Etichete

, , , ,

Sursa foto: aici

Autor: Ilie Chelariu

De la Nicolae Grigorescu, ţara românească a tot dus dorul unui artist care să se aplece cu afecţiune asupra căruţelor bio sau a ţambalagiilor unplugged. Din păcate, acum, mai toţi mânuitorii de penel stupesc, stropşesc şi stropesc pânzele, apoi le intitulează ba „Infinit treişpe”, ba „Microcosmos paişpe”. Mă gândeam cu nostalgie că n-o să mai vedem niciodată boi în ramă, dar, iată, artistul de la atelierul cotrocenian vine inspirat în întâmpinarea aşteptărilor noastre.

Noul pictator, cotat ca un talent tare-n pensulă, comite, aproape zilnic, tablouri care vor intra definitiv în patrimoniul naţional al şmenurilor electorale şi istoria artelor palastice ale României. Iar seria de originale lucrări ne este comentată cu încântare şi pe îndelete de experţii şi criticii mogulilor răi, că ăia ai mogulilor buni tac în cucuruzul lui Caragiale după principiul că „Dacă ai noştri sunt la putere, cine să facă revoluţia?”.

Tablouri ca: „Deszăpezire de milioane”, înfăţişând un erou înţepenit în nămeţi, dar cu ochi luminoşi şi gheare vultureşti încleştate pe volan; „Noua soluţie imorală”, redând un falnic colonel trădător, fost şef de mafie, decorat, avansat general şi numit ministru independent; „Fazanul şcolii noastre”, reprezentând un profesor cu fular portocaliu care aşteaptă la casierie mărirea salariului cu 50% în timp ce directorul îi dă un şpiţ în cur; „Volodea borbandează CCCP”, în care un băiat cu joben îl stucheşte pe un nene cu clapacioace, care-i tat-su;  „Bolnav sărac, dar întreprinzător”, în care ministrul Sănătăţii îi ia unui pacient un rinichi în timp ce i-l tratează pe celălalt, sunt lucrări care îi vor eclipsa pe toţi rembranzii şi rafaelii politicii.

Dar „Triumf cu martiri DNA” rămâne marea capodoperă, pentru că acolo, într-o scenă apoteotică, cu privirea înlăcrimată de emoţia electorală, apare chiar pictatorul nostru de mână cu primarii Craiovei, Piteştilor şi Aradului.

Ca de obicei, după aburelile din alegeri urmează retragerea în ministere sau direcţii şi otrăvirea fântânilor cu promisiuni electorale. Apoi se conectează şmenurile economice şi se deschid pivniţele cu caşcaval. Ca o consecinţă logică, în sensul că nu putem fi toţi bogaţi într-o ţară de calici, urmează trimiterea poporului electoral la Oficiul Forţelor de Muncă, pe diferite căi: ordonanţe de urgenţă, rectificări bugetare, epurări politice, concedieri colective, închideri de societăţi, falimentări, privatizări sau disponibilizări. (Vedeţi câte posibilităţi are penelul ăla mic al pictatorului?) Iar acolo, cetăţenii trimişi la reşapare vor face, sub înalt patronaj prezidenţial, cursuri de ospătar, tinichigiu şi barman.

Acu’, dacă tot s-a propus în alegeri dreptate şi frăţie, propunerea ar fi ca evacuarea salariaţilor de pe statele de plată să se facă într-o anumită ordine: întâi să se sacrifice domnii şi doamnele cu carnet portocaliu, în conformitate cu listele de adezivi de la sediile-mamă, ca să se dea un exemplu poporului ăstuia tâmpit care n-a înţeles cât de genială e reforma asta; pe urmă, ăia de făceau gargară la colţ, în faţa blocului, la birt şi la slujbă, ca să vadă live că gura bate curu’; apoi duşmanii politici; la urmă, nevinovaţii. Ce ziceţi, nu-i corect aşa?

O noutate mai nouă ar fi că, cică, ar fi revenit aviara. Dar pictatorul n-are treabă, că boala asta nu loveşte găinile şi bibilicile dumnealui care ciugulesc boabele bugetare dintre liniile guvernamentale. Aşa că le poate picta mai departe…