Etichete

, ,

Suflete,
Greu de-atâtea ipoteci
Pe iubiri străvezii,
Pe alcooluri, orgii,

Pe îmbrăţişări fugare şi reci…
Ce mai faci, prinţul meu diafan, nestemat,
Rătăcit prin hrisoave fantaste?,
Smuls din miezul tandreţii, bărbat,
Cine-ţi dezleagă cabala privirii măiastre?

Am urcat într-o zi într-un pom interzis
Cu o raniţă plină de foame.
Ce-am făcut, nebunatici, cu rodul promis,
De-am stârnit zeul rău din icoane?

Am ornat un destin alungit, irizat,
Cu o notă pe-o clapă perfectă,
Un pian şi-a uitat râsul dezacordat
Între noi, ca o ploaie defectă.

Înaintăm printre acorduri mov.
Am ars egali în genele luminii.
În care crâng ne-aşteaptă heruvimii?
Pe care stradă va fi stat Rahmaninov?

 

Anunțuri