Etichete

, , ,

from blog de: Gabriela Savitsky

Te iubesc

cu  o iubire mai presus de puterile mele.

Degeaba se scălâmbăie realul la mine

şi-mi face semne prietenoase prin geam

şi iarna a desenat lanţuri de fulgi

până în cerul de ger.

Toate îmi par de un soi efemer şi,

între toate destinele de ales,

eu doar pe tine te am.

Te iubesc cu o putere de diamant

copleşit sub un munte de sare.

Fierăstraiele taie cu râvnă tunele piezişe

dinspre real spre eres.

Eu am uitat în ce fel arată lumina

şi câtă-ntinare alungă-n cotloanele reci răsăritul…

Îmi e dor de tine.

Nu eşti.

Nici nu vii,

Nici nu pleci.

Am murit.

Nu pot dragostea s-o desfac din inima mea

Cum ai scoate fasolea din teci.

Am stins viaţa din mine, încet,

ca pe-un opaiţ, micşorându-i fitilul

şi tot am uitat, ce-am ştiut.

Ca o coală neatinsă de privirea celui pregătit să o scrie,

eu m-am făcut.

Dragul meu,

e aproape senin.

Şi după  noaptea aceasta,

şi după cele ce vin,

dragostea mea e acolo, cu mine,

pe o parte de piatră proscrisă,

şi nu este nimic de făcut.

Dragostea este la fel ca şi moartea.

Fără trecut.

Anunțuri