Etichete

, , , , ,

Cad frunzele, cad ca din depărtare,
de parcă veştejesc grădini în ceruri,
cu gesturi de negare cad, de-a rândul.

Iar nopţile, cum cade greu pământul
din toate stelele, într-o însingurare.

Noi toţi cădem. Şi mâna asta, iată.
Căderea, vezi, e-n toţi şi în oricine,

Şi totuşi, este Unul care ţine
nespus de blând, pe mâini, căderea toată.

Poem de care mi-am amintit din cauza lui.

Anunțuri