Etichete

, , , , , ,

Sunset On A Filed, Resita, April 2007

Soarele se întinde peste pământ

ca un ort

lipit de ochiul de mort.

Am un ceas de aur în inimă,

Azi îmi arată amiaza.

Are acele perfect suprapuse.

Nu mai ştiu care-s eu şi care e treaza;

nici câte zile sunt duse.

Ziua se-ntinde amorfă până în veac.

Eu stau ca un pom de cristal în zăpadă.

Am vrut o poveste,

Am uitat-o şi n-a mai fost scrisă…

Dragostea mea mă prinde de mână

numai în vis.

Niciodată n-a stat cu mine la masă,

Nu ne-am plimbat fără ţintă,

Nu am râs fără rost,

N-am privit cum se-ntinde apusul,

cu dorinţa aprinsă…

„Nu se poate trăi fără dragoste”

au zis înţelepţii cu ochi de lumină.

De ce ne-ai lăsat în Grădină?

Ce-ai folosit, Doamne,

Când oasele, de neiubire,

Ni s-au albit?…

Anunțuri