Etichete

, , ,

N-am avut vreme nici s-arunc o privire. Pe bloguri că altfel, m-am mai uitat în stânga şi-n dreapta.

Dimineaţă, câţiva fulgi ca vârful de ac încercau şi ei văzduhul. Acum ninge de-a binelea. Parcă toate se fac mai curate. Preajma şi interioarele.

Vă aduceţi aminte cum confecţionam când eram mici podoabe pentru pom? Vă mai amintiţi ciocolata chinezească? Avea o foiţă de staniol numai bună pentru tăiat fâşii şi fabricat lanţuri… Şi cum înveleam nucile, sau le vopseam cu bronz… Cum ne chinuiam să facem un coif roşu cu margine albă, pentru vârf … Şi cum ne imaginam ce cadouri am putea primi … din basme desigul pentru că probabilitatea de a primi ceva era minimă – minimă.

Am un sentiment nedesluşit în preajma Crăciunului. Nu-l pot nici explica, nici descrie, nici fixa. În fiecare an e altfel.

Anunțuri