Cu subiectivism…

Gabriela Savitsky.

Pseudonim literar şi bloggeristic, izvorât din numele de la naştere, “fabricat” pe tiparul Imperiului Austro-Ungar, imperiu din care pribegiseră străbunii tatei. La originea îndepărtată, în celălalt secol, un “von Zawitsky”, baron pasionat de cărţi, jocuri de noroc, femei frumoase care a risipit averea şi obligându-şi astfel descendenţii să pribegească.

M-am născut şi am crescut la Rădăuţi, un orăşel tandru de provincie, cu case desenate geometric, majoritatea “nemţeşti”, cu trei cofetării: Dalia, Macu Roşu şi Liliacul, două cinematografe: Unirea şi Flacăra, o bibliotecă grozavă, o piaţă cu căsuţe din lemn, trei intreprinderi şi Târg (un fel de iarmaroc) vinerea.

Am învăţat să citesc foarte devreme, la 5 ani. Cărţile mi-au sucit minţile şi le ţin sucite şi astăzi când nu pot suprapune perfect lumea reală cu cea literară.

Cu scrisul, a fost mai greu. Dar şi când am învăţat… Mentor, în primii ani, mi-a fost sora mea mai mare, Dorina, un om extraordinar, cred că cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat în copilărie.

Am avut o viaţă cu multe cumpene, ultima, care era cât pe-aci să mă arunce înafara viului, un infarct miocardic acut în primăvara lui 2006.

Iubesc cărţile şi copiii.

Am un fecioraş frumos şi deştept, cel mai frumos şi cel mai deştept, evident, care vrea “să se facă” primar, când creşte mare.

Îmi plac oamenii amuzanţi şi spirituali. Am exact prietenii de care am nevoie deşi, uneori, simt că nu-i merit.

Sunt pasionată de scris şi de politică.

Am publicat trei cărţi de poezie, două dintre ele le găsiţi în Pagini.

Scriu la următoarea, când, cum.

Mă străduiesc să nu fac rău, dacă nu pot să fac bine, măcar să nu vatăm sufletele din preajmă.

Header-ul (imaginea de pe frontispiciu blogului ) este o frântură dintr-un tablou al pictorului Afremov , reprezentând o vilă din Zaventem, Bruxelles. Singurul oraş european pe care am avut bucuria să-l văd live, datorită amabilităţii Corinei Creţu.