Etichete

, ,

Zăpada s-a dus.

Vin semnele recunoştinţei copacilor

Pupi orbi ai vieţii triumfătoare.

Răsăritul s-a suit pe deal

Mai devreme şi se uită

Superior în apus.

Iarba se topeşte încâlcită

Ca semnele celţilor,

Ea va muri.

Curând, alte suliţi vor învinge

Cu trupul lor verde

Atracţia.

Aceeaşi forţă a ierbii,

Aceeaşi forţă a omului,

Amândouă năzuiesc spre-al lor trup.

Un bulgăre roşu urmat de-un bulgăre alb

Le veghează venirea.

Iarba poate să urce cât un stat de copil.

Omul iese din om să-şi oprească urcuşul

Poate iarba visează intens şi-n trezie

Omul a văzut într-o clipă

Spicul de iarbă plângând

S-a oprit, fulgerat, din murire.