Etichete

, , , , , ,

Sînt istovit, şi-n tihnă voi să mor

decît să-l văd slăvit pe ticălos

iar pe sărman de rîsul tuturor,

să văd tăgăduit pe credincios,

pe vrednicul de cinste, oropsit

şi pe femei batjocorite crunt,

pe cel făr’ de prihană, pedepsit

şi pe viteaz răpus de cel mărunt

şi artele sub pintenul despot,

să văd prostia doctor la deştepţi

şi adevărul „vorbă de netot”

şi strîmbul poruncindu-le la drepţi:

mă uit scîrbit la tot şi … Bun rămas!

Dar dacă mor, iubirea-mi cui o las?”


(Traducere: Mihnea Gheorgiu).

Nu am găsit varianta pe care-o căutam, pe care am „respirat-o” mai demult, pe care-o aveam scrisă pe zid în camera mea… „Sătul de tot aştept zăbava morţii/Să nu mai văd calicul alungat/ Şi pe nemernici veselind cu toţii/ Şi purul crez din teamă renegat (…)” Mai departe nu mai ştiu…

Eu zic să renunţaţi şi să vă „retrageţi ambasadele” pentru că mi-e prea silă să scriu şi n-o să scriu. N-am şters blogul acesta dintr-un singur motiv, mi-e ruşine de Cineva, în rest, nu-i văd sensul. Trăim o epocă teribilă. În care Răul a încălecat aproape tot, în care regula o fac nebunii, în care jocul e jucat de slugoi. E o lume teribilă, nu mi-aş fi imaginat că în adâncurile de smoală ale societăţii zac asemenea monştri care au găsit pietroiul dat la o parte de Revoluţie şi-au ieşit după pradă. Nu mai există nimic sfânt şi nicio frică. E cel mai monstruos Guvern din ’90 încoace. Toate potăile care-au stat sub masă jinduind după câte un oscior au ieşit la vânat. Structura societăţii e cu susul în jos. Slugile şi ţucălarii de ieri, de mai ieri, sunt stăpâni pe ţară. Nu mi-am imaginat o atât de mare distrugere planificată. Între cei care o pun în operă, între cei care răpun acest popor, unii ştiu exact ce fac şi alţii sunt pur şi simplu imbecili. Începând de la preşedinte în jos, toţi sunt puşi pe jaf şi căpătuială pe spatele celor mulţi. Dacă n-am fi poporul care suntem, adică lasă-mă să te las, ar fi oportună o revoluţie. Dar cine să facă revoluţia? Cine mai e capabil să stea în picioare în această aşa-zisă ţară? Asta nu mai e ţară e teren de vânătoare. Au mai furat şi alţii şi s-au mai bătut cu ciolanele peste obraji, dar mai cu fereală şi cu frică, măcar de Dumnezeu. Vietăţile acestea diforme şi hrăpăreţe, ieşite din subsolul societăţii, din ganguri şi veceuri, scursoarea şi ordura anilor trecuţi, închipuie, în chip uluitor, „omul de tip nou” pe care-l visa Ceauşescu. E o parodie, evident, a „omului nou”. O caricatură sinistră care-ţi îngheaţă sângele în vine. Valuri de căpuşe, clanuri de hiene, stoluri de lăcuste. În loc să construiască un program de guvernare bazat pe investiţii şi pe proiecte care să dea oamenilor de lucru, să asigure o bază cât mai largă de impozitare petru buget, ei nu fac decât să caute pofticioşi, cu ochii sticlind ca la famelici, la cât ia vecinul în polonic. Puţin le pasă lor de oameni. Doar de conturile, vilele, concediile şi comisioanele scurgându-se în buzunarele lor fără fund. Bun înţeles că vine şi Ziua Judecăţii. Nu de Apoi, neapărat ci a celei de Aici. Sunt cutremurată de scârbă. Este absolut de necrezut ce se întâmplă în România zilelor noastre. Este absolut de necrezut că atâţia oameni cinsitţi şi cu bun simţ, tac. Este absolut de necrezut că puterea prostiei inculte dar viclene este mai mare decât puterea bunului simţ. Este absolut incredibil în ce hal de ticăloşie, corupţie, avariţie, nepotism, a ajuns suprastructura acestei ţări. Cei care dau tonul, startul, direcţia sunt ei înşişi fantomatici, abulici şi imbecili. Ura! Am ajuns în societatea perfectă, unde hienele organizează vânătoarea. Aferim!

Update: Iată că Pastel mă ajută cu o variantă de traducere mai apropiată de cea a cărei melodii o am în minte:

SONETUL LXVI

Satul de toate, caut tihna mortii,
Sa nu mai vad slavit pe cel NEMERNIC,
Si pe SARAC cersind in fata portii,
Si pe cel RAU hulind pe cel CUCERNIC,

Si pe CINSTIT de cinste avind teama,
Si FECIORIA prada umilintii,
Si IMPLINIREA neluata-n seama,
Si FORTA la cheremul neputintei,

Si Artele DE PUMN INCATUSATE,
Si Doctor ratiunii, NEBUNIA,
Si ADEVARUL simplu, simplitate,
Si BINELE slujind NEOMENIA!

Satul de toate, toate le-as lasa,
Dar daca mor cui las iubirea mea?

Anunțuri