Etichete

, , , , , , , , ,

Până la acest moment al campaniei, cel mai elegant – ca prezenţă, mesaj, seriozitate, prestanţă – candidat mi se pare Sorin Oprescu.

Sorin Oprescu creşte încet, sistematic, în sondaje. Da, nu are un partid în spate, partid care să-i sufle în pânze şi care să-l „iobăgească” pentru eternitate, în cazul în care ar câştiga.

Am văzut ieri videoclipul lui de campanie. Este o măiestrie. Aş vrea să pot crede că Sorin Oprescu nu are nicio legătură cu Traian Băsescu. Că este adversarul lui real. Asta ar fi condiţia pentru a-l vota. Restul atributelor unui preşedinte normal le are. Vă daţi seama cum ar fi România dacă am avea un preşedinte normal? Un preşedinte care să nu iasă ca un gherţoi în pufoaică şi să monologheze prin portavoce? Un preşedinte fără o istorie îndelungată a vânzărilor anterioare? Un preşedinte care nu urăşte România şi românii? Un preşedinte cu suflet cald, empatic şi cu mintea întreagă. Un preşedinte care să ne potenţeze visele. Da, şi visul de a avea autostrăzi suspendate, da. Aşa îmi imaginam eu lumea când eram copil de şcoală şi ne spunea învăţătoarea să desenăm cum vedem noi Anul 2000 (se întâmpla în 1977) aşa desenam eu. Trenuri suspendate. Energie nepoluantă. O lume curată cu oameni simpli şi morali. O lume cu oameni fericiţi.

Şi iată-ne, în 2009, în prag de dictatură.În pragul dictaturii personale a lui Traian Băsescu. Un individ pipernicit, plin de fiere care urăşte visceral orice nu reprezintă geometria exactă a obsesiilor lui.

Anunțuri