Tablou: Mirela Pete
Poem din Cartea de sidef, Gabriela Savitsky, Editura Brumar, 2007 – pe care am observat că nu-l citiți din pricina lungimii. Aș fi vrut să-l public de 8 Martie și să-l dedic Teodorei, dar am avut altceva de făcut. 🙂 E un poem scris cam la o lună înaintea infarctului – așa că țin foarte mult la el.
&&&&&&&&&
Am închis, încet, ochii.
Am văzut o mare de femei.
Toate veneau, ca o armie hotărâtă şi necruţătoare
să se iubească cu tine în sângele meu.
Le-am văzut chipurile clare şi strălucitoare ca o medalie,
Ochii galeşi, buzele întredeschise, roşii, umede,
sânii, tăind aerul în semicercuri perfecte şi ameţitoare,
braţele pornite în întâmpinare ca nişte droturi de marmură catifelată,
coapsele ferme şi tălpile iuţi.
Toate se ridicaseră în picioare în fiecare celulă ce mă compune,
cum stau străjerii în nişele cetăţii şi larvele albinelor viitoare în hexagon,
şi toate te doreau.
Spaima neputinţei a fulgerat ca un blitz într-o peşteră,
şi toate frumoasele, miliardele de frumoase ce s-au purtat
una pe alta în pântec până la mine, cum ne purtăm şi noi homunculul
atârnat de chinga superioară a sternului,
s-au prefăcut într-un imens osuar.
Cranii, cranii mici, lucioase, cu plăcile încheiate zimţat, cum se îmbină
fâşiile iei de purtat în sărbătoare,
păr cânepiu, opac, găvane întunecate, în care clipocesc nopţile nedormite
de veghe la căpătâiul pruncilor sau bântuite de Zburător,
bărbaţi incongruenţi cu ei înşişi, spaime, griji, osteneală, lacrimi,
droburi de sare, iarba de primăvară îndrăzneaţă şi veselă,
soarele de august ca o tingire încinsă, bucuria vetrei rotunde,
aducătoare de tihnă, oasele caline ale pieptului care au învelit o inimă
mereu îngrijorată
ca un pui de vrabie în mâna unui copil –
aşa e inima femeii în mâna bărbatului.
Din cufărul pelvian rânjeşte pământul,
ca un sex hulpav şi nemântuit care înghite seminţe şi în secetă nu dă nimic;
pământul în care se scurg toate urdorile noastre şi el ne face, în continuare,
pâine, flori miraculoase, piatră, aer bun de trăit şi apă neîncepută.
Femei îngropate ghemuit, în grote de piatră, în tumuli, ca vrejul curajos
prefigurat în bobul de fasole, dimpreună cu iubitul sau legiuitul sau stăpânul
după datină, deodată cu misterul nedezlegat niciodată al ungherelor trupului lor;
oasele drepte, lungi, ferme, fosforescente, în care se pot citi
anii de foame, anii de bucurie, anii de suferinţă, poverile şi lesnea;
regine înfăşate ca nişte pupe din care fluturele sufletului
a ieşit buimac şi îngheţat şi n-a mai aflat drumul spre soare;
femei cernite pe care războaiele bărbaţilor le-au lăsat nemângâiate,
cu dorinţa pusă la stos, văduvele lumii ca un ţipăt amestecând
aleanul bărbaţilor altor femei într-un creuzet al supravieţuirii neruşinate, dar triumfătoare;
femei care, toate, au fost dăruite să nască,
să dea văzduhului şi izvoarelor şi miezului incandescent al mamei supreme,
strigăt de izbândă şi de legitimitate deplină a condiţiei lor de pângărite,
de obiecte râvnite sau înhăţate,
de suflete neizbăvite de o dorinţă fără sfârşit şi fără de nume,
ele, femeile acestea, ca un lanţ spiralat,
trag lumea spre cer cu dârzenie şi duioşie,
pentru că doar în cer, doar acolo,
li se sfârşeşte cazna trupului despicat, despicat,
pentru că doar în cer, inima n-o să mai fluture ca lumina-n opaiţ
când se vălureşte perdeaua,
pentru că doar în cer se pot odihni şi pot confecţiona obiecte mici, frumoase, inutile,
dar,
până la cer,
astăzi, s-au oprit o clipă, nehotărâte,
în braţele tale,
prin mine, neştiutoarea.
Cea în care şi-au adunat, cu îngrijire,
din milenii
toată speranţa.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Și, pentru că de 8 Martie am chiulit de la post, dedic acest poem (cam feminist, între timp mi-am mai răsfirat inadecvarea) domnișoarelor și doamnelor invitându-le să ia aminte: Ada, Adelina, Adi, Adia, Adina, Adina, Alexandra, Alice, Alle, Almanahe, Amnesiacgirl, Ana, Ana, Ana, Ana-Maria, Ana Veronica, Ana-Maria, Anca, Andi, Andra, Corina, Antoaneta, Piperusha, Asaseya, Belle du Jour, Bianca, Caramea, Bucharestich, Carmen, Cârtițoiu, Alexandra, Cella, Chiarnucontează, Ciocolatacupiper, Constandina, Corina, Crina, Cristal, Cristina, Daciana, Dama de te pică, Delliana, Dielda, Zoe, Vaca Verde, Umma, Teroare, Theodora, Teodora, Sibilla, Teo, Elena, Dramoleta, Ela, Elisa, Maminineta, Laura, Ioana, Evergreen, Fleurdulys, Gabi, Gabi, Gabi, Joujou, Geanina, Gloria, Ilana, Sebra, Incasha, Isabelle, Iguana, Iulia, Khaliana, Klara, Lilick, Lady A şi speranţa mea secretă, Octavia.
🙂
Mi-a placut! Si mi-a adus aminte de 20 decembrie 2008! Atunci cand tata a cazut secerat! Dar au fost ingeri ce s-au luptat pentru viata lui – dovada revenirea lui triumfatoare printre vii!
Orry,
Mă bucur că tatăl tau a supraviețuit. Cu ajutorul îngerilor.
Să te bucuri de el.
Am rămas fără cuvinte.
Poemul tău m-a dus cu gândul la ,,Deșertul pentru totdeauna,, cartea Maestrului Paler.
Zi plină de frumos!
Geanina,
Poate influențată de Maestrul Paler, poate de propriul pustiu interior de atunci…
Mulțumesc! Să ai parte de iubirea cea vindecătoare.
Tu spui că unii n-au avut răbdare…dar odată început poemul, nu-l poți lăsa, eu sigur nu…Am trecut la Cartea de sidef, am citit tot ce-ai publicat pe blog, aș vrea să o văd, să-i văd și coperta, tot ce ține de aceste măiestrite versuri ale unei femei menite să scrie, să scrie, să iubească și iar să scrie. Mulțumesc, Gabriela!
Mulţumesc! 🙂
A trecut atât de multă vreme de când nu mi-a mai dedicat nimeni un poem…, şi încă unul atât de frumos…
Laudă frumoaselor femei din tine… În faţa versurilor tale nu pot decât să fac o reverenţă. Mulţumesc! 🙂
gasit ping-back-ul, desi deseara, poate as fi reusit sa trec sa citesc o pagina din Cartea de Sidef, dar am descoperit un poem minunat
multumesc frumos, Gabriela, pina la intoarcerea acasa
🙂
Hulpav poem! Aproape m-a inghitit!
Multumesc
Pingback: Un cadou frumos « Link-Ping
Pingback: Inima femeii « Idei Înghesuite
Pingback: (douăzecișișase) – vată de zahăr « Vrăji's Fantastic World
dacă, acum, aşteaptă un cuvânt de la mine…
… tinea ta nu-l primeşte
e doar gândul, acela care se călătoreşte, şi nu ştie precum bine ştie unde ce „găseşte”?
doar… călătoreşte
foarte frumos spus.
multumesc mult pentru dedicatie.
la multi ani cu intarziere si tie!
Superb poem! Pe mine m-a dus cu gandul la bunicul, care din pacate nu mai este printre noi… dar traiesc cu speranta ca oriunde ar fi, ii este mai bine! Oricum, el va trai mereu in inima mea! Multumesc de martisor! 🙂
:* multumesc!
Evergreen,
Forever young! 🙂
Alexandra,
Să-ţi fie bine! Bunicul tău te veghează de unde e…
Cella,
Va găsi într-o bună zi.
Andi,
Wow! Te-am prins de picioare.
Ai un simţ nou pentru perceperea legăturilor din cuvinte…
Ana Maria,
Să te călăuzească pe drumul spre casă. 🙂
Ada,
Grecoaice cu nasul subţire, tătăroaice cu ochii prinşi de tâmple, rusoaice cu pielea transparent de albă, căzăciţe cu pomeţii semeţi…
Ele, toate, au brodat prin bărbaţii lor să mă facă pe mine… Nu-i aşa că-i minunat?
Vero,
Toate la timpul lor. 😀
Ar fi fost de dorit să ţi-l dedice un domn, însă cum asemenea gesturi au căzut cu totul în desuetudine… 🙂
Mirela,
Mă bucur că ţi-a plăcut. Sicer, pentru poemele lungi am emoţii.
Referitor la copertă … o să fii dezamăgită. Dacă sunt eu, care-s doar degustător de culori.
Nu din cele bune.
Cum trebuia să închipuie „sideful”, eu am vrut ceva roz, poate cam chicios, dar în fine roz. Pe banii mei, editorul mi-a făcut o copertă rece, albastră, cu o chestie închipuind o scoică. Seamănă mai mult cu o scoică de closet.
Chiar voiam să te rog, dacă poţi şi ai vreun gând, să schiţezi o copertă Filomelei… Nu sunt bogată, dar, dacă voi deveni va fi în mare măsură meritul coperţii (care exercită prima atracţie, doar sunt PR …), dacă vei voi, desigur.
Cartea de dragoste are o copertă superbă desenată (după o revelaţie) de Daniela Raţiu, scriitoare şi pictoriţă din Timişoara. O să-ţi trimit cărţile. 😉
Gabriela,
imi pare bine de cunostinta 🙂 te voi citi si te voi cunoaste ,atat cat se poate ,dar cu mare drag.
Multumesc pentru dedicatie.
La multi ani si o primavara cu flori !
Elisa,
încântarea e a mea.
Nu există bucurie mai mare decât aceea de a dărui. Aşa spun înţelepţii şi aşa simt şi eu.
multumesc 🙂
o primavara calda si tie iti urez 😉
Gabriela,izvoraste din sufletul tau caldura si lumina pentru a ne calauzi in intunericul in care vietuim.Inima ta mare e rupta in bucati de iubire pentru semeni, care din pacate nu pretuiesc indeajuns acest sacrificiu de sine.Poemul ne poarta in universul tau pur,nealterat de realitati pline de noroi.Ramai tu insuti, cea pe care o vom urma .Primavara sa-ti aduca putere si bucurii nemasurate.
Gând licitat,
Cu mare drag, şi tu să ai bucurii!
Foarte frumos! Sa-ti citesc poemul fost o pauza revelatoare, dupa o zi in care m-am lovit constant de banalitate. Multumesc. Iti urez o primavara insorita! 🙂
Maminineta,
Nu pot să rămân în lumea mea pentru că sunt obligată să mă „aliniez”. Suntem globalizaţi – pe de o parte e bine, iată, putem comunica – şi supuşi acestei însingurări teribile care poate duce la dispariţia speciei.
M-aţi emoţionat.
Credeam că nu are nevoie nimeni de poezie…
Cat de frumoasa e poezia asta Gabi si ce mult m-a bucurat! Multumesc pentru ea si pentru incredere!Am citit-o dintr-un suflu.
Scuzaţi-mă, dragă doamnă, dar vreau să ccunoaşteţi şi dumneavoastră ce gîndesc eu cu adevărat, ca P.S.D.istă nevotantă: amycommunications spune:
10/03/2010 la 8:23 pm | Răspunde
Dragă doamnă Corina, vă mulţumesc că mi-aţi citit postarea mea d. ţigani, însă să ştiţi că eu m-am referit la mine în mod speciali şi la altele ca mine(extrem de puţine şi ne-ţigănci). Astfel, am eu net permanent(şinut sub control de îcopiiiî voştri şi ai lui) lăsîndu-mă mereu să ghicesc ce ştiţi-ce nu-şi cine, mereu; am şi un tel. mobil pe care însă nu ştiu încă să îl folosesc cum ar trebui fiindcă nu am timp efectiv să citesc şi asta şi să reţin întocmai precum un elefant fără prea multe griji-am acestea, dar cam atît..de ani şi ani..şi dau fără să primesc nimic..chiar dacă dau în speranţa că voi primi şi eu..fără întîrzieri..cum este adică normal. Vă mulţumesc.
amycommunications spune:
10/03/2010 la 8:33 pm | Răspunde
Adică..să nu credeţi că eu, fiind o ne-ţigancă (chiar dacă îmi plac şi mie dansurile şi fustele acestora cum le plac tuturor străinilor d.e.)-am timp şi mai ales kef să îmi pierd vremea preţioasă pt. 300 votanţi ..care m-au furat şi continuă să mă fure intelectual, chiar şi acum..precum şi ceilalţi ‘copii’ şi ‘necopii’. Spasiva-thank you.
Adia,
Mulţumesc. Fericirea e în faţa ta. Trebuie doar să întinzi mâna cu sfială. 🙂
Octavia,
preambulul este o capcană, evident. 😉 Sunt convinsă că acest poem a fost citit deşi e lung şi pentru că eu am spus că nimeni nu-l citeşte că-i lung.
Apoi, când ai început să-l citeşti, te izbeşte în faţă aerul rece al suferinţei pure şi eşti nevoit să înaintezi pentru că nu vezi nimic decât oase şi suferinţă.
La capăt aşteaptă o fată care pescuia cu un ursuleţ pe care-l lăsa cu un fir de aţă de la balcon.
Ştii ce trist e să te afli pe marginea prăpastiei, după ce ai făcut toate acrobaţiile imposibile şi ai sărit de o mie de ori peste ea încoace şi-ncolo şi, acum când ştii că nu vei mai putea ajunge dincolo, să vezi că în spatele tău nu e nimeni să poarte această superbă armură invincibilă şi nimeni nu mai vrea să înveţe măiestria aceasta? Cum mă uitam în spate, am văzut o fetiţă cu o undiţă care mă privea de după trunchiul unui copac sperând că n-o să sar. 😀
Ascută-ţi inima. Uită-te cu atenţie şi bucurie în tine. Când îţi pui în minte ceva, pune toată fiinţa ta cu toată energia ta în slujba acelui scop.
N-o să sar acum. O să aştept până înveţi să faci primele acrobaţii fără să păţeşti nimic. Sunt un om fericit!
Teo,
şi banalitatea s-a spulberat! Abracadabra! 🙂
Am o inimă care toarce.
Minunat!
Multumesc!
Imi era teama ca te-am suparat cu ceva.
O seara buna!
Theodora,
Nu ai cu ce să mă superi niciodată, orice ai zice şi orice ai face. Însă ieri a fost Ziua Bărbatului şi am linkuit băieţii…
Eşti cel mai sincer şi mai cinstit dintre bloggerii pe care îi cunosc. Cred că pot să folosesc şi cuvântul prietenă.
Mulţumesc, mă bucur să te cunosc astfel, Gabriela. O primăvară eternă a sufletului!
Pingback: De ce trebuie sa dau bacsis « Hai ca se poate!
Nu ma refeream la pinguit.
Desi orice ping este binevenit. 🙂 🙂 🙂
Tu m-ai obisnuit sa raspunzi la comentarii si acum cand probabil nu ai mai avut timp am intrat in panica.
Cu mult drag!
Pingback: Un click = un cent = o sansa in plus pentru orfanii din Braila « Adevarul e dincolo de noi
Theodora,
da, îmi cer scuze, am nişte comentarii anterioare la care n-am răspuns. M-a luat valul. Şi ieri (adică marţi când ar trebui să fie ziua mea norocoasă) a fost ceva de neimaginat.
Chiar şi bloggerii au probleme personale. 🙂
Theodora,
Şi eu mă bucur să te cunosc. Am survolat blogosfera feminină azi şi am făcut descoperiri minunate.
Să vină Primăvara…
Pingback: Mircea Geoană: Aici sunt, aici rămân… « Dispecer Blogosferă
Pingback: O călătorie cu trenul « Jocul de-a v-ati cuvintelea
Multumesc si eu pentru portia de poem si pentru urare.
La multi ani, noua, in fiecare zi a vietii noastre, poate asa o vom face mai lunga si mai plina de realizari!!!
CAPETE DE ACUZARE
1) Iliescu este responsabil pentru mortii de dupa fuga lui Ceausescu. 1200 de morti, (cine isi ia asupra lui responsabilitatea trebuie sa si-o asume)
2) Iliescu este responsabil pentru masacrul de la Otopeni. pentru ca intentionat l-a numit pe Militaru agent GRU dovedit, ca sa-i macelareasca pe soldatii USLA
3) Iliescu este responsabil pentru ca l-a numit pe fostul agent sovietic GRU dovedit, Militaru in functia de ministrul al apararii. (El Militaru a trimis o unitate militara ca sa fie macelarita tot din ordinul sau, sau pe Troska. (sunt martori vezi la „Adevarul”)
4) Cetateanul Iliescu este vinovat pentru ca a semnat un decret ilegal pe data de 24 dec. 1989 (infiintarea tribunalului exceptional) (a comis o crima).
5) Iliescu este vinovat pentru ca a cenzurat filme ca “Reconstituirea” realizat de Lucian Pintilie ( un exemplu) sunt stenograme.
6) Iliescu este vinovat si responsabil pentru mineriade!!!
7) Iliescu ca prim-secretar la Iasi a comandat Securitatea, fara semnatura lui, Securitatea nu se misca. deci a servit, slujit sistemul opresiv!
8) Iliescu este vinovat pentru ca minte consecvent si atunci cand mass-media ii pune pe tava documente care atesta ca a mintit in privinta convorbirii cu ambasada sovietica (vezi stenogramele de la „Adevarul” .
9) Iliescu este moral vinovat pentru ca si-a omorat parintii, Elena si Nicolae Ceausescu care l-au si promovat, dar cand Alexandru a fost inchis Elena Ceausescu il ducea de mina pe micul ilici ca sa-si vada taticul in puscarie („Pe cand era Iliescu baietan”, spune Stefan Andrei, „Elena Ceausescu mergea la Targu Jiu la inchisoare cu el de mana. Ea mergea la fratele ei si Iliescu se intalnea cu tatal sau”)
10) Iliescu este vinovat pentru ca a slujit regimul opresiv comunist timp de 45 de ani, familia Iliescu se juca cerculete in iunie 1976, 3 zile cu familia Ceausescu, in timp ce romanii mureau de foame.
11) Iliescu este vinovat pentru ca in mod conspirativ s-a intalnit cu Nicolae Militaru Walter Roman, Virgil Magureanu, in anii ‘80 ca sa puna la cale planul complotistilor pentru uciderea lui Nicolae Ceausescu, ca sa ieie el Iliescu puterea dar comunismul raminea. Dar si sistemul opresiv, vezi stenograme, interviu cu Militaru. -(Nicolae Militaru.: Am luat contact cu această rezistenţă în 1983, prin intermediul lui Ion Iliescu. Ne întâlnisem întâmplător, la Spitalul Elias. Eu eram internat acolo, iar Iliescu venise în vizită la Walter Roman. Mai târziu, m-a căutat la telefon şi prima noastră întâlnire a fost în parcul Herăstrău. După două zile, mi-a făcut cunoştinţă cu doi oameni: Virgil Măgureanu şi căpitanul de rang I Radu Nicolae. La scurt timp, mi-am asumat sarcina să fac contractul între grupul militar al generalului Ioniţă şi grupul civil al lui Iliescu.
(„- Nicolae Militaru.: În toamna lui 1984. Se spunea atunci că cel mai bun moment ar fi fost în timpul când Ceauşescu se afla în RFG. Se ştia că cei care rămâneau în ţară erau nişte fricoşi. Planul nu a mai fost pus în aplicare din cauza unor evenimente ciudate. Unităţile militare care trebuiau să acţioneze au fost trimise la munci agricole. Unii comandanţi au fost trecuţi în rezervă… Deci, cineva juca dublu. Mai târziu, ne-am gândit la un plan-surpriză. Sigur, noi devenisem nişte pisici cu clopoţei şi orice pas pe care îl făceam era cunoscut)
12) Iliescu a dat lovitura de stat, s-a autointitulat „Conducator” a fost mandatat de grupul CFSN dar acest grup ILEGAL nu a fost mandatat de revolutionarii care strigau fara „comunisti”, asta o spun multi, Stanculescu, Dan Voinea, Stefan Gusa, si inca foarte multi ca nu e loc de scris (Iliescu a aplicat planul complotistilor) .
14) Iliescu este vinovat si trebuie judecat pentru ca a gratiat ciminali care au omorat revolutionari!!!
Ovidiu,
la doctor ai încercat?
Delliana,
cu mare drag. Mă bucur c-am putut fi de folos. 🙂
Să ai câte o primăvară în fiecare zi.
Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 7 « Ioan Usca
Pingback: Nopţi fără hotar (3) « Noaptea Iguanei
multumesc. o primavara cat mai frumoasa iti doresc
Asaseya,
Cu drag.
Tot ce-i mai frumos și bun.
Pingback: Casino Royale « Cugetarile Sarmanului Dionis
Da!
Trairi coplesitoare, ganduri frumoase si cuvinte
ametitor impreunate :
„Femei cernite pe care războaiele bărbaţilor le-au lăsat nemângâiate, cu dorinţa pusă la stos…”
” anii de bucurie, anii de suferinta, poverile si lesnea”
„Pentru că doar în cer, inima n-o să mai fluture ca lumina-n opaiţ , când se vălureşte perdeaua ”
Ai toate motivele si , as zice obligatia ,
sa continui ….
Radu Humor,
Mulțumesc!
Face mult cânt asemenea cuvinte vin de la un bărbat. De fapt, pentru un bărbat scriu asemenea poeme – cred că fără să știu. 🙂
Ți-am scris un email pe adresa cu care comentezi. Poate e doar o adresă administrativă.
Foarte vizual! Mi-a plăcut!
Pamflezistul,
Merci. Ești drăguț.
Și vizualizat. 🙂
Multumesc, scumpo !
La multi ani si tie cu vise indeplinite !
Gabi,
Din toată inima!
Să ne bucurăm de ce aduce bucurie!
Gabriela,iti multumesc.
Am citit poezia si m-am intristat mai mult decat sunt de ceva vreme.
Iti doresc multa sanatate,ai grija de inima ta!Sa avem grija de inimile noastre asa de bolnave!
M-a emotionat!
Multumesc! Si o primavara vie pentru toate femeile din tine!
Lady A,
Sărumâna.
@Gabriela Savitsky
Abia acum am citit aici !
Daca citeam inainte, intelegeam mai multe 🙄
Asa, am apucat sa-ti trimit si eu ceva care s-ar putea sa te nedumireasca ….
raduhumor,
am rectificat. 🙂
Mulțumesc!
Pingback: Manipularea în literatură « Cuib de mitralieră
Am impresia ca nu ma mai pot loga !
Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 18 « Ioan Usca
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Vania. Maestrul Vania.