Etichete

, ,

peisaj_marin

Şapte peceţi

Am închis inima cu şapte lăcate

Şi drugii de fier i-am pus curmeziş;

Şapte peceţi plumbuite, pătrate

Şi-o uşă cu gratii, cu fierul ponciş.

Nu vreau să audă nimica de-afară,

N-o las să se uite prin geamul murdar.

O dezleg câteodată, numai spre seară,

Jumătate de oră,

Şi-atunci plânge amar.

Nu vreau să iubesc,

Nu sunt vie! Nu-mi pasă.

Degeaba îmi spuneţi că asta e tot.

O inimă sunt, încuiată în casă,

Şi nu mai am cheia

Iar ivăru-i mort.

Ce-i bună iubirea într-o lume de ghimpe,

Cu gheara albastră, arcuită viclean?

Pe cine-a salvat? Cui i-a dat să trăiască?

Iubirea-i o toană, visare în van…

Stau pe dealul acesta cu ochii la cer

Fânul miroase cum mama demult.

Am trăit ca o piatră aruncată în ger.

Să mă las să fiu vie niciodată n-am vrut.

Anunțuri