Tablou: Mirela Pete

Poem din Cartea de sidef, Gabriela Savitsky, Editura Brumar, 2007 – pe care am observat că nu-l citiți din pricina lungimii. Aș fi vrut să-l public de 8 Martie și să-l dedic Teodorei, dar am avut altceva de făcut. 🙂 E un poem scris cam la o lună înaintea infarctului – așa că țin foarte mult la el.

&&&&&&&&&

Am închis, încet, ochii.

Am văzut o mare de femei.

Toate veneau, ca o armie hotărâtă şi necruţătoare

să se iubească cu tine în sângele meu.

Le-am văzut chipurile clare şi strălucitoare ca o medalie,

Ochii galeşi, buzele întredeschise, roşii, umede,

sânii, tăind aerul în semicercuri perfecte şi ameţitoare,

braţele pornite în întâmpinare ca nişte droturi de marmură catifelată,

coapsele ferme şi tălpile iuţi.

Toate se ridicaseră în picioare în fiecare celulă ce mă compune,

cum stau străjerii în nişele cetăţii şi larvele albinelor viitoare în hexagon,

şi toate te doreau.

Spaima neputinţei a fulgerat ca un blitz într-o peşteră,

şi toate frumoasele, miliardele de frumoase ce s-au purtat

una pe alta în pântec până la mine, cum ne purtăm şi noi homunculul

atârnat de chinga superioară a sternului,

s-au prefăcut într-un imens osuar.

Cranii, cranii mici, lucioase, cu plăcile încheiate zimţat, cum se îmbină

fâşiile iei de purtat în sărbătoare,

păr cânepiu, opac, găvane întunecate, în care clipocesc nopţile nedormite

de veghe la căpătâiul pruncilor sau bântuite de Zburător,

bărbaţi incongruenţi cu ei înşişi, spaime, griji, osteneală, lacrimi,

droburi de sare, iarba de primăvară  îndrăzneaţă şi veselă,

soarele de august ca o tingire încinsă, bucuria vetrei rotunde,

aducătoare de tihnă, oasele caline ale pieptului care au învelit o inimă

mereu îngrijorată

ca un pui de vrabie în mâna unui copil –

aşa e inima femeii în mâna bărbatului.

Din cufărul pelvian rânjeşte pământul,

ca un sex hulpav şi nemântuit care înghite seminţe şi în secetă nu dă nimic;

pământul în care se scurg toate urdorile noastre şi el ne face, în continuare,

pâine, flori miraculoase, piatră, aer bun de trăit şi apă neîncepută.

Femei îngropate ghemuit, în grote de piatră, în tumuli, ca vrejul curajos

prefigurat în bobul de fasole, dimpreună cu iubitul sau legiuitul sau stăpânul

după datină, deodată cu misterul nedezlegat niciodată al ungherelor trupului lor;

oasele drepte, lungi, ferme, fosforescente, în care se pot citi

anii de foame, anii de bucurie, anii de suferinţă, poverile şi lesnea;

regine înfăşate ca nişte pupe din care fluturele sufletului

a ieşit buimac şi îngheţat şi n-a mai aflat drumul spre soare;

femei cernite pe care războaiele bărbaţilor le-au lăsat nemângâiate,

cu dorinţa pusă la stos, văduvele lumii ca un ţipăt amestecând

aleanul bărbaţilor altor femei într-un creuzet al supravieţuirii neruşinate, dar triumfătoare;

femei care, toate, au fost dăruite să nască,

să dea văzduhului şi izvoarelor şi miezului incandescent al mamei supreme,

strigăt de izbândă şi de legitimitate deplină a condiţiei lor de pângărite,

de obiecte râvnite sau înhăţate,

de suflete neizbăvite de o dorinţă fără sfârşit şi fără de nume,

ele, femeile acestea, ca un lanţ spiralat,

trag lumea spre cer cu dârzenie şi duioşie,

pentru că doar în cer, doar acolo,

li se sfârşeşte cazna trupului despicat, despicat,

pentru că doar în cer, inima n-o să mai fluture ca lumina-n opaiţ

când se vălureşte perdeaua,

pentru că doar în cer se pot odihni şi pot confecţiona obiecte mici, frumoase, inutile,

dar,

până la cer,

astăzi, s-au oprit o clipă, nehotărâte,

în braţele tale,

prin mine, neştiutoarea.

Cea în care şi-au adunat, cu îngrijire,

din milenii

toată speranţa.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Și, pentru că de 8 Martie am chiulit de la post, dedic acest poem (cam feminist, între timp mi-am mai răsfirat inadecvarea) domnișoarelor și doamnelor invitându-le să ia aminte: Ada, Adelina, Adi, Adia,  Adina, Adina, Alexandra, Alice, Alle, Almanahe, Amnesiacgirl, Ana,  Ana, Ana, Ana-Maria,  Ana Veronica, Ana-Maria, Anca, Andi, Andra, Corina, Antoaneta, Piperusha, Asaseya, Belle du Jour, Bianca, Caramea, Bucharestich, Carmen, Cârtițoiu, Alexandra, Cella, Chiarnucontează, Ciocolatacupiper, Constandina, Corina, Crina, Cristal, Cristina, Daciana, Dama de te pică, Delliana, Dielda, Zoe, Vaca Verde, Umma, Teroare, Theodora, Teodora, Sibilla, Teo, Elena, Dramoleta, Ela, Elisa, Maminineta, Laura, Ioana, Evergreen, Fleurdulys, Gabi, Gabi, Gabi, Joujou, Geanina, Gloria, Ilana, Sebra, Incasha, Isabelle, Iguana, Iulia, Khaliana, Klara, Lilick, Lady A şi speranţa mea secretă, Octavia.

🙂