Etichete

, , , , , , , , ,

Nu ştiu din ce pricină, clasa politică de la noi (cu o mică şi notabilă excepţie, care nici ea nu e integră) a hotărât să se sinucidă în public.

Toată această vânzoleală urâtă, întreagă această atmosferă de talcioc colţ cu berărie ne aruncă în plin vodevil. Nu ştii dacă să crezi sau să-ţi faci cruce apăsat, ori să izbucneşti în râs.

„Nu e prost cine cere, e prost cine dă” spune o veche vorbă populară. Preşedintele nostru şi-a scos din debara recuzita de preşedinte şi ni se prezintă acum mai curat decât serafimii şi mai heprihănit decât heruvimii, marele împăciuitor, Imparţialul şi Eminenţa Echilibrului.

Nici bine nu se va încheia ceremonia de investitură a acestui guvern sinistru, machiavelic, obţinut în pisoarele restaurantelor din Bucureşti, cu o mână pe şliţ şi cu cealaltă pecetluind înţelegerea, şi masca Marelui Imparţial va cădea. Parţial. Pentru că nu-i trebuie animozităţi pe drumul obţinerii celui de- al doilea madat. A anihilat, ţinând în mâna la vedere granulele cu proteine şi în cealaltă, la spate, juvăţul.

Cei pe care-i vedeţi acum defilând victorioşi absolviţi de flagmele în care se scăldau până ieri, prin sărutul iscariotean, sub stidardul „foamei din teritoriu” îşi semnează propria sinucidere.

Dacă există un superlativ pentru greaţă, acesta poate fi atribuit impresiei pe care o lasă echipele de politicieni negociatori care cântă acum prohodul tinerei noastre democraţii, după ce mai întâi au siluit-o barbar.

Anunțuri