Etichete
activisti portocalii, Aliodor Manolea, Athanor, blogurile violete, jurnal de scriitor online, literatura, miscarea impotriva lui basescu, no basescu day, postaci portocalii, povestiri de la Zorro, relatari fanteziste, trupe de desant, viata asa cum e
(continuarea episodului anterior)
Malacul înșfăcă trupul inert al intrusului, îl aburcă pe umăr și se îndreptă spre ieșire. În drum, spațiul nefiind generos, se întâmplă să-l izbească de dulapurile de metal. La ieșire, îi zdreli spinarea de canatul de cornier al ușii. Athanor nu simțea nimic din toate acestea, nici capul zdrobit din care se prelingeau picuri de sânge pe salopeta galbenă, nici vertebrele sacrale strivite. În interiorul lui, sistemele intraseră în alertă independent de inerția encefalului inconștient, spart ca un puzzle, ce nu mai transmitea semnale chimice ori electrice.
Ieșit în lumina uscată a amiezei, malacul clipi de câteva ori și, mormăind ceva indescifrabil într-o limbă ciudată, se uită în jur întrebându-se probabil ce să facă.
– Zdrasvitie. U nas vgastiah. (Bună ziua. Avem musafiri).
– Cred că-i mort ăla, măi Igor. Putem vorbi românește. Unde l-ai găsit?
– Am fost și eu să verific niște circuite, în tunel. Când m-am întors, ăsta – zise, întorcând bărbia spre umărul stâng – cotrobăia prin dulapuri. I-am luat curentu’. Ce facem cu el? … A și-nceput să pută – zise Igor și-l aruncă în iarba uscată, cu o scurtă zvâcnitură a torsului. Uite, mi-a murdărit și hainele mortăciunea dracu’! Alioșa, ce facem, îl băgăm în bazin? – întrebă scârbit.
– Să vedem cine e, mai întâi. Dacă nu-i portocaliu, de ce să stricăm acidul? De unde-o fi apărut? – spuse nedumerit Alioșa întorcându-l cu bocancul cu fața în sus și călcându-l cu celălalt pe o mână.
Athanor gemu încetișor, o durere cotropitoare îi zgâlțâise trupul în asemenea măsură încât îl aduse în simțiri.
– Ia uite că-și revine mortăciunea! Cine ești, bă? – își însoți Alioșa întrebarea de un șpiț sub coaste, să fie mai convingător.
– Gu-… la… gul ….in… terior …. – bâigui Athanor, înotând să iasă la suprafață din apele întunecate ale inconștienței, ape care-l atrăgeau ca niște mreje. A-pă! A-pă! adăugă el înecându-se cu saliva uscată ce-i ardea gura însângerată.
– Ăsta face mișto de noi! Auzi, Gulag! Futu-ți morții mă-tii de scârnăvie! Faci mișto? – își acompanie Igor silabele cu lovituri bine țintite în toate zonele neprotejate ale corpului. Stai că-ți dau apă imediat! I-me-diat. Stai că vezi tu gulag!
Igor trase de cheița fermoarului și urină cu generozitate peste trupul ce căuta să se ferească din calea jetului care-i părea ca de hidrant. Însă Igor reușise să-i strecoare lichidul cald și sărat în ochi, urechi și mai ales în gura uscată pe care nu și-o putea închide din pricina mandibulei care nu-l mai asculta.
– Nu-i chiar apă, dar e totuși lichid – murmură Igor, scuturându-și mădularul.
– Mi-ai compromis indiciile bă, – izbucni într-un râs sănătos Alexei, cu capul dat pe spate. Odată râsul i se frânse și sprâncenele i se ridicară. Igor, fii atent! Parașutiști! Ia-l pe ăsta și hai repede în buncăr!
– S-o crezi tu că pun eu mâna pe căcătul ăsta. S-a căcat și s-a pișat pe el! Scârnăvia dracului! – replică Igor – trăgându-și repede mănușile de cauciuc pe mâini și scoțând cu dexteritate portofelul din buzunarul interior al leșului puturos. Îl deschise flexând mâna din încheietură. Băi, scrot gol, de ce faci bă mișto? – îi trase una cu portofelul peste față muribundului pe care începuseră să se adune muște mari, albastre, care-i intrau în toate orificiile. Aici scrie Aliodor Manolea, nu Gulagul Interior! Auzi, ce nume! Aliodor!
– Igor, hai, că aterizează ăștia!
Cei doi lăsară intrusul acoperit de muște și intrară precipitați în buncăr închizând ușa metalică cu zăvorul și declanșând camuflajul. Pe cer, se legănau mii de umbreluțe de culoare violet, în toate nuanțele. De pe pământ, înșiruirea lor închipuia un șir de semne cu înțeles. Căznindu-și ochii arși de sare și de soare, Aliodor reuși să descifreze în gând textul închipuit din miile de parașute: ”no … băse-…scu day no bă…-ses…-cu day … no… bă…ses…cu day no bă …ses….-cu … day”.
”Nici aici nu scap de ăștia … parcă e-un făcut” – mai gândi el și se scufundă iar în apa cea întunecată.
Mi-e puţin ciudă că Igor şi-a profanat urina!…
Vania,
:))))
Da, la analizele detaliate pe care le vor face specialiștii lui Boc (domnul Streinu și alți convivi), va fi greu de decelat cine a urinat mai abitir.
Violet, violet, violet… Îmi place cum curge textul ăsta… Curge frumos către No Băsescu Day…
Bine că Igor ştia şi româneşte.
Dacă nu știa, traducea autorul. Era mai obositor pentru cititor. Agenții ăștia au o dexteritate specială cu limbile.
Cristian,
Să redirecționăm atunci jetul lui Igor către băsescu. 😀
Pingback: CINEVA «
”Nici aici nu scap de ăștia … parcă e-un făcut” – Sa inteleg ca il deranjam pe Aliodor Manolea? 🙂
Theodora,
pe el şi pe alţii asemeni lui sau din „tagma” aceasta.
🙂 Super Gabi. Eu zic ca pe parsasutisti, ori ii trimisese chiombu’ sa-l caute pe Aliodor si sa-l recupereze ca tezaur national, in locul clostii cu pui, intru fercirea neamului, ori erau pe invers, d’aia veterani de la Targoviste, care au gresit adresa si in loc sa „desanteze” la Cotroceni, pentru o treaba bine facuta, au gresit adresa. In 89, nu le aveau cu GPS-u’.
Sa fii iubita
marcus
Marcus,
sunt bloggerii nobăsescuday. Nici vorbă să aibă Chiormaliul asemenea relaţii.
@Ah, da’ uitasem ca pe ai lui, in criza asta, i-a dotat generalul izmana cu rucsac in loc de parasuta, pentru a ecomisi in vederea dotarii dtrumurilor nationale cu indicatoare turistice.
sa fii iubita
tot io
..offtopic..ma scuzati…. am eliminat commentariul…(sa zic drept ..nici nu l-am citit pe tot… doar primele 2 fraze…)
sper ca nu v-ati suparat… 🙂
black angel,
nu e nevoie să te adresezi cu dumneavoastră – aici suntem cam toţi bloggeri.
Individul se înscrie la comentarii cu o adresă de e-mail aiurea de pe server anonim şi îşi adaugă URL-ul blogului meu.
Black-Angel,
de ce să mă supăr? Dă-l dracului de nebun.
…ma refeream ..daca v-ati suparat pe mine… ca nu mi-a trecut prin cap sa is sterg ..de prima data..
N-avem reclamaţii de la (de)canat, nu ?
black angel,
fii serios.
Dan Chichernea,
îi taie şeful stipendiile. Ce să mai zică? A rupt-o-n fericire.
ne ocupam tot timpul cu tot felul de loaze(drept e ca -s nesimtit de incomozi)ca nici nu am bagatde seama ce frumoasa a fost ziua asta ,mai mult decat primavarateca.Sper sa iasa cat mai des soarele si poate om scapa de toata mizeria si nebunia asta(dar mai ales de mizeria umana).Viata e frumoasa si poate nu-i tocmai bine sa-i lasam sa ne sluteasca si sufletele.
…simt a vara ,simt a vara…
Parca ,parca miroase a primavara…
spedy/19/02/2010
spedy,
ei, trebuie să ne mai şi distrăm până vine primăvara…
ooffff…asa o fi…
spedy/19/02/2010asa o fi….
Intoarce-mi vizita… E un regal,mai ales petru pesedisti. 😉
„” Black Angel? Asta e varianta soft a lui Vanghelie? Dar ce catelusi cuminti mai atragi in bostanarie. Tu chiar nu simti nici o jena dialectica in fata “slujilor”? Te-ai tabacit dracului de tot.””……nu stiam eu .. de ce mo luat sughitul……
….Eram subiect…de distractie????…. ……
[D][S][N]
negreşit şi cu mare satisfacţie.
Am râs de articolul tău cum nu mai ştiu de când. Cel cu Ciutacu … la supermarket.
Black Angel,
ca să nu mai fac efortul de a introduce la spam adrese nevalide, îi public comentariul cu copy paste.
Nu trebuie să te superi ca s-a luat de tine. Să vedem ce poate.
…nu am de ce ma supar….. ..pai eu de ce am facut blog??? sa ma distrez…. mai citesc o prostie la unu.. una la altul…….. la nevoie..(sper sa nu ajung acolo..ca-s de la tara… si zic de toate culorile)mai zic si eu ..bancuri…prostii.. 🙂 🙂 🙂
DSN,
aş recomanda postul tău ca lectură de plăcere acelor pesedişti care mai au simţul umorului. Şi acelor ne-pesedişti care mai au puterea să râdă.
Ai acelaşi tip de imaginaţie … care îmi dă fiori. Pentru cei ca tine, totul este perfect posibil. Mă bucur că te-ai dezlănţuit.
Nu stiu cu ce se mananca politica, asa ca…., am sa fac ce stiu eu mai bine.
Sau…, daca se pune, puteti considera asta, flacara mea violeta. 🙂
http://www.trilulilu.ro/freeespirit/4df752a9b75c2c
Cel mai bun mod de-a începe weekendul! Eram sigură că mă îndrept bine dispusă către sâmbătă, dacă trec pe-aici. Foarte bună scriitură!
P.S. Chestia cu rădulească, veșnic căcătoare, vedetuțele noastre, bleah!
Gabi, nu am fost foarte online in ultimul timp. Stai linistita, m-au intimidat de mult pedeii. 🙂 Dar sunt inca in picioare.
Ce zici de alegerile din partidul tau de suflet? 😀
Gabi, eu ma bucur daca sunt macar cativa ce gasesc macar o fraza buna, care smulge un zambet. Ce fel de fiori ?!… 🙂 Sper ca nu din aia negri…
Dragoş,
ei, nu chiar din ăia negri.
„Cel ce gândeşte singur şi scormone lumina (…)”
Ei, ce zâmbet!… Am râs cu poftă. 🙂
Alexandru,
mă uit şi eu la ce se vede. Şi la ce nu se vede. E foarte greu să aşezi un om acolo unde ajunge încă umbra lui Ion Iliescu. Pentru că e inevitabilă comparaţia cu el. Şi pentru că acest partid, din 2005 încoace, s-a îndepărtat progresiv de simpatizanţi şi de votanţi.
Sper că poate fi reconstruit pe o formulă nouă.
Sper că va câştiga altcineva decât Geoană şi că-şi va face o echipă în stare să găsească drumul către electoralul lui şi chiar către cel nehotărât.
În mod normal, PD-L-ul, care-i o construcţie arficială în jurul pilonului Băsescu, la încheierea mandatului acestuia, ar trebui să dispară. A dat măsura „profesionalismul”. Firesc ar fi să avem două formaţiuni, Stânga şi Dreapta. Poate şi una de centru – aici ar putea creşte conservatorii.
Să fim sănătoşi, politica funcţionează şi fără noi.
Mirela,
vorba lui Dragoş, mă bucur că ţi-a smuls un zâmbet. 😉
free_spirit,
mulţumesc. E foarte frumos. Câtă muzică a inventat omenirea asta… Şi câte urlete, şi câtă tristeţe…
Bietul Manolea, cate suturi in cur a luat el in urma flacarii violet(e) a lui! Colac peste pupaza, nu-i de-ajuns cat l-a ironizat presa si bloggerii, s-a mai pishat si Igor pe el!!! Sa-i fie de bine (ca de-ajuns, nu se stie)!
Buna, Gabriela
scuze de offtopic,
m-am mutat aici:
http://gabitzu.eu/
o zi senina sa ai !
Nea Costache,
e demn de milă, aşa e. 😉