Etichete

, , , , , , , , ,

Foto: Alice Drogoreanu

Orbiţi de pasiunile politice pe care această campanie – şi, mai ales, stilul unuia dintre candidaţi – le-a indus în fibrele reţelei sociale, suntem atenţi la formă şi nu la fond. Canonada a fost declanşată de afirmaţia râşnită a primului golan al ţării. Un cetăţean al acestei ţări aflat într-o demnitate publică face o vizită la domiciliul unui alt cetăţean român, om de afaceri – controversat, e-adevărat, dar om de afaceri român – asupra căruia nu planează nicio interdicţie. Sau are domiciliu forţat şi anumite interdicţii şi noi n-am fost informaţi. Cetăţeanul român care face această vizită este preşedintele Senatului, a doua demnitate în statul român.

Aproape toate televiziunile au mursecat aseară această vizită … să-i zicem … neinspirată. De ce a devenit o vizită a unui cetăţean român aflat în deplinătatea drepturilor conferite de Constituţie acasă la alt cetăţean român un delict?

Pentru că preşedintele României îl indică pe acest cetăţean vizitat drept un inamic public. Pentru că în mentalul nostru – deşi nu există nicio condamnare a justiţiei  împotriva acestui om de afaceri – preşedintele a proiectat icon-ul răului absolut românesc, prin augmentare şi supralicitare.

Niciun deontolog din presa românească (cu excepţia lui Radu Tudor) nu a remarcat caracterul infam şi ilicit al informaţiei lansate în mass media. Nimeni nu s-a mirat că suntem un stat poliţienesc în care ni se ascultă telefoanele şi ni se „stochează” corespondenţa electronică.

Fotografia publicată pe Hotnews, înfăţişându-l pe Mircea Geoană intrând pe proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu, nu are autor. Este o fotografie făcută de serviciile secrete româneşti? Este rezultatul filajului la care sunt supuşi duşmanii preşedintelui? Este ilegal să ne vizităm unii pe alţii, noi, cetăţenii acestei ţări? Este abolit dreptul la libera circulaţie pe teritoriul ţării? Este abolit dreptul de întrunire? Această falsă temă, lansată că o bombă cu fiere în cadrul confruntării de aseară, dovedeşte ce fel de mentalitate democratică are Băsescu.

Scriam zilele trecute că nu-l recunosc pe Traian Băsescu. Că nu mai e Traian Băsescu din 2004, când umbla cu ardeiul în mână prin Bucureşti. Traian Băsescu a căzut în această capcană. S-a întors la jovialul şi amuzantul personaj din 2004. Doar că acum este drogat de aerul puterii de care n-ar vrea să se despartă. Jovialulului şi amuzantului i se adaugă, astăzi, nebunia puterii. Traian Băsescu nu mai scoate astăzi ardei iuţi din buzunare. Scoate înregistrări, interceptări şi fotografii de filaj puse la dispoziţie de serviciile secrete.

Avem de ales între un bărbat educat, cu un anume rafinament, la curent cu uzanţa diplomatică din ţările cu tradiţie democratică şi un ins gregar, care s-a adâncit în aceşti cinci ani în coconul propriei instinctualităţi.

După 20 de ani de exerciţiu democratic vom dovedi, oare, maturitate?

Anunțuri