Etichete

, , , , , ,

Nu pentru că radiourile din țară și de aiurea au în desfășurător o revistă a blogurilor. Nici măcar pentru că televiziunile fac și ele – când și cum  – referire la postările vedetelor (am numit aici oameni politici, VIP-uri din audio-vizual sau scriitori importanți).

Nu răsfir aici evantaiul blogurilor. Există bloguri ale căror tematică acoperă tot registrul acțiunii umane, de la bucătărie la sex, de la analiză economică la vizionarism. Mărturisesc că această explozie a comunicării m-a întristat la început pentru că nu există vehicol mai ușor de cârmit și de stăpânit și nici armă mai perfidă și eficientă decât Cuvântul. Iar folosirea lui în miliarde de conjuncturi riscă să-l banalizeze. Experiența bloggeristică mi-a și confirmat dar mi-a și anulat ipoteza.

Sigur, comunicarea în orb nu este nici atât de plină de nuanțe cum este comunicarea directă dar nici atât de uzurpatoare.

Îmi pare nespus de rău că îmi lipsesc și timpul și dispoziția pe care le-am avut la început pentru scrisul pe blog. În locul acestor semne – formate din combinațiile lui zero și unu – punem viață, e adevărat. Tot între zero și unu și viața.

Am ținut să vă salut ca să știți că sunteți importanți pentru mine și că vă respect sentimentele – virtuale, desigur-, apreciez  răbdarea voastră și mi-e dor de voi.

Mă pregătesc să plec la mare. „Mă pregătesc”, e un fel de a spune. N-am mai fost din ‘ 87; atunci, într-o minunată tabără la Năvodari. N-am cerut acordul medicilor. Mai sunt câteva chestiuni organizatorice. La întoarcere promit să vă scriu așa cum v-am obișnuit în vremea „relatărilor obiective” și voi continua Povestea Filomelei Pizdrintz. Cum am declarat, iată, public, nu mai pot da înapoi.

Anunțuri