Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

orange_frog

Marţi, 13 octombrie 2009, guvernul PD-L-ist Boc II s-a rostogolit pe scările parlamentului României, hodorogind ca o bute goală.

În bute au început să exale mirosul specific enzimelor de fermentare, merele doamnei Udrea, fost ministru al Fu-Turismului şi al Mediului, Apelor, Pădurilor, Mumei Pădurilor şi a tot ce mişcă-n ţara asta şi poate fi ascultat/filat de către onor Serviciile Speciale aflate în slujba dumneaei. Până azi.

Marmura de la Ruşchiţa (Caraş-Severin) a domnului ministru (fost ministru, pardon!) Videanu, fotomodelul guvernului băsescist Boc, nu poate să exale nimic, poate doar un miros vag de concesionare pe 9999,99 ani, miros comun cu firmele de căpuşat energia de la stat pentru „noi şi-ai noştri”, de borduri şi păcură.

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe demisiile miniştrilor PSD şi pe revocarea ministrului de Interne şi nici n-apucă Bocdoiul să dea afară tot ce bate în roşu şi are o funcţie oricât de neînsemnată în întreaga administraţie românească în sate, cătune şi provincie, şi rămăşiţa acestui guvern contra naturii a fost neutralizată.

Visul PD-L-iştilor (a unora, a „preşurilor” lui băsescu) chiar  de la începutul  alianţei acesta a fost. Obsesia lor din care şi-au hrănit zgârcenia şi parcimonia în a distribui echitabil fondurile bugetare, deopotrivă cu docta incompetenţă (şi nu pot să nu-i „vizualizez” pe Pogea sau pe Ridzi) şi mai ales această hămeseală furibundă în a căpărî sursele de finanţare a campaniei electorale i-au dus la pierzanie.

Cred că în acest partid confiscat de locotenentul Boc şi aşternut la picioarele lui Băsescu există şi oameni. Şi nu doar cred ci chiar ştiu că există. Unii dintre ei nu au creiere de cyborg, nu  funcţionează  ca un sistem de anticipare a ceea ce urmează să comită gândirea prezidenţială. Mă uimeşte imensa răbdare a acestor oameni care nu şi-au pierdut nici raţiunea, nici simţul politic şi nici bunul simţ. Este posibil ca 10 oameni, să zicem, să fie tâmpiţi, papagali, preşuri, vase în vomitorium-ul prezidentului. Dar este absolut de necrezut că 30 de oameni, sau 40, şi-au extras coloana vertebrală şi-au lăsat-o la uşa sediului din Modrogan, că nu văd decât lumina farului călăuzitor, că nu mai trăiesc în lumea aceasta. Nu cred că în totalitate PD-L-ul este un partid de sinucigaşi, o altă variantă a sectei AUM şi că vor să iasă din politică împreună cu Traian Băsescu.

Fără Traian Băsescu, fără influenţa lui malefică şi apetitul lui pentru conflicte, cred că această alianţă PSD – PD-L ar fi funcţionat. Ţara ar fi fost guvernată şi poate că nu am fi resimţit atât de violent criza economică. Poate cu un alt premier – un om normal şi nu o curea de transmisie a bolnavei de putere voinţe prezidenţiale – am fi avut alegeri normale, fără încrâncenare şi ura aceasta care sluţeşte România.

Pentru a ajunge la această stare de fapt, la această re-brand-uire a lui Ceauşescu care era şi Preşedinte, şi Prim-Ministru, şi Comandant Suprem al Forţelor Armate şi Cel Mai Iubit, şi Cel Mai Stimat, au murit în decembrie 1989 tinerii ???

Sfătuitorii domnului Băsescu (aflat la finalul celui mai stupid mandat la Preşedinţia României din întreaga noastră istorie ca republică) ar trebui să ştie că poporul român iartă dar nu uită!

Nu cred că există între românii conştienţi de calitatea de cetăţean român destui care să-l regrete pe Ceuşescu în aşa măsură încât să şi-l dorească clonat şi exprimat prin băsescu.

Un adevăr – fie el şi minor – este mai convingător şi mai legitim dacă este exprimat de mai multe voci, cu mai multe nuanţe, decât greţoasa şi inepta  unanimitate pe care şi-o doreşte băsescu. Sentimentalizând în emisiuni de divertisment pe leitmotivul sacru al românului, „mama”, băsescu împreună cu cei câţiva aghiotanţi fără creier din PD-L, chiar ne iau drept proşti. Cine îşi implica mama utilizând-o ca pe o hârtie de prins muşte pentru a câştiga voturi şi a poza în fiul iubitor, nici nu merită să se fi născut.

Acest accident al istoriei noastre, această mică aventură a democraţiei pe drumul totalitarismului populist, este pe cale să se încheie.

Anunțuri