Etichete

, , , , , , , ,

dscf1896

Şi a venit iarăşi să vă depene poveşti, de data aceasta, cu numele de scriitor, Gabriela D. Savitsky.

De ce Gavrosh? Încă din copilărie, atitudinea mea războinică, vag contestatară, îi determina pe cei din cartierul în care am crescut să mă caracterizeze drept „băieţoi”. Drept să vă spun, logica mea nu e întrutotul de timp feminin, deşi intuiţia e arma mea forte. Gândirea, însă, seamănă mai mult cu logica unui bărbat decât cu a unei femei.

Las la o parte dizertaţia despre androginism şi mă bucur să vă reîntâlnesc în acest spaţiu uneori calm, alteori plin de încrâncenare, unde ne ducem luptele de idei cu arma Cuvântului. Îmi cer iertare celor care s-au speriat; am avut şi eu o hachiţă, tipic feminină. 😉

Cum nu mă pricep aşa de bine la partea „mecanică” a wordpresului, am şters blogul celălalt şi am salvat doar câteva articole pe care sper să le pun, în curând, într-o carte.

Îi mulţumesc, în mod special, domnului Preşedinte Ion Iliescu care a intuit exact ce se întâmplă şi şi-a manifestat solidaritatea şi bunătatea fără margini a Domniei Sale.

Vă rog, dacă aţi crezut vreo clipă în adevărul meu, să manifestaţi şi voi solidaritate cu Sibilla, are nevoie de ajutorul nostru. Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, Sibilla (Sfinx677) a primit o decizie administrativă de sancţionare cu 10% din salariu, pe trei luni, decizie în care i se face un rechizitoriu ca la Inchiziţie, iar printre motivele sancţionării este şi acela că a scris pe blog despre instituţia la care lucrează. De fapt, n-a făcut decât să preia articole din presa centrală, însă pentru că autorul acestei decizii nu are curajul să dea în judecată Gardianul sau Cotidianul, Ziua sau vreun post de televiziune, a găsit cu cale să sancţioneze pe cineva care a preluat aceste articole, care îi este mai la îndemână, asupra căruia are posibilitatea de a manipula instrumentele de presiune, conducând într-un mod arbitrar şi dictatorial instituţia aferentă.

România este, într-adevăr, o ţară eminamente coruptă. Iar marea corupţie este de fapt, rezultanta micii corupţii, care se bazează pe clanuri întregi angajate în servicii publice, plătite din banul contribuabilului. Bugetele locale se adună din impozitele tuturor cetăţenilor care lucrează şi aceste bugete se varsă, cu dedicaţie, în buzunarele câtorva membri ai unei familii, sau ale unui clan. Solidariatatea lor în faţa oricărei încercări de a-i da în vileag şi de a-i opri din furtişaguri şi nevolnicii, e un monolit. De aceea strigătul ei de disperare în oceanul tăcerii şi consimţirii are veridicitate şi forţă. Pentru că, informaţiile dintr-o instituţie publică sunt publice!!! Propunerea mea este să iniţiem un proiecte de lege prin care să definim clar interdicţia expresă ca într-o instituţie publică să nu poată fi angajate rude de gradul I, II şi III. Cred că poate fi un pas ca România, ca Statul român, să înceapă să funcţioneze.