Etichete

, ,

doina

Prelucrarea fotografiei iniţiale, din 19.04., este opera lui Ciprian Burcovschi. Eu zic că e priceput. Foarte priceput.


Ştiu cum e să ai 10 ani şi să nu-şi amintească nimeni din întreaga familie că e ziua ta. Să aştepţi o zi întreagă un semn mic, secret, că şi-a amintit mama şi o face pe misterioasa, dar va scoate din dulap o rochiţă sau o pereche de sandale.  Sau o carte. Seara, să adormi suspinând în pernă, plângând indiferenţa celor din jur. A doua zi să le poţi reproşa cu răutatea curată proprie doar copiilor, ca o ploaie ropotită de vară. Mai târziu, mult mai târziu să înţelegi că grija lor pentru pâinea zilnică, pentru cele trebuincioase traiului era mai mare decât orice bucurie trecătoare a unei aniversări. Din cauza grijilor, uitau şi de propriile lor aniversări.

Ştiu cum e să ai 18 ani şi să-ţi închipui că ai devenit adult. Iar într-un singur ceas să ţi se schimbe, printr-o tragedie evitată parţial, cursul destinului.

Ştiu cum e să ai 30 de ani şi să porţi în pântecul rotunjit cât o minge de fotbal, un copiluţ atât de dorit încât e egal cu fiecare suflare a ta. Fiecare mişcare a lui să mişte întregul univers, până la cea mai îndepărtată în timp stea.

La 33 de ani, tot în aprilie, să intri pe Poarta Regală. Să iubeşti cu o putere nemăsurată, care mută munţii din loc şi schimbă dimensiunile invizibile ale lumii.

39 i-am împlinit în Clinica de Cardiologie de la Timişoara, era cât pe-aci să nu-i împlinesc.

Am auzit de multe ori că o femeie devine femeie la 40 de ani. Anul care a trecut, am tot spionat miracolul… Nu ştiu încă despre ce e vorba.

Am încercat o similitudine între floare şi femeie. Dacă o forţăm un pic, similitudinea funcţionează. Să luăm, de exemplu, o piersică. Piersicul înfloreşte printre primii înfruntând răcoarea pragului dintre anotimpuri. Floare precoce, roz şi parfumată, îţi bucură toate simţurile. Văzul, cu rozul ei ireal. Mirosul, cu parfumul ei idelebil.

Lepădând petalele şi trecând înspre fruct, nu mai seamănă cu nimic. E ceva la care nu merită să te uiţi. Când ajunge în crudul fructului, înainte de coacere, are pulpa tare, pietroasă, amaruie şi acră în acelaşi timp. Poţi să le culegi şi nepârguite, să le adaugi sirop de zahăr, să le fierbi şi să faci un fel de compot (chisăliţă). Mai degrabă cu prunele se poate face o asemenea operaţiune.

În pârg, piersicile au şi dulceaţă, şi savoare şi căldură şi o aromă specială. Au gust de soare.

Aşa cred că ar trebui să fie şi o femeie la 40 de ani. Sau la 41?

Eu tot aştept prefacerea.

Îi mulţumesc Corinei pentru urări. Şi Mihaelei de asemenea.

Mă bucur că am reuşit să împlinesc 41 de ani şi acum, dacă tot trebuie să mă maturizez (aşa zic canoanele, nu?) poate că ar trebui să vă promit că mă voi ţine de scris. Dacă mă ajută şi destinul.

Să aveţi un Paşte însorit şi luminat!

Iar e să reuşesc să trec cât mai multe praguri. 🙂

Anunțuri