Etichete
Alberto, alegeri europarlamentare, Anca Chiser, Andrei, Caius, Campionatul de clickuri, cazaci, Chinezu, Corina Cretu, Crina, Critica ratiunii practice, Crititca ratiunii pure, Darius Filip, demonstratie chinezi, El Greco, Grande Place, Grote Markt, Hans Gert Poettering, Ioannis Kotzapasis, Isabellelorelai, Ivan Uska, Kant, lista candidaturi europarlamentare, literatura, Maria Barbu, Marieta, Oana Stoica Mujea, Pireu, Prolegomene, relatari fanteziste, Rue de Chair et Pain, Rue de la Tete d'Or, Satu Mare, Sfinx, sibilla, Siegfried, sportlocal.ro, Taras Bulba, Turcia, viata asa cum e, Zelist
În timp ce grupuri de câte două sau trei persoane se îndreptau, vorbind tare, râzând şi gesticulând în stil propriu românesc spre Grande Place, Corina ajunsese deja la restaurant şi dădea, amabilă şi fermă în acelaşi timp, ultimele sugestii privind meniul grupului care urma să sosească.
Ioannis Kotzapasis o urmărea atent şi îndatoritor fără să fie agasant, şi îi recomanda variantele pe care le considera plauzibile pentru grupul pe care i-l descrisese doamna parlamentar.
– Da, specialitatea casei, aşa cum spuneţi dumneavoastră, e foarte bine. Dar să le puneţi porţie dublă la fiecare, să … să se familiarizeze mai bine cu bucătăria grecească. Să nu le daţi prea mult de băut, vă rog. Şi, acum n-am ce să fac dar trebuie să vă previn, să fiţi atenţi că ei mai vin cu băutură de-acasă, de-a lor… Îmi pare rău că trebuie să spun asta, dar unii dintre ei… ştiţi, n-ar trebui să bea.
– De ce, doamnă dragă? Ce se-ntâmplă?
– Ei, am mai văzut nişte relatări pe bloguri – astea sunt un fel de jurnale pe internet – că atunci când beau unora li se întâmplă tot felul de … drame. Un bărbat din Timişoara, de exemplu, s-a îndrăgostit de o femeie din Satu Mare şi a plecat cu bicicleta până la ea, îndemnat de nişte amici cu care obişnuia să bea…
– όμορφος ερωμενη (frumoasă doamnă), când eram tânăr, la Pireu unde am crescut, şi eu m-am duc cu bicicleta 200 de kilometri, s-o văd pe draga mea… Nu e nimic rău în asta. Să faci sacrificii din dragoste… Ba e chiar înălţător!
– Ba da, domnul Ioannis, e rău, că a păţit tot felul de … întâmplări nefericite. A fost şi arestat, până la urmă, din cauza unei confuzii.
– Cum? La dumneavoastră îi arestează pe cei care iubesc? Asta e grav, asta e grav, spuse Ioannis gânditor şi clătinând din cap a dezacord. Am înţeles, nu le dăm foarte mult de băut. Totul va fi perfect, să nu vă faceţi probleme.
– Şi aveţi un băiat care cântă, parcă. Ştiţi că noi suntem aşa, mai latini, mai aprinşi. Una – două ne vine dor de cântat. Mai ales una dintre bloggeriţe, n-are voce dar nici nu-i pasă. Ea e fericită să cânte.
– Lăsaţi, că o „acoperă” Alberto al nostru, vorbesc eu cu el. Şi Siegfried.
– Şi … nu ştiu cum să vă spun… Nu aveţi un salon mai izolat, aşa, mai retras? … Să nu fie deranjaţi, să nu se simtă stingheri stând împreună cu … ştiţi, să fie ei de ei.
– Ba da, cum să nu! Eliberăm sus, avem un salon mai mare… Nu e încălzit, că nu-l prea folosim, dar…
– Şi încă ceva… Să nu vă supăraţi. Dacă trebuie, plătim suplimentar; aş vrea să poată fuma. Dacă fumează, se îmbată mai repede, nu trebuie să bea aşa de mult… îşi zise Corina ca pentru ea.
– Nu vă faceţi nicio grijă, se rezolvă, stimată doamnă. Clientul nostru, stăpânul nostru!
– Bine. Contez pe dumneavoastră. Mulţumesc mult. Vă las acum, mă duc să-i întâmpin, mâine am „grup”, adică sunt într-o comisie şi trebuie să mă trezesc mai de dimineaţă.
– Doamna Corina. Vă rog ceva. Dacă vor să mai stea după ce plecaţi dumneavoastră, când o fi, să-i lăsaţi. Că ne descurcăm noi.
– Da, îi las, cum să nu-i las? Numai să le cereţi banii când le aduceţi consumaţia.
Cum trecuse binişor de ora 7 iar grupul încă nu apăruse, Corina ieşi din restaurant pe uşa care dădea înspre Grande Place. Apelă de pe mobil numărul lui Andrei şi, în timp ce aştepta ca acesta să răspundă, îşi aprinse o ţigaretă. Andrei răspunse de-abia la al treilea apel prelung iar în receptor se auzeau doar nişte strigăte violente şi scandări.
– Andrei? Unde eşti? Ce se-ntâmplă cu grupul, spuneai că vin la 7?… E 7 jumătate şi niciunul nu a ajuns…
– Corina!… Alooo! … Corina!… Nu se aude nimic! Nu te aud! Dacă reuşim, ajungem la El Greco. Vorbim acolo! Nu se aude nimic, e un vacarm de nedescris. Nu ştiu ce e, e o demonstraţie. Sper să nu fie revoluţie.
„Cine ştie pe unde-mi umblă băieţii ăştia şi cine ştie ce-au făcut dragii mei românaşi din grup… Sper că nu s-au apucat de revoluţii pe-aici. Deşi, cu Vania şi cu Sibilla… şi cu Gavroş… şi cu Anca… şi cu Isabelle… şi cu Chinezu… De Crina şi de Oana ce să mai vorbesc… Abia l-am scăpat pe domnul preşedinte Poettering din unghiile lor. Ce idee neinspirată am avut să merg la Bruges să le recuperez de-acolo. Pe de altă parte, nu puteam să le las că le arestau. Şi p-ormă, alte dandanale, să le scot pe cauţiune. Of!… Ce grup mi-am adunat şi eu! A tunat şi i-a adunat! Parcă Darius e ceva mai paşnic şi mai normal. Dar, parcă poţi să fii sigur de ceva? „
În timp ce Corina monologa fumând în faţa restaurantului El Greco, de pe străduţele laterale afluiau spre Piaţă sute de manifestanţi, purtând pancarte şi scandând. De pe Rue de Chair et Pain înainta un grup numeros de chinezi care ocupau întreaga stradă, ca un puhoi ce mătura totul în cale. Chinezii scandau în limba lor ceva, şi aveau pancarte roşii pe care literele albe păreau nişte hărţi ale unor oraşele din Turcia, cu străzile aşezate după capriciile unui hazard pur.
Pe pancartele pe care le agitau ameninţător prin aer scria:
巴西地方体育法庭生财有道球队比赛迟到要掏钱-搜狐体育
Corina opri pe unul din manifestanţii care intrau în piaţă, că trăsături amestecate de chinez şi alb şi-l întrebă, în engleză:
– Ce se întâmplă? Ce manifestaţie e? Ce revendică conaţionalii dumneavoastră? Ştiţi, eu sunt europarlamentar şi … aştept un grup de colegi din România, să nu fi păţit ceva…
– Dumneavoastră sunteţi Corina Creţu? Ne-a spus Chinezu că îi aşteptaţi! Facem o manifestaţie de susţinere a site-ului lui. Să ştie întreaga lume, civilizată sau nu, că noi ne susţinem rudele când întreprind ceva lucrativ.
– Şi Chinezu? Şi ceilalţi? Unde sunt? întrebă Corina îngrijorată.
– Sunt în mulţime. Mai e o contra-demonstraţie, împotriva unuia… Nelăcuibil, sau nu ştiu cum. O să fie vărsare de sânge!
– Nelinkuibil… Dar ce-or fi având de împărţit, Doamne apără şi păzeşte… Au venit la Bruxelles să se războiască. Parcă nu le-ajunge internetul. Cât de violentă a devenit lumea… Înseamnă că întâlnirea de la El Greco e compromisă. Mă duc înăuntru. Vin ei până la urmă, când or obosi şi-or flămânzi.
Într-adevăr, de pe Rue de la Tete d’Or înainta o mulţime de cazaci cu făclii în mâini, alergând şi umplând aerul de strigăte. Îmbrăcaţi în superbele lor costume tradiţionale căzăceşti, cu cuşme rotunde pe cap, păreau coborâţi dintr-un tablou de epocă. Strigătele lor erau încă şi mai crâncene.
Pingback: 巴西地方体育法庭生财有道球队比赛迟到要掏钱-搜狐体育 « Picătura chinezească
he, he. Chinezule, deci ştii chinezeşte…
S-a prins că-i vorba despre el. Sperăm să înţeleagă şi româneşte, aplicând toate instrucţiunile primite cu acel prilej… Altefl, două milioane de cazaci sunt gata să treacă Milcovul!
凉爽的
😀
Aşteptam cu interes continuarea, cu toate că sunt un pic „pe dinafară” şi nu cunosc personajele. Oricum, savurez de fiecare dată lectura…
Deci, asta este adevarul, eram singura persoana normala si fara un trecut patat, din grupul ala.
Aşa credeam noi pe atunci. Între timp, s-a aflat totul!…
Ioi, tocmai Darius parea ala normal? Vorbim de acelasi Darius care a venit cu sandviciul din SM, crezand ca are in buzunar servetele umede? Ntz, Ntz… 😀
Eu am picat acolo de fazanitza, ca nu stiu cine, ce si de ce, dar imi place totusi, asta pentru ca numai Gabi stie sa spuna chestii ciudate intr-un fel atat de placut incat nici nu-ti dai seama daca te doare!!!
@ Tuturor,
am fost la Ziua Apelor Romane. Cred si internationale, nu mai stiu sigur ca s-a baut: Cinzanno, rachie, vin rosu si alb, bere. S-a si mancat si s-a si „giucat”. Asa ca va raspund maine. Ma bucur ca v-a placut. M-am gandit sa public o carte cu treburile astea, daca tot le-am inventat si v-au placut.
P.S. De fapt, ma dusesem pentru altceva la Lugoj, dar n-a fost… Asa ca… m-am ales cu apa minerala. 😀
Servus!
Chinezi, cazaci… cosmopoliţi… O nebunie de poveste. Sau i-as putea zice reportaj?
Numai bine!
Pingback: Sport şi muzică « Ioan Usca
Puşchea pe limbă,
că bine zici 😀
Cristian,
ca unui fidel cititor şi vizitator al acestui blog, mă gândesc la un premiu. 🙂
Darius,
până la acel moment, da. Dar urmează episodul Suzana, unde te vei compromite într-un mod scandalos… 😀
Oana,
Darius s-a prefăcut c-a uitat de acel sandvici. De fapt, îl ţinea în buzunar în ideea că îi veţi mânca voi (adică tu cu Crina) platourile… Ceea ce s-a şi întâmplat. Bietul Darius, n-a apucat să mănânce nimic.
Maria,
am urmărit doar să te scot din cochilie…
Evident, am şi vorbit de tine. În contextul tabloului pe care l-a găsit Anca Chiser într-un restaurant. Apreciativ.
Poate alţii să fi vorbit prostii, nu ştim.
Flavius,
sinceră să fiu, la început a fost un joc. Să dezamorsez tristeţea revenirii „acasă”, în patria noastră dragă şi vraişte ocârmuită prost şi furată la sânge. Când te-ntorci din stăinătate (din Europa civilizată, în cazul nostru) ai impresia că ai călătorit în timp. Îţi trebuie câteva zile să te reacomodezi cu stridenţa, mojicia, mitocănia, violenţa, agresivitatea fragmentelor de patrie. De la aeroport te întâmpină „piraţii”. Numai că nu te aruncă în taxiuri, cu forţa. Cerşetori, copii beţi care umblă trişti în jurul aeroportului. Totul e murdar, coclit, zdrenţuit. Ici-colo cîte o pată de spoială.
Aşa că, aceste scrieri prin care încerc să menţin grupul în Bruxelles, au rolul unei mici magii. Dacă îmi reuşeşte, numai voi, cititorii, ştiţi.
Lucia,
au sosit cărţile!!! După ce studiem „cangurii lipsă” îi descriem. Poate chiar în contextul acestor relatări.
Îţi mulţumesc. Am o tresărire a inimii, bucuroasă, de câte ori un semen al meu se ţine de cuvânt. Înseamnă că nu e nimic pierdut.
Weekend liniştit îţi doresc!
😀 Imi place foarte mult colectia de relatari „obiective”!!! N-am avut timp sa le citesc, dar azi le-am reluat de la prima, cred ca mi-am intins ridurile pentru urmatorii 20 de ani 🙂
(PS – va multumesc pentru banner!!!)
Am impresia ca n-ai primit e-mailul de la mine sau ca explicatia mea ti-a parut incalcarea unei promisiuni. N-are rost sa ma scuz ca sa ma acuz dar pot sa-ti spun ca pe mine admonestarile aluzive, chiar si cand sunt nedrepte, ma mobilizeaza. Deocamdata e o mobilizare fara tinta precisa. Ma relaxez si-i gasesc o tinta potrivita. Te tin la curent. Cum stai cu invatarea limbii engleze?
Ceea ce pare de neeinteles este nerealismul admiratorilor d-lui Nastase care se incapataneaza sa vada numai o anumita secventa din evenimentul fluid cu acest nume. Din acest motiv refuza sa vada ce oportunitate de (r)evolutie ar fi pentru individul Nastase un post in afara Romaniei pe care s-ar putea face util si remarcat (teoretic cel putin) prin calitatile sale native si mai ales prin aceea ca acolo s-ar putea elibera de imaginea sa, care in Romania i se integreaza organic si care-l face aici inutilizabil pentru orice functie de comanda si decizie. Chiar nu intelegeti ca Nastase nu are cum sa fie in viitorul apropiat presedinte sau prim ministru si ca daca in mod accidental / magic ar deveni, asta ar fi, daca nu o catastrofa ar fi cel putin/mult o perioada confuza si pierduta pentru orice progres? Chiar nu intelegeti ca incapatanarea sa orbeasca de a accede la aceste pozitii (sau de a pretinde formal asta) este cel mai solid argument pentru prelungirea domniei si influentei lui Basescu? Nastase aspira la astfel de variante din cateva motive care nu fac parte din solutie: inertie(…), teama(…), orgoliu(…). Calitatile pe care se incapataneaza unii sa i le vada, promoveze si… exagereze sunt doar o parte din ceea ce inseamna „Nastase”. Priviti-l si din profil. Profilul nu corespunde. Presedintele nu este o persoana ci un model care include imaginea sa si reactiile afective pe care le declanseaza publicului, precum si „puterea” cumulata a celor dispusi sa-l ajute sau sa-l incurce. Pe cine ar putea conta un presedinte Nastase? Cum i-ar putea infrunta pe toti cei care nu-l vor presedinte? Cum s-ar putea sustrage Nastase propriilor resentimentelor si dorintelor de revansa pe care le-a acumulat de la debarcarea sa si pana acum? Ce energie i-ar ramane apoi pentru treburi? Nastase nu are capacitatea lui Basescu de a trai din conflic si contradictii si acesta ar fi contextul daca ar deveni (repet PRIN ABSURD) presedinte. Incapacitatea de a trai in sau din conflict este un handicap major pentru Nastase acum si in general o buna premisa pentru alunecare spre dictatura si LINISTE. Basescu (acuzat complet aiurea de tendinte dictatoriale) s-ar plictisi teribil daca ar trebui sa fie dictator. Nastase nu. Dar chiar daca si aici, la acest capitol, s-ar face inca un semn magic asa incat „adversarii si adversitatile” de la ultimul manelist din tara si pana la elitele intelectuale si politice care-l detesta pe Nastase ar pune batista pe tambal tot nu-l l-ar transforma asta pe Nastase intr-un candidat potrivit pentru o functie oupata prin vot popular. Birocratul Nastase nu are calitatile necesare pentru asta. Promovarea sa pentru trecuta candidatura (aproape impotriva vointei, stiintei si constiintei sale) a fost o solutie de conjunctura prin care varjitorul Iliescu aproape ca a reusit un transfer de imagine si popularitate. „Aproape ca” era maximul posibil. Acum ca „modelul Iliescu” e istorie, iar „modelul Basescu” e actual ce sanse ar putea avea Nastase care n-a fost niciodata o instantiere a unui „model politic” valid? Singurele modele politice reale pe care le-a avut Romania dupa Ceausescu au fost Iliescu si Basescu. Iliescu a incercat sa faca si in mare parte a facut in politica acelasi lucru ca si Ceausescu dar cu duhul bladetii (partid unic, 82%, liniste in tara, despotism luminat, popor „sincron”, Iliescu apare soarele rasare). Pauza de trista amintire „Emil de Constantinescu” a fost doar rezultatul spaimei lui Iliescu din cauza procentelor lipsa pana la unanimitatea specifica lui Ceausescu. Acum, slava Domnului modelul Iliescu este iesit din uz. Modelul Basescu a rupt contractul de continuitate al comunismului fara a reusi sa-l inlocuiasca cu un echivalent oarecare. In interactiunea dintre Basescu si sistem s-a creat o falie in societate care polarizeaza total tara de jos si pana sus in doua tabere de forte apropiate. Asta inseamna instaurarea concurentei in politica (si in politic) si schimbarea rdicala a sistemului. Ne detestam unii pe altii, ne scuipam, ne injuram, dar ne si controlam astfel. Este nevoie e inca un mandat al lui Basescu pentru a consolida aceasata polarizare sociala si politica ce le pare atat de nefasta celor care au reflexul partidului unic. Avem nevoie de doua tabere ireconciliabile (realmente ireconciliabile) care sa acceada la putere pe rand si sa se controleze in mod real fara menajamente. Basescu e pe cale sa reuseasca aceasta revolutie cu ajutorul nepecupetit al sistemului si al dusmanilor sai de moarte. Ce traeaba ar mai putea avea Nastase in toata scena asta? Nici macar intoarcerea la epoca Iliescu n-o poate garanta. Viitorul presedinte al Romaniei va fi Basescu sau cel mult constantinescul său (in persoana lui Mircea Geoana) dar in nici un caz Nastase. Nastase daca ar fi lucid si dornic sa ramana in istorie altfel decat nepot al bunicutei Iliescu (si a altor matusi) ar trebui sa se orienteze si sa dedice unei cariere internationale in care sa-si dovedeasca talentul, abilitatile si competentele (daca poate). Asta l-ar scoate din inertia in care se zbate acum, i-ar salva orgoliul si iar alina spaimele. Ceva ma face sa cred ca dl. Nastase himsef nu se cred in satre de performante notabile in arena internationala. Domnia sa se simte mai bine ca si continuator al lui Cozmanca in PSD.
Si apoi, in cazul foarte probabil in care Basescu nu va mai candida (in ultima instanta), Geoana n-ar fi o varianta chiar asa de proastanaca la presedentia Romaniei pentru perioada marii crize din urmatorii 5 ani. La urma ormei este nevoie de un tampon de trecere de la involburata era Basescu spre altceva mai bun si mai inalt (sic).
Superb !
Singura me ” reţinere ” estem : trecutul meu nu e pătat ci, scăldat în sânje… unde buba era gaşca me de partizani???
Haoleoooo…zici şi ce chetă făcui în puterea nopţii să poci cumpăra coţchele alea de ţucăr.. ? 😉 :))
Sibilla
P.S.Înduraţi-vă şi trimite-ţi coduri de bannere, voi puneţi io n-am chestiile codificate, ori trimiteţi , ori spun tot ! Deci, se vrea sau nu se vrea, hm ?
Deci…combinatiile chinezo-ruse-bruxelleze…absolut GENIALE! Evident, si obiective! 🙂
Cu povestioarele tale, Bruxelles-ul pare mai insorit 🙂
Ti-am spus ca esti grozava?
Sibilla,
azi nu stau la comp pen’ca fac cozonaci. Te asteapta niste canguri fara canguri la mine-n casa, de la Lucia Verona. Daca iesi in targ, vino sa-ti iei cangurii ca mi-au distrus mobilierul. 😀
Bannere contra cotzche.
ce poate face frica de Pizdrinţi şi diamante 😉
numai la tine se pot transforma toate-n minunăţii
să facă Cristian, pe care vrei să-l premiezi, un pas în faţă 😆
să-l cunoaştem şi „să-i prezentăm personajele” reale, nu de alta dar să nu se aleagă cu vre-un şoc bietul om 😆
Meta,
nu, n-am primit. Nu pot să învăţ limba engleză aşa… pur şi simplu. Cartea de care zici ar fi putut fi o motivaţie.
Cella,
de ce ţi-e frică, nu scapi 😀
Vin la rând şi Pizdrinţii.
Vin, curând. Să vină un pic de vacanţă, concediu, ceva.
Teo,
recunosc, şi eu mi-am zis în sinea mea: „eşti dată-n p**** mă-sii! Aşa ceva, nu-i trecea nici lui Fowles prin cap”. Dar mi-a trecut repede. Am o satisfacţie extraordinară când scriu şi „simt” că-mi iese.
Nu voiam neapărat să-i fac publicitate Chinezului, aşa a venit şirul povestirii. Nu am gândit deliberat. Scriu şi ideile vin…
Îţi mulţumesc, să ai o duminică fericită.
Adina,
cu ridurile, cred că-i mai mult un alint… 🙂
Mă bucur că ai avut o lectură generoasă.
Da, mi-au plăcut nespus papuceii, mai ales că am avut şi eu în copilărie o mulţime de ei, am purtat chiar şi-n liceu pantofiori cu baretă. Acuma cred că nu mai merge.
Şi eşti un talent, ceea ce-i cu adevărat remarcabil. Numai că atunci când eşti tânăr nu prea ştii la ce foloseşte. Dar vei afla, sunt convinsă.
Chinezu’ merita publicitate din cand in cand!
Mai ales facuta de oameni ca tine, cu inspiratie.
Si tu sa ai duminica minunata! Sper sa iasa soarele… macar un pic.
Teo,
eu ştiu de ce nu mai iese soarele.
meta,
e ales aleator, da.
Nu-mi mai trimite cearceafuri kilometrice despre A.N., nu cred că mai ai ceva nou de spus în privinţa asta, îţi ştiu părerea.
Uiţi că suntem cu toţii în mâna lui Dumnezeu. Nu tu o să-i faci dreptate sau o să-l stigmatizezi pe acest om care nu ţi-a făcut nimic. Dumnezeu va alege ce e de făcut.
Pingback: Balerina Benetton « Ioan Usca
Ti-am dat si eu un click de ajutor.. 🙂
Ion Dascălu,
Mulţumesc. 🙂 Cred că îl ajutăm mai bine pe Vania…
Ma intreb: oare pe Chinez si pe Vania i-au impresionat primirea conationalilor lor? O seara minunata!
Nea Costache,
eu zic că aşa o primire poate impresiona pe oricine.
De fapt, şi cazacii şi chinezii îşi manifestau solidaritatea unei cauze nobile şi salutau prezenţa augustelor feţe în ţara gazdă 😀
Buna, Gabi. Am si eu o rugaminte, sper sa ma poti ajuta. Am vazut la multi pe blog….acel blogroll(care-l ai si tu). As vrea sa-l atasez si eu, poti sa-mi explici pasii?? O saptamana frumoasa iti doresc!!!Astept raspunsul tau si multumesc.
P.S. 🙂 poti muta comment-ul la spam.
Pingback: Argumente « Ioan Usca
Mihaela,
te-am pilotat un pic pe mail. 🙂
No problem, Gabriela. Nu ma deranjeaza!!!
Sa ai o zii buna !!! Cu drag, Mihaela.
Meta,
citindu-ţi mesajul, nu pot să nu constat că ai dreptate. Adrian Năstase ar fi mult mai util României în calitate de comisar european la Bruxelles, decât în ţară, de pârât plimbat pe la DNA. Am câştiga şi noi şi ar respira şi dumnealui. Totuşi, în gloata bezmetică şi uneori grobiană (cum se-arată de-o vreme a fi PSD-ul), Adrian Năstase face o vizibilă notă discordantă, fiind mai mult un aristocrat. S-ar vedea şi Geoană scăpat de „sula din coastă”.
Pingback: Patruzeci de mucenici (VI) « Gabriela Savitsky