
Argumente sunt multe, dar voi invoca doar ceea ce este FOARTE CLAR si neinterpretabil.
A. Conform art. 2 (1) din Constitutia Romaniei (citez):
“Suveranitatea nationala apartine poporului roman care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.”
B. Conform art. 61 (1) din Constitutia Romaniei (citez):
“Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.”
C. Conform art. 65 (2) b, Parlamentul (Camera Deputatilor si Senatul) isi desfasoara lucrarile in sendinta comuna pentru (citez):
“aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat”.
Un deficit bugetar imperativ, stabilit printr-un Tratat, incalca (reduce, stirbeste) suveranitatea nationala prin aceea ca incalca unul dintre prerogativele Parlamentului care este (citez) “organul reprezentativ suprem al poporului roman”- prin care poporul roman exercita suveranitatea nationala, conform art. 2 (1) din Constitutia Romaniei.
Foarte clar si explicit:
Tratatul (fiscal sau altfel denumit- important este continutul sau) cel putin reduce (stirbeste) suveranitatea nationala care, conforn Constitutiei (citez) “apartine poporului roman”.
Poporul roman este singurul care se poate pronunta in sensul acceptarii- sau respingerii- reducerii (stirbirii) suveranitatii nationale.
Acest lucru se face prin referendum care trebuie sa prevada EXPLICIT intrebarea legata de suveranitate: “Sunteti de acord cu reducerea/stirbirea suveranitatii nationale?”.
DOAR in functie de rezultatul unui astfel de referendum, cu o intrebare explicita, pe intelesul tuturor, poate fi- sau nu- semnat acel Tratat.
Intr-o ordine conexa de idei (o alta demonstratie a faptului ca referendumul privind EXPLICIT reducerea,stirbirea suveranitate este obligatoriu):
Tratatul (fiscal sau altfel denumit- dar cu acelasi continut) INCALCA flagrant Constitutia Romaniei (am demonstrat cum- art. 2).
Chiar daca, in mod iresponsabil, acel Tratat va fi semnat de Traian Basescu (si “acceptat”, chiar si verbal- dar tot in mod iresponsabil- si de opozitie) el nu poate fi ratificat. Ar putea fi ratificat doar dupa revizuirea Constitutiei astfel incat prevederile acelui Tratat sa nu intre in contradictie cu ale Legii fundamentale.
Conform art. 11 (3) din Constitutia Romaniei (citez):
“In cazul in care un Tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei”.
Procedura de revizuire a Constitutiei este reglementata prin art. 151- (1) (2) si (3). Revizuirea devine definitiva dupa aprobarea ei prin referendum.
DAR
In cazul Tratatului (fiscal) situatia excede necesitatea revizuirii Constitututiei ulterior semnarii sale.
Iata de ce:
Intrucat Tratatul (fiscal) produce efecte asupra suveranitatii, poporul roman trebuie sa se pronunte asupra acestui fapt ANTERIOR semnarii sale de catre presedintele Romaniei.
Argumentare:
Conform Constitutiei Romaniei- art. 2 (2)- citez:
“Nici un grup si nici o persoana nu poate exercita suveranitatea in nume propriu”
si
suveranitatea apartine poporului roman, doar acesta putand sa o exercite -conform art. 2 (1) din Constitutiei.
CONCLUZIE (in privinta constitutionalitatii semnarii Tratatului- constitutionalitatea ratificarii putand face obiectul dezbaterilor doar ulterior si numai in cazul indeplinirii conditiilor constitutionale ale semnarii sale) :
- Tratatul (fiscal) poate fi semnat DOAR DUPA consultarea poporului prin referendul privind reducerea (stirbirea) suveranitatii nationale.
URMARILE semnarii Tratatului, de catre Traian Basescu, anterior consultarii poporului, prin referendum, privind reducerea (stirbirea) suveranitatii nationale:
In conditiile in care Traian Basescu, presedintele Romaniei, semneaza Tratatul anterior (sau in lipsa) pronuntarii poporului prin referendum asupra reducerii (stirbirii) suveranitatii:
- comite, in mod explicit, un act de “Tradare” (Conform Cod penal, art. 155);
-se face vinovat de incalcarea Constitutiei, art. 2 (1) si 2 (2), ceea ce atrage:
a.) suspendarea sa din functie conform art. 95 (1);
b.) demiterea sa in urma referendumului (demitere inevitabila, dat fiind nivelul extrem de scazut al increderii), conform art, 95 (3) din Constitutia Romaniei;
c.) instalarea vacantei functiei de presedinte al Romaniei- art. 97 (1) din Constitutie;
Punctul final: punerea sub acuzare a cetateanului Traian Basescu pentru comiterea infractiunii de “Tradare” (conform art. 155 Cod penal).
Aştept cu interes să apară partidul care propune asta. Deocamdată, nu văd decât un menuet pe muzica FMI, împletirea cozilor de topor măiastru vârâte de băsescu în Parlament.
Asta cu modificarea Constituţiei “punctual” pe chestiunea Tratatului de guvernanţă fiscală e doar încercarea apei cu degetul. E destul să-şi bage Satan prima copită şi Constituţia se va înroşi. Doar nu crede nimeni că se va opri la atât. Setea patologică de putere a slugilor asasinilor economici de la FMI – gaşca PDL – UDMR – UNPR -Minorităţi altele decât cea maghiară -, setea de putere a tartorului lor va duce la legitimarea trădării.
Pingback: Ciclic « Ioan Usca
@Aya
Nu sunt de acord cu introducerea în Constituție a cifrelor, indiferent de natura lor. Ca urmare, nu sunt de acord să scriem în Constituție un număr maxim de parlamentari sau o cifră reprezentînd deficitul bugetar maxim. Constituția trebuie să cuprindă principii și reguli. De exemplu, numărul de parlamentari rezultă implicit dacă se scrie în Constituție regula de acordare a mandatelor. În acest sens, cred că principiul administrativ ar trebui să stea la bază, nici măcar numărul populației, deoarece și acesta este tot o cifră, la urma urmei, arbitrară.
Revenind la tratatul fiscal, acesta, în caz că se semnează, trebuie să fie un acord guvernamental. Problema înscrierii unei cifre și nu a unei reguli generează controverse cînd vine vorba de calculul acelui indicator, dat fiind că niciodată datele economice de intrare nu au o corectitudine certă. Dacă o țară, după calcul, obține, să zicem 0.51, va raporta ea această cifră, ca să intre sub sancțiune? Sau va raporta un indicator de 0,49, umblînd la datele de intrare, că e greu de crezut că UE va avea un corp de control care să verifice toate datele de intrare ale economiilor tuturor țărilor. Prin urmare, ideea este de principiu, ca țările să aibă un deficit bugetar în limite rezonabile.
Pingback: despre bulimie | Raza mea de soare
Eu gasesc ca singura opozitie existenta in Romania – de-a lungul celor 22 de ani si nu numai, de 67 de ani – este poporul roman. Este o formatiune majoritara, dar, paradoxal, fara putere politica si tot timpul in opozitie. Lui, poporului roman, i se adreseaza politicienii cu ‘Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!” .
Ai perfectă dreptate.
Poate că va ivi – în ceasul al treisprezecelea – un conducător care să vină din popor, care-l cunoaşte, îl înţelege şi-l iubeşte. Eu nu mi-am pierdut încrederea.
Si asta din popor sa faca… ce? Cu o floare nu faci primavara! Nici cu 2 – 3. E nevoie de o miscare generala, e nevoie de multi, multi oameni cinstiti, inteligenti si pregatiti in domeniile economic, juridic, politic, care sa-si ia inima-n dinti sa intre in politica, sa se implice in “treburile tarii” , sa ceara profesionalism, sa sanctioneze coruptia, vrajeala, furtul, sa nu le mai tolereze in nici o forma. Va dura…mult …daca se va implini vreodata. Miscarea se simte din ce in ce mai mult in mediu virtual, dar asta e doar un inceput sa zic, ideologic. Miscarea in real va fi si mai inceata si mai slaba, va dura mult pana sa ajungi la o masa critica, care sa faca diferenta. E emblematica manifestatia anti-ACTA, zeci de mii pe net (5 digiti) , sute (3 digiti) in piata. Si eu zic sa nu ne pierdem increderea, dar sa fim realisti si determinati. Asta este “apostolatul” nostru.
Uite, fac o mărturisire. Cu “ăsta din popor”. Frustrată că doar critica nu schimba nimic – doar adăuga, zilnic, duşmani unul şi unul – m-am hotărât, profitând de o intersecţie a destinului, să părăsesc presa (de opoziţie) şi să intru în administraţie. În 2001 s-a întâmplat asta. Până atunci, administraţia mi se părea un parc al dinozaurilor care nu niciun chip n-ar fi vrut să-şi schimbe mersul. Cu un entuziasm demn de o cauză mai bună, am făcut. N-are rost să mă laud aici, n-am făcut nici singură şi nici n-am făcut tot ce puteam face. Dar, dacă vrei să schimbi un sistem şi chiar te străduieşti s-o faci, reacţiunea lui va fi pe măsură. În august 2004 zburam ca o surcică afară din “sistem”. Doi ani mai târziu, sufeream un infarct miorcadic care mi-a înjumătăţit puterile. Acum sunt fericită că am găsit câteva sute de oameni care gândesc, se exprimă, sunt deştepţi, sunt inteligenţi, nu pot fi păcăliţi şi nici duşi cu preşul. În 2007, când am descoperit blogurile, cred că a fost una dintre cele mai fericite zile din viaţa mea… Mi-a rămas scrisul şi familia. Şi proiectele mele, despre care unii recunosc (mai mult în surdină) că au fost ale mele. Dar n-am renunţat. Şi n-o să renunţ.
Bravo! reactiunea e normala, eu cu idealismul am ce am – poate fiindca eu m-am vindecat (?!?). Sustinerea “ideologica” din virtual e importanta, dar sa avem grija sa nu ramanem numai cu asta, sa ilustram perfect vorba “cainii latra si caravana trece”. Bravo si ca nu renunti! Bravo!
Multa sanatate,
un poporean
Mulţumesc.
Din 2005 sunt într-un fel de nesupunere civică – în felul meu de artist. Nu mă pricep să vorbesc în public – o singură dată în viaţa mea am vorbit inspirat, la Teatrul “Mihai Eminescu” din Oraviţa, şi asta din pricina teatrului care-i absolut paradiziac. Dar mă pricep să scriu, sigur, uneori exagerând, alteori fiind răutăcioasă. Cred că statul se va “moderniza” cu adevărat atunci când va “măsura” fiecare cetăţean şi va veni în întâmpinarea tuturor nevoilor lui. Nu cetăţeanul să umble cu căciula-n mână să-şi caute drepturile, ci “statul” să-l caute şi să-i spună: Uite, cetăţene X, ai următoarea problemă şi soluţia e următoarea”.
Un exemplu: Persoanele cu dizabilităţi trebuie să se prezinte în faţa unei Comisii de Handicap care, în funcţie de nşte criterii, le prelungeşte sau le anulează certificatul. Ei bine, nu o dată s-a întâmplat să văd oameni orbi sau fără memebre care vin de la 80 sau 100 de kilometri, numai ei ştiu cu ce, să-i vadă comisia. Când, ar fi mai simplu ca onor comisia să aibă un program de deplasări în teritoriu, în centrele de comună, mai aproape de oameni. Dar de ce să nu umilim boul de cetăţean? Dar de ce să nu-l punemsă lingă praful de pe ghetuţele noastre? Că doar noi îi dăm! Nu-i redăm vederea, dar măcar să-l strivim pe vierme, să fie conştient că banii lui stau în pixul nostru! Şi altele, şi altele, şi altele şi altele.
A! Şi nu mă plâng, aş mânia pe Dumnezeu. Aşa mi-a fost mie scris. Să sufăr pentru oameni, pentru nedreptăţi, pentru durerile lor…
Nu stiu daca intentionat sau nu nimeni nu vrea sa-l prinda in insectar si Vladimir Tismaneanu cu a lui PEGRA
cu care a jignit manifestantii din Piata Universitatii !
Sper ca la tine sa fie omis din graba de a scrie un articol excelent !
Subscriu in totalitate !
@ GS – statul nu va veni niciodata in intampinarea tuturor nevoilor cetatenilor – eu personal nici n-as vrea asta. Lasa cetatenii sa-si caute ei implinirea nevoilor, ca de cele mai multe ori o fac cu mult mai bine decat statul, si dependenta de stat se cultiva si ajunge sa schilodeasca. Nici nu vreau sa vina statul la mine sa-mi spuna ca am probleme si el are solutii, ca asta faceau comunistii si solutiile lor nu-mi plac. Exemplul pe care l-ai dat ma face insa sa inteleg ca parca doreai sa spui usor-usor altceva, ai vrea ca aparatnicii statului sa-i trateze pe oameni ca pe niste semeni respectabili, nu ca pe niste “viermi”. Totusi, nu pot sa nu observ o cantitate mare de idealism, mai mare decat e util/sanatos/productiv/ sa fie. In spiritul a ce spui, oricine poate cere maine sa existe echipe de medici si spitale care sa se deplaseze la sate, prin comune sau cartiere, sa interneze oamenii bolnavi, sau sa avem echipe de profesori care merg acasa la fiecare copil care are probleme de sanatate sa ii predea acasa. Asta nu se poate, fizic, nu se poate, nici cel mai bogat stat de pe pamant nu poate promite ca va veni in intampinarea fiecarui individ sa ii dea tot ce-si doreste sau la ce ar avea dreptul. E datoria individului sa isi urmareasca interesul – daca vrea – dar e iar cert ca aparatnicii ar trebui sa inteleaga ca ei sunt in slujba contribuabilului, nu invers.
Să obligi o bătrână de 80 de ani, paralizată, să vină la Comisie mi se pare, totuşi, un cinism, dacă nu un abuz.
Aşa sunt eu idealistă, asta nu pot schimba. E mult rău în lume şi pentru că trecem indiferenţi pe lângă el, ridicând din umeri. E mult rău în lume pentru că suntem singurele vieţuitoare de pe Terra care suntem obligate să plătim pentru că trăim aici. Buburuzele nu plătesc, nici leii, nici viespile, nici albatroşii.
Îmi trebuie emetiral ca să citesc ce scrie Volodea. Şi, oricum, el nu prea contează. Acuş va trece la ciorapii lui MRU – dacă n-a făcut-o deja. Aşa sunt născuţi unii, să fie slugi, naturi ancilare.
@GS – ei, asta e altceva! Intr-un sistem care isi face treaba exact, batrana de 80 de ani, paralizata, nu ar trebui sa vina la comisie, este exact un abuz. Nu stiu cum e in cazuri d-astea, dar stiu ca pentru o persoana in varsta care are Altzheimer, pentru confirmarea diagnosticului si declararea starii de incapacitate a persoanei, comisia de la IML ii face o vizita acasa, la o data pe care o stabileste cu familia. Medicul de familie trebuie sa-i faca vizite medicale acasa, exista pe langa primarie un serviciu care urmareste cazul si faciliteaza diverse servicii pentru persoana respectiva, daca serviciile sunt disponibile in camunitatea respectiva. Nu cumva si in cazul batranei de 80 de ani vine comisia acasa?
Cat despre faptul ca suntem singurele vietuitoare care trebuie sa plateasca sa traiasca pe Terra, ai dreptate! Si incepe sa fie din ce in ce mai scump, Romania a devenit o societate care traieste pe bani multi. Este o realitate si trebuie sa ne adaptam la ea. Cum? In primul rand sa fim constienti de asta, si sa gandim din vreme sisteme proprii de adaptare.
Pingback: Poveste parfumată.Parfumul unui Poem Cântec « my heart to your heart
Inca mai sper ca scapam de Traian Băsescu si vom avea alegeri anticipate.
S-ar putea că va fi mai greu să scăpăm de cinicul MRU decât de Băsescu. Băsescu ne va părea în curând un om de treabă pe lângă robotul ăsta tunat în intelectual.