Etichete

, , , , , ,

Moartea îmi lasă scrisori în zăpadă.

La capătul străzii, „la piatră”*,

Am găsit un hrisov tăiat în formă de cruce

Lângă o lotvă** de sânger.

Slovele mov clicăresc în albul cel alb

Cum iodura pe un petec de vată.

E frig ca în preajmă de stea părăsită.

Aş vrea să pot plânge

Dar toată apa din mine a-ngheţat ca de fier.

Îngenunchez ostenită.

Dau să rostesc rugăciunea

Şi un val ruginit mă copleşeşte cât ai clipi.

Şuvoaiele roşii se întind peste semne,

Acum pot citi.

Ating cu degetul fiecare cuvânt…

Din fiecare, pe rând, se iveşte un înger în carne şi oase.

Inima a tăcut fermecată;

Unul dintre ei, al patrulea, mă priveşte în ochi, se întoarce

Şi îmi arată cu degetul semnul lui şase.

Mă întind îngrozită,  iau slova şi o întorc.

Toată zăpada se-aprinde ca la un semn

Genunchii sunt lipiţi de pământ, nu-s ai mei, nu m-ascultă,

În palmă, semnul de jar se roteşte

închipuind o spirală pirogravată pe lemn.

*la piatră = locul în care se aduna toată copilărimea de pe strada noastră şi cele adiacente. Era situată aproape de intersecţia străzii Cărămidăriei cu Şerpuită. Nu ştia nimeni cine şi de ce adusese acolo pietroiul acela uriaş, lângă stâlpul de iluminat unde ne adunam seara precum cărăbuşii, să spunem tot felul de poveşti inventate sau adevărate. Astăzi piatra nu mai e acolo. A fost acolo întreaga mea copilărie.

**lodvă = [ LÓDBĂ, lodbe, s.f. (Reg.) ]Bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de copac; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi, cioplită numai cu securea. [Var.: lóbdă s.f.] – Din ucr. lodva.

Update:

Varianta iniţială a poemului

Moartea îmi scrie scrisori pe zăpadă

La capătul străzii, la piatră,

Mi-a lăsat un înscris în formă de inimă.

Slovele mov sclipesc fosforescent în albul zăpezii

E frig ca pe-o stea întomnată.

Aş vrea să pot plânge

Dar apa din mine-a-ngheţat vinovată.

Dau să vorbesc şi gura se umple de sânge

Şuvoaiele roşii se preling peste semne

Acum pot citi.

Ating, cu degetul, fiecare cuvânt,

Din fiecare, pe rând,

Răsare câte un înger albastru

care îmi spune ceva.

Nu ştiu auzi iar zăpada nu-i nea.